M-am întâlnit cu doctorul Matei într-o marți după-amiază, când tocmai ieșise dintr-o operație care a durat 7 ore. M-am așezat pe scaun și le admiram halatele de diferite culori. Doctorul Matei vorbea la telefon și am auzit un crâmpei din conversație „Nu e nimic grav. Tocmai m-am uitat la analize, poți să stai liniștit”. La birou, în fața unui monitor, erau ceilalți doi colegi din echipa de neurochirugie – Sofia Nistor și Paul Flore, ambii medici specialiști. Îmi imaginam frânturi din serialele tv cu medici și cazuri deosebite. Îi ascultam cum analizau fiecare detaliu. Mi-au dat un sentiment de încredere. Nu știu cine era pacientul, dar nimerise pe mâini bune. Trei specialiști analizau cu răbdare și se sfătuiau pentru următorul pas.
În mintea mea, făceam o comparație între cum arată o zi din viața mea de jurnalist și cum arată o zi din viața unui medic. Eu fac o știre, ei salvează o viață. Doctorul Matei îmi ghicește gândul și-mi spune că majoritatea timpului și-o petrec în acest fel. Dacă nu operează, consultă, iar dacă nu consultă, operează. Mi-a spus că au și hobby-uri, au și familii și se străduiesc să le împace pe toate. Astăzi au avut o operație de fixare de coloană mai complexă și care i-a solicitat foarte mult din punct de vedere fizic. Au trebuit să poarte un halat de plumb de 5 kg pentru protecție. Mâine au programate patru operații. În cei 2 ani de când s-a deschis Centrul de Neurochirurgie au efectuat 500 de operații și peste 4000 de consultații.
Doctorul Claudiu Matei este unul dintre oamenii care s-a născut cu un dar și a crezut în menirea lui. Am căutat pe internet toate materialele care au apărut în presă despre activitatea lui și n-aș fi putut trece cu vederea zecile de comentarii de la cititorii și pacienții care îi mulțumesc pentru felul în care își practică meseria. De aici a și pornit discuția noastră.
Cât de importantă e relația medic-pacient?
Dr. Claudiu Matei: Este esențială pentru bunul mers al lucrurilor. Eu sunt convins că niciun pacient nu va veni la un medic în care nu are încredere. Este foarte important să ai o relație bună cu pacientul, el să aibă încredere în tine și, bineînțeles, să existe respect reciproc. Trebuie să fii corect, să-i oferi toate variantele de tratament și, cumva, el să o aleagă pe cea potrivită. Sigur că există protocoale, indicații chirurgicale și, în majoritatea cazurilor, lucrurile deja sunt decise prin ghiduri terapeutice, dar pacientul trebuie să rămână convins că acel act terapeutic îl ajută și este, practic, cel mai bun resort care i-ar aduce vindecarea.
Dumneavoastră cum procedați cu pacienții?
Dr. Claudiu Matei: Avem o perioadă de consultații de 15 minute, care oricum, din punctul meu de vedere, nu este suficientă, mai ales când îi hotărăști unui om soarta. De aceea, nu de puține ori, consultațiile se prelungesc. Avem desene, mulaje, filme, imagini cu pacienți operați anterior pentru a-l convinge că lucrurile au mers bine în cele mai multe cazuri. Însă, eu de fiecare dată le spun oamenilor care vin la mine, că nu există risc zero. Cu toate acestea, beneficiul unui act chirurgical trebuie cântărit foarte bine, în materie de ce îmbunătățiri aduce și care sunt riscurile.
Cum reacționează oamenii la suferință? Ce este mai important în momentul în care află o veste rea?
