de Martin Wallmen
În noiembrie 2017 am început, fără să-mi dau seama, pe atunci, poate cel mai important și de asemenea greu proiect din viața mea: restaurarea casei bunicilor, nelocuită de circa 20 de ani.
Inițial aveam de gând să-i dau un aer proaspăt printr-un simplu zugrăvit interior, dar după ce am scos toate lucrurile din casă, mi-am dat seama că e nevoie de mai mult – dușumea, tavane, pereți retencuiți, acoperiș, etc. Astfel, am ajuns de la prima estimare a perioadei de lucru de două luni, la peste 2 ani și jumatate…and still counting.
La începutul acestui an (2020), am reușit să termin aproape tot ce mi-am propus la casă, astfel încât am putut să fac pasul – să mă mut la țară împreună cu prietena mea.
După scurt timp s-a instalat pandemia, s-au schimbat planurile, iar ca mulți alți freelanceri am rămas fără proiecte în prima parte a anului, dar am primit mult timp liber în schimb. Timp pe care l-am folosit și apreciat enorm: am continuat lucrul și curățenia în curte, mici amenajări, grădinărit și multe ieșiri în natură, pe dealurile și în pădurile din spatele casei. Iar după ridacarea stării de urgență, am primit numeroase vizite spontane de la prieteni, sau chiar și de la oameni noi, care au fost curioși să vadă cum e pe aici. Unii dintre ei m-au chiar ajutat să înaintez cu lucrul prin curte.
Nu vreau să spun că pandemia a fost un lucru bun, dar m-a învățat să apreciez timpul și să mă bucur de lucrurile simple din jur și sunt convins că și alții simt la fel…
Tot în această perioadă am început să mă simt mai sănătos și creativ, ceea ce a adus la apariția mai multor fotografii dragi mie.
Astfel, va urma o serie de 7 fotografii de două ori pe lună, surprinse în viața mea la țară, cu activități locale, oameni pe care-i întâlnesc sau locuri în care ajung.
*Martin Wallmen este videographer și fotograf. Mai multe despre proiectele lui găsiți aici.
