Denis O’Hare, artistul și mulțimea
Mai întâi e sunetul. Apoi ritmul. Apoi sensul, apoi (…) mintea mea se lasă purtată……
Valentinei nu-i ajunge timpul. Viața în jurul ei parcă are pulsul Festivalului de Teatru, cu toate spectacolele simultan. Pe tocuri sau în bocanci, pedalează bicicleta dintr-un loc într-altul, râde la acrobațiile rândunelelor sau cu necunoscuții. Crede că sensibilitatea înseamnă luciditate și că tot ce facem sunt pași de dans într-o coregrafie gigantică: uneori prinzi ritmul, alteori îți scrântești glezna. Iar Capital Cultural e spațiul în care descarcă trăiri și idei. Aici timpul e destul de lung, destul de lat. Și nu e punctuală. Pentru că Einstein avea dreptate: timpul se scurge diferit la altitudini diferite.
Mai întâi e sunetul. Apoi ritmul. Apoi sensul, apoi (…) mintea mea se lasă purtată……
Cap ou pas cap? Știți replica din filmul lui Yann Samuell, Jeux d'enfants? Ca un jo…
Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te! Asta au strigat oamenii în stradă în 1989…
Gala de balet - Seara tinerilor coregrafi români, la Sibiu Sibiul devine un oraș…
Încă mai port hainele mamei. Rochiile mai ales. Culori, flori, forme geometrice, li…