Redacție
Îi plac conversaţiile cu persoanele modeste, pe care le întâlneşte pentru prima dată şi care au încredere să împartă cu ea, o necunoscută, fragmente din viaţa lor. Stă lângă cimitir și foloseşte autobuzul 13. A ajuns în echipă exact în ziua în care a dat proba orală pentru licență. O colegă îi spune: „Hei, Oana, fata de la radio, vrea să facă o revistă culturală. Te bagi?” Nu a stat pe gânduri, iar într-o cafenea de cartier a început discuția despre numele revistei, a început Capital Cultural.
Minodora Sălcudean este conferențiar universitar la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Facultatea de Științe Socio-Umane, specializările Jurnalism, Comunicare&Relații Publice. În același timp, mamă de copii, cătei și pisici. Dependentă de apă&mișcare în natură. Iubitoare de semeni, arbori și tăceri. Și, last, but not least, devoratoare de literatură.
Poate să povestească la nesfârșit despre orice subiect. Și o face cu atâta plăcere încât îți dorești să fi fost acolo. Are o expresie pe care o folosește când e entuziasmată de câte-o idee: „îmi place supermult”. După ce a studiat Actoria, s-a apucat de Jurnalism și mai nou, merge săptămânal la sport. De acolo a aflat despre Capital Cultural. Instructoarea i-a spus că poate o va interesa să scrie la o revistă de cultură. Și iat-o de atunci aici.
A ajuns la Capital Cultural, odată cu ideea proiectului. Crede că aceasta e cea mai ușoară parte: să vii cu ideea. Provocarea apare când începi să cauți oamenii care să creadă în ideea ta și să o ducă mai departe. Are câte o amintire din copilărie potrivită pentru orice context, crede în bunătatea oamenilor și își imaginează povestea de viață pentru fiecare om de la trecerea de pietoni.
Își începe zilele cu articole despre știință și le petrece cu poezia la care este abonată prin e-mail. Și-a schimbat locul de trai de 12 ori. Spune că și-ar dori să nu prindă rădăcini nicăieri. În prezent, își împarte viața între Sibiu și Gibraltar. Când nu mai știe să se definească, se aşază turcește cu laptopul în brațe, trage alături o cană uriașă de ceai și scrie. La Capital Cultural a ajuns, adusă de o invitație la jazz, câștigată pe Facebook și întrebarea „tu mai scrii undeva?”. A rămas, zicându-și că-i face bine aerul acesta de libertate, neastâmpăr și noutate.
Colaboratori
Absolventă a Facultății de Jurnalistică din cadrul Universității ,,Lucian Blaga,, din Sibiu, iubește cărțile, sportul și filmele. La Capital Cultural, scrie știri internaționale.
Îi plac oamenii și poveștile lor. A învățat că fiecare om, absolut orice om cu care intră în contact, are o poveste interesantă de spus, iar cele mai interesante confesiuni se fac, nu știe nici ea de ce, în tren. Îi place să călatorească, câteodată chiar de dragul drumului în sine. Îi place teatrul, îi plac biografiile. Zice că e ciudat, dar are inspirație doar între șapte și zece dimineața. Echipa Capital Cultural a atras-o, fiindcă zice Alina ”e tânără, dar hotărâtă să reusească, e «o mână de fier, într-o mănușă de catifea»".
În viața cotidiană este entuziasmată de tot ceea ce înseamnă învățare. Consideră că orice dificultate este o circumstanță favorabilă și că lucrurile simple sunt valoroase. Apreciază curiozitatea, franchețea, claritatea, precizia, capacitatea de ascultare și cuprindere a celuilalt.
Într-o viață ideală, ar citi de dimineața pînă seara, ar călători și ar vedea filme. Cum idealurile nu corespund mereu realității, și-ar dori foarte tare să existe o zi în plus între sîmbătă și duminică, în care să poate face doar ce-i place și să aiba mai mult timp să trancănească cu prietenii. A absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai, este redactor la Radio Cluj și scrie despre filmele care îi plac și pe LiterNet.ro.
Rareori merge încet. Uneori aproape aleargă, dar nu pentru ca ar fi grabită, ci pentru că are prea multă energie. Merge des la munte. Zâmbește mai tot timpul. Spune despre sine că starea sa naturală este una de predispoziție spre fericire. A ajuns la Capital Cultural, fiindcă avea niște idei de interviuri faine despre care aflase Oana.
Cineva i-a spus că meseria de jurnalist este una nobilă, de aceea își dorește să practice un jurnalism de calitate. Caută poveștile frumoase și oamenii care fac multe și vorbesc puțin. Curioasă? La orice pas. Când a aflat că se lansează o nouă revistă, a venit și ne-a anunțat că vrea să facă parte din echipă. E hotărâtă din fire. Îți dă impresia că totul e tot timpul perfect (nu se poate tot timpul). Și e tare secretoasă.
Prieten al soluțiilor simple și eficiente, iubește mersul cu bicicleta - în oraș, la țară, la munte, la mare. Întotdeauna interesat de „the bigger picture". Începe negreșit cu știrile locale și nu rar ajunge până la imaginile din satelit Google Earth. Când pe drum se agață de el câte o temă care-l face să viseze, nu se poate abține să n-o pună în context local. La Capital Cultural.
Se consideră un paradox. Adoră arta și tot ceea ce îi hrănește simțurile- culori, cuvinte, arome, gusturi, texturi. Crede că în fiecare din noi se află o scânteie, ceva care să merite un nou răsărit de soare, o misiune prin care putem schimba lumea. Când nu scrie, citește sau călătorește. Poveștile ei le găsiți pe serendipity-blog.ro
Minodora Sălcudean este conferențiar universitar la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Facultatea de Științe Socio-Umane, specializările Jurnalism, Comunicare&Relații Publice. În același timp, mamă de copii, cătei și pisici. Dependentă de apă&mișcare în natură. Iubitoare de semeni, arbori și tăceri. Și, last, but not least, devoratoare de literatură.
Oana Cristea Grigorescu este critic de teatru și redactor la Radio România București, redacția Teatrul Național Radiofonic. Este doctor în muzică al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj şi membru UNITER din anul 1997. Între 1995 - 2016, a activat ca jurnalist cultural la Radio România Cluj şi corespondent local pentru Radio România Cultural. În calitate de critic de teatru, este invitată în juriile festivalurilor de teatru și colaborează cu articole și interviuri de specialitate la reviste ca Observator Cultural, Scena.ro, Capital Cultural, dar și la portalul cultural www.liternet.ro.
Valentinei nu-i ajunge timpul. Viața în jurul ei parcă are pulsul Festivalului de Teatru, cu toate spectacolele simultan. Pe tocuri sau în bocanci, pedalează bicicleta dintr-un loc într-altul, râde la acrobațiile rândunelelor sau cu necunoscuții. Crede că sensibilitatea înseamnă luciditate și că tot ce facem sunt pași de dans într-o coregrafie gigantică: uneori prinzi ritmul, alteori îți scrântești glezna. Iar Capital Cultural e spațiul în care descarcă trăiri și idei. Aici timpul e destul de lung, destul de lat. Și nu e punctuală. Pentru că Einstein avea dreptate: timpul se scurge diferit la altitudini diferite.