„Ieșind din biserică, Miatlev râse amar. Năzbâtia de copilandru ștrengar nu izbuti să-i tămăduiască rana vie. Prințul se simți și mai umilit… De la biserică o porni pe jos, ca să se mai racorească în gerul de ianuarie. Cu toate că era o zi însorită, vântul îi pătrundea în suflet și mantaua căptușită cu blană aproape ca nu-l ferea de sulițele de gheață. Ca un făcut, ceea ce-i spori și mai mult vălmășagul sentimentelor, în spatele lui se auzea tot mai distinct scârțâitul greoi al unor pași, de parcă o iscoadă misterioasă se ținea neabătut pe urmele lui. Erau puțini trecători. Miatlev se întoarse de câteva ori și de fiecare dată scârțâitul încetă brusc. Când se opri pentru o clipă, pașii se opriră și ei. Prințul își continuă drumul, pașii se auziră din nou, nici prea aproape, nici prea departe, răsunau limpede și greoi, în dezacord cu ai lui, înfundați și grăbiți. Opri o birjă, își înveli picioarele înghețate cu pătura veche și, îndată ce birja se urni, auzi din nou scârțâitul cunoscut. Când calul o porni la trap, pașii se întețiră. Disperat, prințul întoarse capul și abia atunci pașii se depărtară și se stinseră.”
Fragment din cartea „Călătoria diletanților”
Autor: Bulat Okudjava
Editura: Polirom, 2017
Traducere din limba rusă şi note de Nicolae Iliescu
Ne aflăm aproape de mijlocul secolului al XIX-lea, iar ţarul Nicolae I stăpîneşte Rusia, înconjurat de camarila lui, de spioni şi conspiratori. Unii dintre decembrişti sînt încă în viaţă, iar ecoul morţii lui Puşkin şi a lui Lermontov încă nu s-a stins. Ajuns la plinătatea vârstei, plecat de la curtea ţarului şi retras la conacul său de la periferia Petersburgului, melancolicul prinţ Miatlev îşi petrece zilele cufundat în tristeţe, departe de îndeletnicirile potrivite rangului şi de tovarăşii săi din regimentul de husari. Într-o zi, Miatlev salvează o tânără de sub roţile unei trăsuri în plină goană, o duce acasă, o îngrijeşte şi se îndrăgosteşte nebuneşte de ea. Viaţa lor pare să se îndrepte spre un făgaş fericit, însă Alexandrina, negăsindu-şi calea în viaţă, e disperată: va dispărea pe neaşteptate, lăsînd în urmă ruinele unui conac bîntuit de o fantomă „care nu mai sperie pe nimeni”, iar prinţul încearcă deznădăjduit s-o găsească. Ce nu vede încă e că viitorul – dragostea, adevărata libertate, fuga de lumea plină de toane – abia începe.
„Bulat Okudjava este una dintre cele mai cunoscute şi mai puternice voci ale generaţiei sale, o voce care a contribuit la crearea unei adevărate mişcări a beatnicilor în Uniunea Sovietică.” (The New York Times)
„Romanul Călătoria diletanţilor poate fi văzut şi ca ultima mare operă a aşa-numitei «epoci de aur» a literaturii ruse.” (Russian Classical Literature Today)