Dr. Claudiu Matei: Suferința este marcantă pentru fiecare om, iar reacțiile sunt diferite. Nu e important ceea ce se întâmplă, ci cum reacționezi. În majoritatea cazurilor, un om care vine să se opereze este stresat. Operația este o agresiune pentru organism. Și, atunci, sigur că trebuie să-l tratăm cu multă înțelegere și să-i oferim toate explicațiile. De obicei, prin comunicare, rezolvi majoritatea cazurilor de acest gen. Mulți dintre pacienți aleg să nu se opereze de teamă că paralizează, că orbesc, că rămân fără un simț, dar ei ar trebui să cunoască istoria naturală a bolii, cum evoluează boala fără tratament, cum evoluează boala cu tratament și care sunt alternativele. Dacă aceste lucruri sunt cunoscute, pacienții o să fie încântați să-și aleagă calea ce trebuie urmată. În ultimul timp, generația mea de neurochirurgi este ajutată foarte mult de internet. Internetul este un sprijin pentru medici, pentru că pacienții se pot informa. Sunt foarte mulți cei care, citind site-urile de specialitate, vin cu întrebări foarte bine documentate. Am avut cazuri în care pacienții ne-au întrebat despre eventuale complicații ce apar foarte rar și care sunt citate doar în cărți. Internetul ne ușurează muncă, rolul nostru fiind de a-i oferi pacientului câteva explicații suplimentare. În general, medicul trebuie să fie pregătit să-și susțină pacienții și din punct de vedere moral.
De multe ori, familia pacientului ia decizia să nu spună bolnavului prea multe informații despre boala sa. Dumneavoastră cum credeți că e mai bine pentru pacient?
Dr. Claudiu Matei: Acest lucru este o problemă, într-adevăr. În mod tradițional, în România, multor pacienți li se ascunde faptul că ar avea o boală gravă, ceea ce este o mare greșeală. Există pacienți cu cancer, în stadii terminale, cărora li se ascunde acest lucru. Nu consider a fi corect față de ei. Noi ar trebui să ne străduim să le spunem, oricât ar fi de dureros adevărul, pentru ca ei să poată lupta mai departe sau din păcate, cei aflați în stadii terminale să-și poată gestiona timpul care le-a rămas într-un mod decent. Eu așa consider că poți ajuta un om aflat în suferință, spunându-i despre ce e vorba, explicându-i toate semnele și simptomele care pot apărea. Este important să înțeleagă ce se întâmplă cu organismul lui, care sunt reacțiile adverse ale unui tratament, riscurile unei chimioterapii sau radioterapii.
Cum gestionați acest flux continuu de stări, o gimnastică emoțională pe care o practicați fără să vreți? Vă bucurați că ați salvat un pacient, apare imediat altul cu probleme și tot așa.
Dr. Claudiu Matei: Consider că tocmai această alternanță dintre bucurie și suferință, una caldă, una rece, ne stimulează. Un caz care evoluează bine nu poate decât să te mulțumească ca medic, dar un caz care nu merge așa cum ne dorim și care întâmpină complicații sau care este fatal, ne marchează. De fiecare dată, încercăm să ne gândim, retroactiv, ce se putea face mai bine. Avem lunar, împreună cu colegii, ședințe de morbiditate și mortalitate în care discutăm cazurile cu probleme, cum am fi putut să le prevenim sau să le evităm, dar și să învățăm din greșelile făcute.
Cum vă eliberați de această încărcătură emoțională?
Dr. Claudiu Matei: Am colegi care fac off-road, alții aleargă, merg cu rolele, cu motocicleta, eu, de exemplu, joc tenis. De asemenea, îmi găsesc relaxarea și îmi încarc bateriile în sânul familiei, împreună cu soția mea, un chirurg vascular de excepție și fiul meu în vârstă de 5 ani. Asta facem, încercăm să ne găsim un hobby, câte o activitate ca să uităm de probleme.
Și reușiți?
Dr. Claudiu Matei: Evident că nu se poate, dar, cel puțin, ne amăgim și ne spunem că e o nouă zi și lăsăm la o parte lucrurile negative.
Cum vă mențineți concentrarea în sala de operație? La ce vă gândiți?
Dr. Claudiu Matei: Mă gândesc doar la ceea ce fac. Chestia cu muzica în sala de operație, în cazul meu și al colegilor mei chirurgi, nu funcționează. Prefer să fie liniște în sala de operație.
Ce exerciții faceți pentru mâini? Este nevoie de un antrenament?
Dr. Claudiu Matei: Dacă operezi în fiecare zi, ești antrenat. Nu ai nevoie de alt antrenament, dar există și la noi cazuri când este necesar acest antrenament suplimentar și se apelează la cursuri care îți oferă posibilitatea să faci operații, de regulă, pe cadavre. Îmi aduc aminte că șefa secției de neurochirurgie din Germania croșeta. Considera că lucrul manual îi oferă o dexteritate mai bună. Fiecare chirurg încearcă să-și mențină mâna în stilul lui propriu. Pentru neurochirurgi, este de asemenea, o problemă faptul că o operație durează foarte mult și atunci este necesar să fii pregătit și din punct de vedere fizic. Așa că, neurochirurgii sunt și buni sportivi. Au rezistență fizică.
