Ușor, molcom, Nitai ne duce într-o călătorie a sentimentelor, a senzațiilor. Este pe jumătate marocan și pe jumătate polonez. Muzica sa are densitatea catifelei. Sunetele devin forme în metamorfoze pe care doar jazzul le poate prilejui, cu deschideri prin care pătrund fie muzica clasică, fie muzica electronică. Atât primul album, „I asked you a question” cât și cel mai recent, „New Place Always”, apărut anul trecut în septembrie, explorează maleabiliatea jazzului, de la Debussy la variații orientale. Și ondulările acestea între genuri muzicale au întrepătrunderi atât de pure încât senzația pe care o produc este cea a mișcării apei la atingere.

Nitai a început să cânte la clarinet la vârsta de 12 ani, însă la 15 s-a îndrăgostit de pian în timp ce era expus muzicii lui Wynton Kelly și Sonny Clark. Deja la vârsta de 17 ani, s-a mutat în Tel Aviv unde a luat lecții de muzică și pian la o școală privată sub îndrumarea educatorilor de jazz Amit Golan și Yuval Cohen. A studiat muzica clasică timp de doi ani cu binecunoscutul compozitor și educator Dr. Menahem Weisenberg, dar și cu profesorii de muzică clasică Shoshana Cohen and Amir Pedorovits.

Cum ai ajuns în punctul ăsta, profesional vorbind?

Nitai Hershkovits: Presupun că mai multe decizii pe care le-am făcut m-au adus aici unde sunt acum. Nu am mers la o școală de muzică deoarece nu concept să stau și să discut regulile muzicii sau ca alți oameni să îți spună cum să cânți. În schimb, am participat la mai multe lecții particulare de-a lungul anilor, cum ar fi despre Teoria Armoniei (Contrapunct, etc.) și, cel mai recent, lecții de pian classic cu Suzan Cohen, care a devenit un adevărat prieten și mentor pentru mine. Simt că fac alegerile potrivite de când am început să mă ascult și să las intuiția să mă ghideze mai degrabă decât să mă frământ cum ar trebui sau nu ar trebui să fie.

Când nu cânți sau compui, ce faci?

Nitai Hershkovits: Îmi place să gătesc. Are multe în comun cu ce fac în general. Uneori eșuez, tot exersez și adaug propria amprentă…aromă. Vizitez muzee, locuind în New York… și apoi desenez și pictez inspirat de arta nesăbuită, nebunească pe care o găsesc acolo. Recent am văzut Hockney la MOMA și mi s-a părut extraordinar cât de muzical este.

Pe lângă multă muncă și talent, mai este altceva important pentru a deveni muzician?

Nitai Hershkovits: Da, bineînțeles. Răbdare și consistență în tot ceea ce faci. Să învăț să am așteptări realiste dar și să tind spre a reuși ceea ce îmi propun este o deprindere pe care am dobândit-o abia când am început să lucrez independent, să am propriul proiect muzical. Evident, poți fi foarte talentat dar dacă nu ai voință, devii un fel de mașină bună fără combustibil.

Ai avut revelații în toată povestea aceasta cu muzica?

Nitai Hershkovits: Da, în repetate rânduri. Ultima dată îmi amintesc că a fost în timpul unei sesiuni cu Rejoicer în L.A., când am înțeles că vreau să creez forme, nu note. Vreau să creez texturi care sunt mai mult decât muzică. Îmi pare că starea mentală în care sunt contează mai mult decât ceea ce știu. Trebuie să uit, să uit ce am învățat pentru a putea să văd lumea.

De ce avem nevoie de muzică?

Nitai Hershkovits: Cred că mereu avem nevoie de ceva ce nu e doar acel ceva. Ceva care poate fi interpretat în mai multe feluri. Pentru mine este un mod simplu de a ieși din matricea rutinei zilnice și cred că mulți văd muzica în felul acesta. Și funcționează cu atât mai bine dacă tu ești cel care produce sunetele respective.

Cum te simți în timpul concertelor? Ai vreun ritual pe care îl urmezi înainte de a urca pe scenă?

Nitai Hershkovits: Pentru mine este important să am o stare de bine înainte de concerte. Mai ales după ce am fost în situația în care leaderul trupei nu vorbește cu tine înainte de un concert în care muzica nu s-a putut întâmpla. Găsesc prețioasă starea aceasta de bine acum. În timpul concertelor sunt concentrat și, în același timp, într-o stare de receptare a informațiilor. Mulți muzicieni sunt întrebați la ce se gândesc în timpul concertelor. Eu mă gândesc la multe lucruri, niciodată nu rămân la un singur subiect. Precum meditația. Las totul să treacă și observ.

Muzica este atât de divizată. Cum vezi aceasta? Există muzică bună și proastă? Cum funcționează?

Nitai Hershkovits: Este o chestiune foarte personală. Intimă. Genurile muzicale nu sunt ca nimic altceva. Sunt rezultatul unei nevoi de a lista, de a structura. Când ceva mi se pare că sună bine, nu pun la îndoială pentru că am încredere în ce-mi place și nu am nevoie de confirmarea nimănui pentru asta. Dar aceasta simt pentru că fac muzică și știu exact ce vreau. Și, da, cred că există și muzică proastă, dar pentru mine nu este tocmai muzică aceea ci doar un mecanism prin care se încearcă satisfacerea unor nevoi primare a oamenilor.  Avem mai multe opțiuni acum. Nu mai ascultăm doar muzica de la radio și de aceea sunt foarte bucuros că avem Spotify. Creez propriul playlist și îl împărtășesc. În felul acesta nu mai este nevoie să spun ce nu ascult, ci arăt ce ascult și ce consider că merită atenția noastră în materie de muzică.

Ce anume îți păstrează entuziasmul viu în explorarea diferitelor stiluri? Și care este povestea melodiei tale preferate?

Nitai Hershkovits: Același motiv despre care am vorbit mai devreme. De îndată ce am început să văd că muzica înseamnă mai mult decât note, îi simt infinitul și chiar mai mult de atât. Rejoicer și eu am găsit un limbaj comun care este unic. Și vreau să continui această explorare a sunetului și să văd unde pot sparge orizontul de acum spre un nivel mai adânc. Noul album a fost scris, aranjat și înregistrat în trei zile împreună cu Amir, Or și Rejoicer. A fost o experiență care ne-a demonstrat că nu avem nevoie de pregătiri, de un plan ci doar de starea aceea de prezență a fiecăruia în parte. Și muzica de pe acest album este specială tocmai din motivul acesta. Este greu să aleg o singură piesă, dar îmi amintesc de momentul în care, alături de Rejoicer, am compus Explaining Sage. Am ars salvie în timpul înregistrărilor și am simțit vibrația și culorile cu o intensitate care mă însoțește chiar și acum.

Nitai Hershkovits Trio concertează luni, 18 martie, în Club Control, începând cu ora 20:00. New Place Always, albumul pe care artistul îl va prezenta, este o colecție de treisprezece piese cu influențe diverse: de la miturile folclorice est europene, la jazzul lui Charles Mingus, de la muzica Orientului Mijlociu cântată de Farid al- Attrash sau cântăreața libaneză Fairuz, la lucrările clasice ale lui Scriabin sau Ravel.

Jazz Nouveau înseamnă o serie de concerte organizate de Control Club în colaborare cu Twin Arts, care își propune să aducă în atenția publicului bucureștean artiști locali și internaționali aflați din punct de vedere stilistic la confluența dintre jazz și alte genuri muzicale.

for english, click here.