Trecând printr-o pădure și peste câteva dealuri colorate în fiecare anotimp în nuanțe diferite, pe o șosea șerpuită ce ne duce la 12 kilometri de agitația festivalieră a Sibiului, o familie s-a stabilit în Cisnădioara și a închiriat o casă în centrul satului. Și acela a fost începutul.
Carmen și Ștefan Tobler s-au mutat acolo în urmă cu 4 ani. Motivul principal ce i-a atras în Cisnădioara a fost comunitatea evanghelică încă activă, dar și legătura dintre oameni. Aici, ei au descoperit adevăratele valențe ale conceptului de comunitate și au început să-și dorească să se implice, să-și lase amprenta asupra satului lor adoptiv. Au fost captivați de patrimoniul cultural imobil al Cisnădioarei, dar și de tradiții, destul de fragile, în goana zilelor noastre, așa că au decis că e momentul să facă ceva, care să ajute la păstrarea lor.
Au cumpărat o casă săsească pe care au restaurat-o, apoi au urmat alte două, iar pe a patra au inchiriat-o de la Biserica Evanghelică și au transformat-o într-un spațiu al comunității. Ideea de a proteja patrimoniul a prins contur tot mai mult, iar proiectul Agora Cisnădioara a început să atragă tot mai mulți oameni în jurul lui.
Am aflat mai multe de la Carmen Tobler, care, alături de soțul ei, a decis să împletească contemporanul cu tradiția, să pună în centru nevoile copiilor și ale oamenilor din comunitate și să-i facă să conștientizeze valoarea imaterială a ceea ce au lângă ei.
Patru case săsești din Cisnădioara reunite într-un ansamblu pe care l-ați numit Agora, acum doi ani. Cum a luat naștere acest proiect?
Carmen Tobler: Nu a fost de la început o idee foarte bine conturată, am făcut lucrurile pas cu pas, în funcție de oamenii pe care i-am avut lângă noi. Fiecare ne-a dat idei și motivație să mergem mai departe. Visul nostru este ca, la un moment dat, centrul Cisnadioarei, piața aceea mare care este acum acoperită cu asfalt, să redevină un centru istoric autentic și, bineînțeles, sa înceapă restaurarea Bisericii fortificate.
Cum funcționează aceste case?
Carmen Tobler: O casă este deschisă simplu pentru cazare, una este pentru diferite activități pe care le realizăm împreună și pentru comunitate, iar pe celelalte două le vom transforma într-un loc al experiențelor. În felul acesta „le prelungim viața”, fiindcă le dăm un alt rost.
Agora, casa din centru, este un spațiu pentru comunitate. Acolo sunt evenimente, în special pentru copii. Grădina mare din spatele casei va fi transformată la vară într-un loc de joacă și de învățare în natură, dar care va fi gândit de copii. Avem un proiect cu Școala Finlandeză și cu o firmă de specialitate din Germania, care ne coordonează, proiect prin care copiii își imaginează locul de joacă așa cum și-l doresc ei (fac niște machete), după care noi încercăm să realizăm acea grădină. Copiii din Cisnădioara participă și ei, bineînțeles, la acest proiect.
Iar în casa experiențelor vom face ateliere de tâmplărie, ateliere de broderie, de restaurare a lemnului și un punct gastronomic local unde putem oferi și mâncăruri tradiționale.
Cu cine colaborați?
Carmen Tobler: Noi am încercat să căutăm localnici. Tineri, oameni cu care suntem pe aceeași lungime de undă. Avem tineri care lucrează foarte bine pe lemn, avem tineri care sunt pe partea de instalații, lucru foarte important pentru o casă de oaspeți, avem voluntari.
Care a fost prima mare schimbare pentru dumneavoastră atunci când v-ați mutat din Sibiu în Cisnădioara?
Carmen Tobler: A venit la noi acasă o televiziune să vorbim despre Cisnădioara și de ce toată lumea admiră acest loc. Mi-am dat seama că nu puteam să spun exact ce este la Cisnădioara. De ce ne place atât de mult, ce este atât de special la Cisnădioara? Și atunci am conștientizat că dincolo de peisaj este această tradiție din Cisnădioara, și că te poți conecta și să trăiești în spiritul unei tradiții, împreună cu acești oameni. Așa am înțeles eu că este Cisnădioara: o tradiție vie.
Totodată, am înțeles că fundamentul adevărat al unei comunități este biserica și relația cu aceasta. Comunitatea săsească a fost atât de puternică fiindcă a avut ca fundament biserica. Acela a fost și este centrul comunității. Există și comunitatea românilor din Cisnădiora, a acelora care au venit ulterior. Există, dar nu este atât de mult, deocamdată, centrată pe biserică.
Care este potențialul Cisnădioarei din punct de vedere al patrimoniului?
Carmen Tobler: Este unul enorm după părerea noastră pentru că, biserica fundamenteaza comunitatea, practic și aceste case, care acum înseamnă Patrimoniu, prelungesc și transmit sensul spiritual al bisericii. Și asta am încercat să punem în valoare.
Cine le poate restaura?
Carmen Tobler: Deocamdată noi încercăm să încurajăm oamenii să-și restaureze singuri casele, să atragem atenția asupra valorii speciale pe care acestea le au. Faptul că noi facem un atelier de tâmplărie este și în acest sens, ca oamenii să-și repare lucrurile vechi din lemn sau geamurile, să nu le înlocuiască cu plastic, de exemplu. Au nevoie de sprijin în sensul acesta.
Vin vizitatori mulți în sezonul turistic?
Carmen Tobler: Da. Vara vin foarte mulți oameni. Din păcate nu există prea multe facilități în Cisnădioara pentru acești turiști și de-asta, începând cu 1 mai, vom deschide în curte, la Agora, o terasă. Noi îi spunem un fel de piațetă a ideilor unde oamenii să poată sta să se relaxeze, să asculte jazz sau să participe la dezbateri.
Ce evenimente urmează să organizați în următoarea perioadă în Ansamblul Agora?
Carmen Tobler: Vom participa la Maratonul Internațional Sibiu cu un proiect intitulat „Atelier de Nearuncat Lemnul”, unde vom încerca să adunăm fonduri pentru utilarea unui atelier de tâmplărie. După aceea, vom organiza un atelier de croitorie-broderie, pe care vrem să-l înființăm la una dintre casele noi. Mai avem un proiect de robotică pentru copiii din sat. Pentru Ziua copilului, vrem să le oferim copiilor niște modele mai altfel, fiindcă se tot vorbește despre aceste super-modele atât de mediatizate, cu care noi, părinții poate că nu sunt mereu de acord. Se pune mereu întrebarea „atunci care sunt modele demne de urmat de copiii noștri?”. Vom avea atunci în curte o scenă unde vrem să chemăm un adolescent extraordinar, pasionat de pian, un tânăr care este orb și care a reușit să învețe să cânte fantastic. Cred eu că poate fi un model pentru copiii din sat.
Cum v-ați dori să se dezvolte Agora peste cinci ani?
Carmen Tobler: E foarte interesant că Agora se dezvoltă independent de ceea ce vrem noi, în funcție de oamenii care sunt în jurul nostru și de ideile care apar. Vrem să câștige notorietate și să fie receptată ca un punct spiritual.
editor: Teodora Minea
*articol apărut în Capital Cultural nr. 21
