Mozaic Jazz Festival 2015 a stat sub semnul improvizației care este esența jazzului. Așadar, un festival tânăr într-un context încâlcit atât la nivel național cât și internațional. Cu toate acestea, tinerețea a însemnat până la urmă perseverență, claritate, calm și reacție rapidă. Organizatorii festivalului s-au mobilizat rapid, reușind să redefinească primele două zile în doar câteva ore.
Ne-am întâlnit cu Silviu Scrob, directorul Mozaic Jazz Festival pentru a ne împărtăși din experiența bogată pe care a căpătat-o odată cu doar ediția numărul doi, o ediție greu încercată dar care, îndărătnică parcă în fața evenimentelor nefericite, a reușit prin capacitatea de mobilizare a organizatorilor, prin implicarea voluntarilor și reacția rapidă a instituțiilor, să aducă spectatorilor experiențe de neuitat alături de artiști precum Ambrose Akinmusire, Miroslav Vitouš &Emil Viklicky sau Jaga Jazzist. Un adevărat mozaic intens, vibrant ce-și țese povestea…
Parcă fiecare dimineață a ediției de anul acesta a început cu câte o surpriză. Cât de greu a fost să vă reorganizați?
Ne-a fost foarte greu, recunosc. Noi vineri am început montările la Casa de Cultură a Sindicatelor cu care aveam contract de o lună și jumătate, atunci când am făcut demersuri după ce s-a întâmplat pe 30 octombrie la clubul Colectiv. Am vrut să facem o anexă la contract sau să ne dea în scris că ei au toată documentația în regulă și că nu o să fie probleme în a susține concertele sau festivalul în locația închiriată. Nu mi-au răspuns în scris, m-au asigurat că locația are toate avizele necesare, mi-au invocat un text de lege care spunea că sunt clădiri construite înainte de anii ’90 și nu au nevoie de aviz ISU pentru funcționare și, într-adevăr era o lege care așa prevedea. Dar între timp a fost o ordonanță de urgență care a schimbat regulile și în ziua evenimentului erau în față Jandarmeria, doi inspectori de la ISU și mi-am dat seama că se întâmplă ceva. Am stat de vorbă cu cei de la ISU și cu directorul Casei de Cultură întrebând ce se întâmplă și mi-au spus că o să sigileze locația. Din acel moment am început să mutăm, era aproape ora 14:00 și de atunci a început nebunia. Am început să sun la diverse locații la care știam că aș putea muta festivalul sau în care să pot să relochez concertele și am găsit sprijin. Vineri, cele mai mari șanse de găzduire erau la teatrul Gong și am mutat repede totul acolo. Am vorbit cu artiștii și ne-am relocat foarte repede, astfel încât pe la 16:30-17:00 am avut probele de sunet, iar concertele au început la ora 20:00. Pentru ziua de sâmbătă era o problemă că Jaga Jazzist nu încăpeau la Teatrul Gong și am apelat la Sala Thalia, care ne-au spus din start că ne vor sprijini. Practic, în două-trei ore am reușit să relocăm tot festivalul. Am început să comunicăm aceste lucruri, a fost un efort foarte mare, concertele s-au ținut, lumea a venit și reacțiile au fost bune. Vineri seara am văzut și ce s-a întâmplat în Paris și am început să mă îngrijorez pentru că Tigran Hamasyan trebuia să sosească din Paris. Sâmbătă dimineața am luat legătura cu managementul și atunci am aflat că ei au ajuns la aeroport cu cinci ore mai devreme în speranța că vor reuși să treacă de filtrele de control la timp, pentru a prinde un zbor. Nu au reușit să treacă de filtrele de control până la ora zborului și atunci m-au anunțat că nu vor mai ajunge. Am luat în calcul și posibilitatea ca ei să ajungă mai târziu ca să programăm un concert pentru duminică, dar nici varianta aceasta nu a fost posibilă, pentru că ei trebuiau să ajungă la un alt concert.
Jazzul, un public dedicat
Schimbarea locației, dar și un concert important al festivalului anulat. Cum au reacționat oamenii?
