Mark Tudose, cunoscut sub numele de Spoonman, este meşterul popular care creează linguri de lemn, linguri cu poveşti. A învăţat această artă de la bunicul său, a primit numele de Spoonman de la clienţii săi şi a înţeles că “orice lucru fără o poveste este neterminat”. În incinta Casei lui Vlad Dracul, din Sighişoara, “Omul lingură”, aşa cum se traduce numele lui, întâmpină turiştii cu diverse produse artizanale. Cele care ies în evidenţă sunt lingurile de lemn ce au pe coadă sculptat un simbol. Acesta spune o poveste tradiţională românească, fie că este vorba despre înţelepciune reprezentată de simbolul bufniţei sau despre noroc reprezentat de simbolul berzei.
- Mark Tudose in atelier.
La 38 de ani, Mark Tudose este în plină ascensiune profesională. Lonely Planet, cel mai cunoscut ghid turistic din lume, i-a apreciat magazinul ca fiind “poate cel mai bun magazin de artizanat din Transilvania”. Ce însemnătate au pentru el şi care este procesul de creare a acestor linguri cu poveşti, ne spune chiar Mark Tudose.
Reporter: De ce tocmai linguri şi nu alte produse de artizanat?
Mark Tudose.: Fac şi alte produse. Însă cumva se nimereşte să fiu mai cunoscut pentru lingurile de lemn pe care le fac, în special pentru că am avut aceasta idee de a promova lingurile şi produsele tradiţionale prin poveşti. Iar la linguri am foarte multe simboluri şi poveşti care îmi plac foarte mult. Pe lângă acest aspect, există şi un motiv practic. Se întamplă să avem galeriile de artă tradiţională aici, la Sighisoara, iar lingurile sunt foarte uşor de transportat.
Rep.: Cum creaţi aceste poveşti?
M.T.: În general, m-am bazat pe povestea tradiţională a lemnului pe care îl fac. Legat de tradiţia lingurilor în România, există la Câmpulung Moldovenesc cel mai mare muzeu al lingurilor din lume, peste 5300 de linguri. Eu am pus pe lingurile mele simboluri regăsite pe alte linguri realizate de meşteri mai în vârstă decât mine.
“Am învățat să-mi cunosc clientul din câteva priviri”
Rep.: Cum reacţionează oamenii când începeţi să le spuneţi poveşti?
M.T.: Oamenii, în general, reacţionează pozitiv. Este un târg şi la partea de povestit. Întrucât mă adaptez oricarui client pe care îl am. În timp, lucrând în Sighişoara din 2005, am învatat să-mi cunosc din câteva priviri clientul. Şi stiu, în principiu, către ce anume să îl orientez. Adică el îmi arată.
Rep.: De unde vă procuraţi lemnul?
M.T.: Nimic mai simplu. Am şi cumpărat lemne de la fabrici de cherestea. Însă, când aud pe cineva că taie vreun copac de care am nevoie, prefer să-i dau lemne pentru foc la schimb şi am lemn de bună calitate, relativ ieftin.
“Dacă lucrez o viaţă, cu siguranţă voi face cea mai scumpă lingură pe care am făcut-o vreodată.”
Rep.: Care este cea mai scumpă lingură pe care o aveţi?
M.T.: Aceasta este o întrebare care mă provoacă şi îmi place. Lucrând, mă întreabă clientul cât costă o lingură. Eu îi răspund: “Depinde când mă opresc. Dacă v-o dau în momentul acesta, costă cinci lei. Dacă lucrez o viaţă cu siguranţă voi face cea mai scumpă lingură pe care am facut-o vreodată.” Am învăţat să-mi adaptez preţul pentru bugetul clienţilor mei. Aceleaşi poveşti le avem la 20, 30 de lei până la 200, 400 de lei pentru linguri ceva mai complexe. Practic, povestea şi simbolul răman aceleaşi, diferă doar orele şi zilele acordate.
Rep.: Cine cumpară mai des produsele artizanale tradiţionale, turiştii români sau cei străini?
M.T.: Cam acelaşi procentaj. Nu aş putea să zic că sunt mai mulţi turişti străini decât români. Însă, foarte multi turisti străini pleacă cu produsele noastre foarte departe. De curând, am avut o colaborare cu cineva din Statele Unite ale Americii, care avea o reţea de 400 de magazine şi care a dorit ca noi să facem linguri pentru aceste magazine. Nu am reuşit acest lucru, am reuşit să aprovizionăm doar 80 dintre aceste magazine, însă a fost o realizare şi aceasta. Pe fiecare etichetă scria “Produs în România”.
Delimitarea între muncă şi timp liber o face Răzvan, baiatul meu.
Rep.: Confucius spunea “Alege cariera care îți place și nu va trebui să muncești nici o zi în viața ta”. Dumneavoastră cum simțiți?
M.T.: Într-adevăr, daca faci un lucru cu pasiune nu simţi că munceşti şi se întâmplă acest lucru, în special când sculptez sau chiar şi când sunt cu clienţii. Pe de altă parte, din păcate, consider şi că muncesc de foarte multe ori. Având responsabilitatea aceasta cu cele două galerii de la Sighişoara şi după ce se termină programul mintea tot spre galerii se îndreaptă. Totuşi, delimitarea între muncă şi timp liber o face Răzvan, baiatul meu.
Rep.: Care este povestea unei linguri pe care o spuneţi cel mai des?
M.T.: Lingura mea preferată se numeşte Lingura Norocului. Se spune ca atunci cand barza îşi face un cuib pe casă te protejează de foc, de apă şi de hoţi. Aceasta este povestea pe care o spun probabil cel mai des. Oamenii caută, în general, norocul.
sursa foto: facebook