Frica de necunoscut te face să îți imaginezi scenarii care te îndepărtează de realitate, frica de durere este mai rea decât durerea însăşi, iar frica de anestezie devine câteodată mai mare decât cea pentru operația în sine. Am încercat să descoperim câte puțin din această lume mistică, așa cum e văzută de mulți dintre noi. Mihai Chiloflischi este medic anestezist și spune că, de cele mai multe ori, pacienții știu despre el că este medicul care îi adoarme. Însă nu știu exact cum, în ce condiții. De acolo apar și întrebarile: „oare mă mai trezesc?”, „dacă mă trezesc în timpul operației?”, „dacă mă doare după ce trece anestezia?”. Însă, în majoritatea cazurilor, o conversație cu pacientul este cel mai bun medicament. Mihai Chiloflischi este cel care coordonează secția Anestezie și Terapie Intensivă (ATI) a Spitalului European  Polisano. Este medic primar, cu supraspecializare în chirurgia cardiacă. Fără câteva zile, se fac doi ani de când a ales Sibiul pentru performanță în medicină, într-o echipă așa cum și-a dorit mereu.

„Pasiunea pentru medicină a existat dintotdeauna. De la grădiniță le spuneam părinților că vreau să devin medic, însă nu m-au luat în serios și au crezut că e un moft al vârstei. Copiii au tendința acesta, când sunt mici, să aleagă meserii grandioase: medic, avocat, gimnast, balerin etc. Ei bine, la mine a fost o dorință constantă, a existat o perioadă când am cochetat cu medicina veterinară pentru că sunt un mare iubitor de animale. Dar, până la urmă m-am întors către medicina umană și am stiut foarte bine că asta o să fac. Mi-am calculat din timp acest parcurs, mi-am ales liceul, facultatea, orașul în care o să învăț. Am știut din primii ani de rezidențiat chiar și supraspecialitatea pe care o aleg. Pentru că îmi plăcea foarte mult anestezia, dar și chirugia, le-am îmbinat și am ales anestezia în chirurgia cardiacă.”

Cum vă imaginați această lume a medicilor, atunci, în copilărie?

Îmi imaginam că, dacă ești medic, trebuie să stai foarte mult lângă un om. Că atunci când un om are probleme de sănătate, în primul rând trebuie să stai lângă el. Exact ca atunci când eram eu copil și aveam probleme de sănătate, iar mama sau tata stăteau lângă mine. Așa îmi imaginam eu că trebuie să fie medicina. Și, de fapt, așa e lumea mea acum. Medicul anestezist trebuie să fie lângă pacient, înainte și după operație.

Pacienții știu care este rolul dumneavoastră?

La momentul în care vin să se întâlnească cu medicul anestezist, știu că este un medic care te adoarme. Nu știu exact ce înseamnă asta, nu știu exact cum o să facă asta și nu știu în ce condiții se petrece. De aceea, de cele mai multe ori, angoasa pacientului este îndreptată spre anestezie și nu atât către operație.

Și cum le explicați această etapă?

Despre anestezie le spun că după o noapte în care eu o să am grijă să doarmă și să se odihnească, o să ne întâlnim dimineața, la sala de operație. Eu voi fi acolo, cu toată echipa. Este momentul în care îi acordăm cea mai mare atenție pacientului, să nu se neliniștească. Însă, cu o zi înainte sunt mai multe preocedee prin care ne pregătim pentru operație. De aceea relația mea cu pacientul trebuie să fie una de bună colaborare și încredere.

Care sunt prejudecățile pe care le întâlniți la oameni, despre anestezie?

Pacienții au câteva frici foarte bine puse la punct. Ei se tem să nu primească prea mult anestezic ca să nu se mai poată trezi. Pe de altă parte, sunt cei care se tem că se trezesc în timpul operatiei, se tem de asemenea, că o să-și aducă aminte de ce se întamplă, așa numitul recall. Mai au câteodată teama că după operație o să simtă o durere foarte tare. Teama de durere ne preocupă pe toti, de fapt. Însă, lumea este obișnuită să suporte durerea, a devenit o normalitate parcă. Obișnuința pacienților este că, dacă ești bolnav și te doare, asta e. Ori, oamenii nu știu că există posibilitatea să tratezi durerea. Eu le zic întotdeauna pacienților, că atunci când se vor trezi din anestezie, primele medicamente care le vor fi administrate sunt împotriva durerii. Medicul anestezist este cel care face o schemă a tratamentului împotriva durerii, în funcție de mulți factori. Însă, de multe ori, întâlnesc oameni care îmi spun: acum, domnul doctor, dacă m-am operat, trebuie să mă și doară, nu-i mare lucru. Oi suporta eu cumva. Nu e nevoie să suportați durerea. Pentru că, a simți durerea după un act medical sau să o tolerezi, poate afecta chiar procesul de vindecare.

sala de operatie

Ce se întîmplă cu corpul în momentul anesteziei?