Care este satisfacția cea mai mare?
Dr. Claudiu Matei: Viețile salvate, în primul rând, apoi operațiile pe pacienții nou-nascuți, operații prin care li se oferă șansa la o viață normală.
Copiii reprezintă cazuri mai speciale pentru dumnevoastră?
Dr. Claudiu Matei: Da. Pentru că îmi dau seama că de acea operație depinde în mod direct, atât viața, cât și dezvoltarea neuropsihică ulterioară a copilașului. Tu, ca neurochirurg ai rolul de a-i aduce pe drumul cel bun, chiar dacă ei, pentru un moment, se abat de la acest drum al unei vieți normale.
Păstrați legătura cu pacienții?
Dr. Claudiu Matei: Sunt cazuri când mă întâlnesc cu ei și pe stradă și îmi mulțumesc. Îmi aduc aminte că eram în Germania și a venit un copil pe care l-am operat aici, la Sibiu, doar pentru a-mi mulțumi că l-am salvat. Provenea dintr-o familie normală, care știu că a făcut un efort financiar ca băiatul să vină să mă cunoască tocmai în Germania. M-a impresionat foarte mult. Aceasta este bucuria, să-ți vezi pacienții sănătoși.
Ce ați fi dorit să aduceți din sistemul medical german și la noi?
Dr. Claudiu Matei: Germania este un exemplu de ordine, disciplină și corectitudine, exemplu pe care îl putem importa și adapta cerințelor noastre. În general, într-un spital, trebuie să existe o structură care să-ți confere calitate, calitate care-ți aduce pacienți. Un management importat din Germania regăsim și la Polisano, adaptat, desigur. Este destul de greu de implementat, pentru că lumea înțelege greu că programul începe la ora șapte și se termină când se termină, întrucât nu poți ieși din operație și să lași bolnavul în ideea că o să continui mâine. O operație știi doar când începe…
Am observat că, de-a lungul conversației, nu ați vorbit la persoana I ci spuneți „noi”, de cele mai multe ori.
Dr. Claudiu Matei: Fără NOI nu se poate. Lucrul în echipă este esențial în scopul obținerii unui rezultat pozitiv. În spital, eu nu pot opera singur. Am nevoie de un coleg anestezist, am nevoie de un neurofiziolog. De asemenea, există asistentele care ne ajută, endocrinologul sau ORL-istul, imediat după operație. Suntem toți o echipă. Fiecare are rolul lui. Medicina nu este „one man show”.
Care este ordinea acestor atuu-uri: talent, dedicare, pasiune, ambiție?
Dr. Claudiu Matei: Este nevoie de pasiune, în primul rând, urmează apoi ambiția, dedicarea și apoi talentul, într-o proporție mai mică față de cele enumerate mai sus. Pasiunea este pe primul loc. Există și chirurgi talentați, dar prefer să fiu operat de un chirurg pregătit și citit decât de unul talentat și mai puțin documentat.
Și răbdarea?
Dr. Claudiu Matei: Un medic trebuie să fie înzestrat cu răbdare, fie nativ, fie trebuie să și-o educe. E esențială răbdarea. Gândiți-vă ce ar însemna să nu-ți asculți pacientul până la capăt. Este foarte greu să propui un diagnostic. În operație, dacă nu ai răbdare, pot apărea complicații. Deși se spune că un chirurg nu are răbdare, aceasta este o condiție fundamentală.
Dr. Claudiu Matei este șeful secției de Neurochirugie din cadrul Spitalului Polisano, din 2013 până în prezent. Are experiență dobândită în cadrul unor clinici apreciate din Franța și Germania. Este membru al mai multor asociații profesionale, printre care Societatea Română de Neurochirurgie, Societatea Europeană de Neurochirurgie sau Societatea Americană de Neurochirugie. Este doctor în medicină, are peste 30 de articole publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate și peste 20 de lucrări știintifice prezentate la manifestări interne și internaționale.
credit foto1- Sebastian Marcovici