Oamenii au reacționat foarte bine. Oamenii plătitori de bilete au înțeles situația, s-au mobilizat și au venit la concerte. Doar patru plătitori de bilet unic pentru ziua de sâmbătă și doi plătitori de abonament și-au cerut banii înapoi, restul au înțeles situația și au participat în continuare. Jaga Jazzist au suplimentat programul și au cântat aproape două ore și a fost o experiență interesantă pentru toți oamenii. Pe lângă public, este de menționat și sprijinul oamenilor care mă cunosc și care mi-au venit în ajutor imediat ce au aflat. Știind ce înseamnă să relochezi un festival într-un timp atât de scurt și-au manifestat ajutorul cum au putut. Au venit prieteni care au trebuit să care lucrurile foarte rapid întrucât Casa de Cultura s-a sigiliat atunci și ISU deja punea plumbul pe ușă. Nu mai aveam ce să facem, eram cu pianul pe scări când ei puneau afișul și sigilau clădirea.
Cum schimbă experiența aceasta viitorul festivalului? O să mergeți înainte?
Da, așa îmi doresc. Cu mențiunea că ne trebuie un set de reciclare la nivel guvernamental care să ne spună nouă, creatorilor de spectacole, că putem face evenimntele în anumite condiții. Adică dacă există riscul ca oricând să vină o instituție să-mi spună că am o sală cu un extinctor expirat, că scara nu are lățimea reglementată și că pe orice motiv pot să închidă sala, să-mi anuleze festivalul, noi ca și creatori și nu vorbesc doar în numele meu, noi suntem îngrijorați că ne lipsește obiectul activității. Adică într-o perspectivă în care eu antamez un artist pentru anul viitor și semnez un contract cu o locație și nu există un set de reguli care să reglementeze foarte clar condițiile în care noi putem prezenta un eveniment într-o locație, fie în interior, fie în aer liber, există riscul să vină oricând o autoritate și să zică ,,vă lipsește un detector de căldură și un semnal sonor care să îndemne publicul spre ieșire la momentul respecti”. Neavând acestea ți se închide evenimentul pe loc, iar noi vrem să știm care sunt acele legi clare ca să știm ce măsuri să luăm atunci când organizăm un eveniment. Cred că va fi o mobilizare la nivel național și sper într-un dialog cu reprezentanții Guvernului prin care să reușim să creăm un set de legi pregnante, limpezi care să ghideze întreaga industrie culturală din România, astfel încât să știm cu toții ce avem de făcut.
Un cadru legislativ clar
Anul viitor o să organizați festivalul dacă aveți toate legile acestea puse la punct?
Da, efectiv simt că pot ajunge în situația în care am toate contractele semnate, cu spații de joc, cu artiștii, cu furnizorii pe o legislație existentă la momentul acesta și cu o săptămână înainte să se dea o ordonanță de urgență care să permită unui organ de control să vină și să spună că ,,ținând cont de noua legislație noi trebuie să închidem evenimentul pentru că…” Noi acel pentru că trebuie să-l știm din timp, deoarece nu semnăm contractele cu artiștii de azi pe mâine. Noi nu programăm evenimentele de azi pe poimâine. Așa e mersul evenimentelor culturale, nu putem face lucrurile de azi pe mâine. Trebuie să știm dacă. în condițiile legii, putem sau nu să facem un eveniment într-un anumit spațiu.
Am vorbit cu câțiva oameni prezenți la festival și au spus că își doresc să continue festivalul în același mod, adică să promoveze jazz-ul contemporan.
Acestea sunt și reacțiile pe care le-am primit și eu. Am fost în mijlocul oamenilor încercând să văd ce simt ei vizavi de schimbările atât de rapide, să încerc să empatizez cu ei și să înțeleg ce am de făcut, să merg sau nu înainte. Am înțeles foarte clar că jazz-ul are un public foarte dedicat, am înțeles foarte clar că oamenii doaresc să fac în continuare acest festival într-o manieră contemporană și am convingerea că o să merg înainte. Dar, repet, dacă nu există un set de legi clare nu știu ce va fi, mi-e frică. Riscul să fii oprit oricând din drumul tău pe orice motiv este atât de mare încât te îndeamnă să fii mai precaut.
Foto: Mozaic Jazz Festial
