„-Crezi că suntem prea apropiați?
M-am holbat la el nedumerit.
-Aș avea multe motive să mă plâng, prințe, însă în niciun caz faptul că mă aflu în preajma ta.
-Simt că am învățat un lucru în toți acești ani, și anume că este mai bine să păstrezi o anumită distanță față de alți oameni, a zis el căutându-și o poziție mai comodă în jilț. Te întrebi de ce, desigur. Dragă Iosofat, fiincă așa se pot evita dezamăgirile și nu apuci să devii tu însuți o dezamăgire pentru ceilalți. Nu e nicidecum vorba de a-i privi pe alții de sus, ba dimpotrivă. Dacă nu te amesteci în viețile altora, le faci o favoare. Numai așa poți să păstrezi un prieten apropiat, în cel mai bun caz chiar doi.”
fragment din cartea „Irod”, pagina 349
autor: Asko Sahlberg
Editura: Polirom
Traducere din limba finlandeză şi note de Sigrid Crasnean şi Andreea Niţă
Această carte a fost publicată cu sprijinul FILI – Finnish Literature Exchange.
Irod Antipa, conducătorul Galileei şi Pereei, încearcă să-şi înţeleagă rolul în contextul evenimentelor violente ce îi marchează existenţa: conspiraţii, lupte pentru putere, războiul, povestea sa de dragoste cu Irodiada, precum şi apariţia creştinismului. Iosafat, cel mai de încredere servitor şi prieten al lui, este otrăvit, iar comandantul său militar, Beria, primeşte ordin să-i găsească şi să-i pedepsească pe vinovaţi. Însă laţul investigaţiilor începe să se strîngă în jurul lui Irod însuşi. Oamenii devin simpli pioni în jocurile pentru putere ale familiilor bogate şi influente, iar tetrarhul ajunge încet-încet să nu mai aibă încredere în nimeni, nici măcar în rude şi prietenii apropiaţi. În rîndul poporului domneşte o agitaţie necontenită, iar învăţăturile profeţilor creştini ucişi continuă să se răspîndească prin intermediul grupărilor secrete şi să pricinuiască schimbări neaşteptate. De-a lungul deceniilor, educaţia tînărului Irod Antipa, conturată în spiritul hedonist specific aristocraţiei romane, devine treptat o amintire palidă: puterea, responsabilitatea şi suspiciunile îl macină, în timp ce profetul Ioan Botezătorul, a cărui moarte ar fi trebuit să-l elimine din viaţa tot mai bătrînului prinţ, continuă să-i tulbure liniştea. Rod al unei documentări temeinice care a durat zece ani, romanul lui Asko Sahlberg, adesea comparat cu romanele istorice ale lui Mika Waltari, este o călătorie în timp care înfăţişează lumea antică într-o manieră atît de elaborată, încît poate fi asemănat cu o experienţă cinematografică.
