Possum/ Potes/ Potest/Possumus…Posu…Po… Nu, din nou: Possum/Potes/Potest/Possumus/ PoTESTIS/Possunt. Ce bine! Latina e poezie. Și încă o poezie aproape matematică. Ce alăturare!, îmi ziceam… Și noi, elevii, o îndrăgeam. A îndrăgi, încă un cuvânt rar folosit. O fi învechit? Prea puțin cool? Ponositul, ca limba asta latină, veche. Ce veche, moartă de-a dreptul!

Dar noi o îndrăgeam (alt cuvânt n-aș folosi) cu tot cu momentele în care profa ne cerea să ne ridicăm în picioare și să repetăm împreună cu ea conjugarea diferitelor verbe. Tare! Și se crea o forță între cei patru pereți ai clasei: Possumus! Eram copii și limba latină antrena la joc: jocul logicii în traducere, jocul proverbelor și al expresiilor înțelepte.

Non solum armis sed libris. (Nu numai prin forță, dar și prin cultură.)

Dar povestea mea, experiența mea din timpul orelor de latină pare să fie un basm. De fapt, orele de limbă latină nu se fac, sunt inutile și deci, în fapt, înlocuite cu altele, mai necesare (?). Acum, la 15 ani de la ultimele ore de limba latină, aflu cum se propune ștergerea cu buretele a cuvintelor latinești de pe tablele din școlile românești. Pentru că Ce-mi trebuie? Ce dacă limba latină ne vorbește despre identitatea noastră. Ce ne trebuie identitate? Ce dacă învățarea ei presupune o anumită structurare care duce la o dezvoltare riguroasă a capacității de înțelegere. Pentru că impune răbdare și minte clară. Ce dacă dăm peste ea în cultura Renașterii, în denumirile științifice? Ce ne trebuie? Și cum limba latină ne dezvăluie anumite virtuți (Beneficium accipere, libertatem est vendere – Dacă accepți un favor îți vinzi libertatea) care se vor mai degrabă uitate în societatea de azi, înțelept e să ne bucurăm de kilogramul de făină și litrul de ulei, clasice deja în timpul episoadelor electorale și să adoptăm mai esticul Capul plecat sabia nu-l taie. Pentru că acolo unde se termină limba latină, se termină și Europa, afirma lingvistul polonez Jerzy Kurilowicz, specialist în studiul limbilor indo-europene.

Și cum azi e Ziua Culturii Naționale, e și ziua latinității limbii române. Cu sau fără possumus în școli. Ergo bibamus! (Deci, să bem!) Și să lăsăm caruselul plin de lumini aprinse și culoare să se-nvârte cu iz de sărbătoare. Sau mai bine Roata Culturii Românești („The Wheel of Romanian Culture”) așa cum sărbătorește această zi ICR New York sub semnul unei dinamici la care supunem cultura, cu suișuri și coborâșuri ale valorilor. Dar festiv.

Errare humanum est sed perseverare diabolicum.

Foto: Dan Șușa