[Berlin]

                                                                                                                                                               13/VI-26

Bună-și-caldă,

Plouă, plouă de azi-diminneață… Ce iunie frumos, trebuie să spun… Picură pe pervaz, trosnește de parcă s-ar deschide la nesfârșit mii de dulapuri, casete, cutii mititele-zadarnic și intenționat, în beznă, în curte, unde salcîmul meu cocoșat primește ploaia în felul său, cu un foșnet continuu și supus. Am ieșit dimineață ca să trimit scrisorile, iar apoi nu m-am mai mișcat. Am stat și-am meditat. Uite ce povestioară vreau să scriu. Se va numi „Camere”. Sau chiar „Cameră de închiriat”. Despre camere, despre această lungă anfiladă de camere prin care trebuie să treci, despre cum fiecare cameră are vocile ei (încuietori, ferestre, uși, șoareci, geamătul dulapului și scîrțîitul patului), diferite de vocile altei camere, despre cum oglinda se uită lung la un om, ca un invalid tăcut care și-a pierdut mințile, abilitatea de a percepe și a reține ceea ce vede-cu o înfățișare care e limpede de nebun-și despre cum insultăm atât de nedrept lucrurile cu neatenția noastră, despre cât de tulburătoare sunt malurile de pe tavan, la care nu ne uităm niciodată, pe care nu le observăm niciodată. Și îți mai amintești, Bună-și caldă, cele câteva mici pânze de păianjen care atârnau deasupra patului meu din Trautenaustr? M-am gândit la asta o vreme, apoi am citit din Henry James, am băut niște lapte. Din când în când ajungeau la mine zgomotele din pensiune. Din desișul holului, frânturi dintr-o ceartă între proprietăreasă și fiul ei:

„Iar la patru..”

„Nu înțeleg, mamă, de ce nu asculți și părerea mea…”

„La patru o să mergem la Zoo, venim înapoi la cinci, la șase… ”

fragment din cartea „Scrisori către Vera” (pag.117-118) . Autor:Vladimir Nabocov.

Traducere din limba engleza și note de Veronica D. Niculescu

Editura: Polirom

Anul apariției: 2016

Recenzii internaționale:

„Pentru Nabokov proza este totul, ea este profunzimea, energia divina.” (The New York Times)

„Aceste scrisori cuprind cele mai emoționante pasaje pe care le va scrie vreodată Nabokov, pline de viziuni când impresioniste, când extrem de detaliate asupra lumii înconjurătoare, pe care o zugrăvește ca fiind dureros de frumoasă. Nabokov, cel din acest volum, e un scriitor care își face o misiune din a-și convinge cititoarea să coboare de pe terasa de la ultimul etaj arătându-i splendoarea lumii care a încetat cumva să mai fie o sursă de incintare.” (The Times Literary Supplement)

„Nuanțate de o imediatețe senzuală a detaliului, Scrisorile sunt mărturia extazului… Ele dezvăluie un Nabokov de o inteligență sclipitoare, cu un dar aparte pentru critica la obiect și o fascinație pentru ceea ce se situa în afara culturii sale – fie că era vorba de autobuzele Greyhound din Massachusetts sau de metroul din New York. Acum, probabil pentru prima oară, autorul rus se ivește limpede din umbrele biografilor săi.” (The Observer)