Un splendid (dis)curs despre literatură & uman a ținut scriitorul Radu Vancu, săptămâna trecută, joi, în deschiderea festivalului Internațional de Literatură Odesa, desfășurat la București. Aplaudat îndelung de cei prezenți, discursul a fost ulterior preluat și publicat integral și de El Pais și de Tagesspiegel, urmând să fie tradus și în alte limbi.
Prelegerea lui Radu Vancu are extraordinarul potențial de a atinge nu doar un public restrâns & specializat, ci orice minte deschisă reflecțiilor etice. Autorul Kaddish-ului vorbește de această dată explicit despre forța indestructibilă a literaturii în fața tragediilor istoriei; despre puterea și frumusețea cuvintelor care continuă să strige adevărul de dincolo de moarte, ridicându-se deasupra gropilor comune, deasupra crimelor ideologice și a cruzimii opresorilor care le comit.
Consecvent cu toate intervențiile publice on topic de până acum, acest discurs polivalent al scriitorului Radu Vancu poate fi „citit” simultan ca: o reiterativă declarație de solidaritate cu victimele regimurilor totalitare, o mărturisire de credință & principii privind responsabilitatea intelectualilor de a vorbi liber, un manifest împotriva extremismelor ideologice, și, în același timp, ca o emoționantă pledoarie pentru dimensiunea cu adevărat umană a umanității. Veți simți cât de copleșitoare sunt exemplele din literatură, invocate de Radu Vancu în această admirabilă expunere despre suferință și neabdicarea de la principii.
Prin puterea cuvintelor care devin mărturii ale atrocităților, speciei noastre fratricide i se poate restaura demnitatea pentru că „poezia este dreptul nostru inalienabil de a striga sub tortură” și, mai ales, pentru că „acolo unde cuvintele eșuează, istoria eșuează. Și devine din nou groază”
Puteți urmări discursul integral aici, cu subtitrare în limba română.
Minodora Sălcudean