Toate procesele de conștiență, de cunoaștere și de relație cu mediul se opresc brusc, în acel moment. După ce medicalentele au fost metabolizate și eliminate din corp, ele se reiau. Sunt pacienți care își reiau cealaltă jumătate a frazei după se trezesc din anestezie, și mai ales copiii se trezesc și încep să plângă pentru că ei se sperie, chiar dacă eu le spun înainte de operație că e vorba de un zbor sau că vor fi cosmonauți, scafandri etc. Încerc, cât pot de mult, să nu transform această experiență într-una traumatizantă, pentru copii. Este foarte important ca pacientul să simtă că are încredere în medicul de lângă el.

Anestezia are efecte negative pentru organism?

Ca orice act medical, și anestezia comportă anumite riscuri. Însă anestezia este o specialitate relativ nouă, în care progresele medicale au fost făcute extrem de rapid. Riscurile asociate efectiv anesteziei în ziua de azi sunt foarte mici. Decesele de natură anestezică sunt aproape neglijabile. Anestezia de azi lucrează cu medicamente puternice, dar cu durată scurtă de acțiune, nu mai sunt medicamentele de odinioară, care aveau felurite efecte adverse. Fiind o specialitate atât de e importantă, sigur că lucrurile au fost bine studiate și cu timpul au fost îndepărtate substanțe care aveau efecte secundare. Astăzi, se folosesc cu predilecție medicamentele cu durată scurtă de acțiune, care se pot suplimenta dacă durata operației este mai mare. Sigur că lucrurile trebuie privite din mai multe direcții, mai ales din punctul de vedere al pacientului. Nu există o rețetă pentru anestezie, pentru că niciun pacient nu este la fel cu cel de dinainte, apar particularități anatomice sau anumite diferențe fiziologice și tu trebuie să faci în așa fel încât să ții cont de toate, pentru că un medicament poate acționa în mod diferit la mai mulți pacienți. Există însă o tendință printre pacienți, de a cere să li se facă anestezie și când nu e nevoie. Sunt oameni care vin pentru operații minore, dar teama de injecție îi face de multe ori să aleagă anestezia generală. Atunci sunt nevoit să le spun că nu există un motiv solid să facem o anestezie mai grandioasă decât operația.

Ce v-a impresionat cel mai mult până acum din lumea medicinei?

Să știți că pentru multe lucruri pe care le-am întâlnit în medicină, am explicații logice, nu pot să vorbesc de mistere. Însă, există ceva care m-a impresionat în mod deosebit. În perioada când am lucrat la Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș, am avut ocazia să particip și în echipa de transplant. Asta, dacă vreți, poate constitui un miracol. Să vezi că poți schimba o inimă îngenuncheată de atâta boală, cu una sănătoasă, de la un alt donator, aflat la sute de kilometri distanță, de vârstă diferită și care, după intervenția medicală, începe să funcționeze.

Cum a fost venirea la Sibiu? Cum v-ați acomodat aici?

Destul de greu cu orașul, deși seamană cu orașul meu natal, Brașov, în multe privințe. În primele luni m-am simțit ca un bursier, venit pentru câteva luni. Aveam foarte mult de lucru la spital, nu apucasem să ies, să cunosc oameni, să-mi fac prieteni. Eu am venit aici, necunoscând pe nimeni, am venit cu cățelul meu, Fredi, care de zece ani e camaradul meu. E la fel de navetist ca și mine. Am stat împreună în Targu Mureș, a urmat Brașov și acum Sibiu. Spitalul m-a impresionat de prima dată, e foarte bine dotat și are o echipă de profesioniști. Când am venit aici, am simțit că acesta poate fi un nou început pentru mine, să lucrez într-o echipă a inimii”.

Bike

Mihai Chiloflischi-Japonia

Cum vedeți profesia de medic anestezist?

Este o muncă solicitantă, nu și obositoare. Dar îți solicită atenția în permanență, îți solicită o pregătire temeinică zilnică și o colaborare foarte amănunțită cu ceilalți specialiști, mai ales cu echipa din care faci parte. Succesul unui caz și parcursul bun al unui pacient presupune o colaborare foarte bună între un clinician, un chirurg, un anestezist, un kinetoterapeut, o echipă de asistente și toate sectoarele cu care pacientul intră în contact. Munca anestezistului este oarecum centrală, combinată cu cea a chirurgului. Anestezistul este medicul care poate integra foarte bine toate informațiile care fac parte din diagnosticul și tratamentul unui pacient. Este cel care conferă chirurgului confort, îi crează condițiile ca el să opereze liniștit. În același timp, anestezistul îi conferă și pacientului confort, îi monitorizează toate semnele vitale, îl preia în reanimare și îl îngrijește mai departe ca să treacă cât mai bine peste partea de operație și să ajungă în stare bună în salon, după care urmează externarea.

Ce ar trebui să știe oamenii despre anestezie?

Că este acea parte a tratamentului care are grijă care ei să aibă parte de tot confortul în timpul operațiilor, dar și în timpul altor proceduri medicale și că este cea care ne face să ne luăm de pe cap grija serioasă de durere, de frică, față de o intervenție chirurgicală.