Câți dintre noi nu ne-am dorit în copilărie să putem zbura, să fim deasupra norilor, iar toată lumea noastră să fie asemenea unui basm? Dar câți dintre noi am mai păstrat această dorință și odată cu trecerea anilor? Daniel Baciu nu mai este un copil, este un artist sau, așa cum îi place lui să spună, un meșteșugar, care se ancorează ori de câte ori poate în această lume a basmului si creează manual obiecte care au legătura cu zborul, cu senzația de plutire. Originar din Târgu Mureș, Daniel Baciu a decis ca la 20 de ani să ia drumul Sibiului și pentru că îi plăcea într-atât de mult, nu a mai stat prea mult pe gânduri atunci când câțiva prieteni i-au propus să se mute în orașul de pe Cibin.

Încă de mic își dorea să-și croiască un drum în lumea artistică, desena și meșterea fel și fel de lucruri care în mâinile lui prindeau contur. Nu l-au descurajat nici tăieturile dese la degete în timpul lucrului, ci, din contra l-au ambiționat și mai tare, făcându-l să își dorească să reușească.

daniel-baciu

Daniel Baciu

„De cand eram micuț și mi s-a citit povestea cu Pinocchio mi-a plăcut mai mult de Gepeto decât de Pinocchio. Mi-a plăcut partea aceasta de meșteșug, de creativitate, de a crea un obiect de la zero, având la dispoziție doar câteva materiale, dar multă dorință și inventivitate″, spune Daniel Baciu. La scurt timp după ce s-a mutat în Sibiu, s-a întâlnit cu câțiva artiști care se ocupau de design interior, iar de la aceștia a furat, cum se spune, meserie. „Am lucrat o vreme în acest domeniu, începusem să cunosc materialele, vopselele, acesta fiind un domeniu care le cuprinde pe toate. Nu poți să fii un designer bun dacă nu cunoști toate elementele cu care lucrezi. Cu cât cunoști mai în detaliu toate lucrurile, cu atât mai mult poți să construiești un întreg din aceste bucăți″, mai povestește acesta.

Drumul spre visul american

Dacă cei mai mulți dintre noi nu am sta pe gânduri atunci când ni s-ar ivi șansa de a plecat în America, Daniel Baciu a acceptat această provocare a vieții cu oarecare temeri și neîncredere. „În 2005 am plecat în Statele Unite ale Americii, dar recunoasc că am fost foarte speriat, nu știam ce mă așteaptă, acolo totul era electronic și mă gândeam cu teamă că nu o să-mi mai găsesc eu pigmenții potriviți, materiale mai vechi pentru lucrările mele, dar spre marea mea suprindere am fost copleșit de ceea ce li se oferă acolo artiștilor. Eu nu sunt un artist, sunt un meșteșugar, mai am până ajung acolo astfel încât să mă numesc artist″. Despre mediul din America, acesta spune că este foarte îngăduitor și plăcut, iar acolo s-a înscris în una dintre cele mai mari asociații de artiști din sud-estul Americii, în Georgia, Atlanta, și tot de acolo a început o nouă lume pentru el. „În comunitate era construită o biserică ortodoxă și aveau nevoie de icoane și de vitralii, iar eu am lucrat la acestea. Într-o zi a venit președintele asociației artiștilor din comunitatea respectivă, a urcat în atelierul unde erau puse toate lucrările, iar acesta s-a pus în genunchi și a început să plângă la vederea lucrărilor. Asta era reacția unui seamăn cu tine acolo″.

În America i s-a oferi șansa de a expune în una dintre cele mai importante locații, iar laudele la adresa lucrărilor sale au curs necontenit. Cu toate acestea, după șase ani petrecuți departe de țară, Daniel Baciu împreună cu familia au decis să se întoarcă în Sibiu, iar în primăvara acestui an, locul desenului si al picturii a fost luat de lucrul meșteșugăresc.

Toate obiectele pe care le realizează pornesc de la ideea de zbor, de plutire, de visare. Totul este realizat manual din cupru, alamă, ipsos, piele, pânză, lemn sau tablă zincată. „Pictura și ilustrația nu sunt uitate, doar că acum a venit vremea să las loc și meșteșugului. Proiectul Mașini zburătoare a pornit în primăvara acestui an și este vorba despre obiecte de decor destinate copiilor, dar și adulților care încă nu au încetat să viseze. Totul e făcut manual, de la balonul care e turnat din ipsos, până la detalii. Toate sunt create manual, nu folosesc ștanțe sau altceva de genul acesta″.  Vorbește cu atâta pasiune despre ceea ce face încât ai putea să stai o zi întreagă la povești despre culori, materiale, pigmenți și vopsele.

Nu ar putea să spună cât timp i-a luat să realizeze un asemenea balon, pentru că mereu mai găsește ceva de lucrat la el, mereu vrea să îl aducă cât mai aproape de perfecțiune.  „Îmi place să realizez aceste obiecte pentru copii și îmi doresc să transmit celor din jurul meu o lume de vis, atunci când văd lucrările mele, și care să te ducă cu gândul că orice vis se poate îndeplini. Copiii sunt fascinați de zbor, inclusiv copiii mei mă întreabă mereu de ce nu putem zbura, iar ideea creării acestor obiecte a pornit tocmai de acolo″.

 „Experimentează, caută, încearcă, trântește″

Își găsește inspirația în jurul său, iar cea mai multă inspirație izvorăște chiar din el. „Mă inspiră aproape orice, dar în lucrul pe care îl fac acum, cel mai mult mă inspiră vremurile de odinioară. Am început să colecționez scule vechi, pentru că prefer să lucrez cu acestea în detrimentul celor noi și electrice. E o mare diferență între ele, dacă iei un clește făcut în zilele noastre și unul realizat cu vreo 40 de ani în urmă, e o diferență uriașă, cleștele acela are suflet, parcă râde unealta când lucrezi cu ea″.

Fiind atât de acaparat de această lume a copiilor, și-ar dori să realizeze și jucării, dar spune că domeniul este prea restrictiv, iar dacă face obiecte de decor își poate lăsa imaginația liberă. Munca din spatele unui asemenea obiect nu poate fi descrisă în cuvinte, pentru că niciodată nu iese ceea ce își dorește din prima.

Experimentează, caută, încearcă, trântește cam aceștia sunt pașii prin care trece de fiecare dată în realizarea unui produs. „Dacă nu  vrei să copiezi ceva e destul de greu procesul de creație. Nu mi-am propus să fac produse unicat, o să fie produse de serie, iar acum lucrez la realizarea șabloanelor. De exemplu, standul pe care stă balonul a fost un aparat de calibrare și pe care l-am adaptat astfel încât să pot monta un balon. De asemenea, alegerea culorilor durează destul de mult, pentru că eu creez fiecare culoare în parte prin potrivirea pigmenților. Nu cred că cineva va plăti pentru un obiect unicat, dar dacă își dorește acest lucru eu pot face asta folosind diverse materiale. Pot să schimb culorile, să alternez elementele de cupru cu cele de alamă, elementele de design de asemenea, se pot schimba, dar forma în principiu va rămâne aceeași″, mai spune acesta.

Totul pare lucrat la milimetru, iar Daniel reușește să găsească un echilibru între detalii, astfel încât produsul să fie perfect armonios. La următoarele modele plănuiește să facă câteva modificări, vrea să-i perforeze ușor caroseria și să ridice un fel capac, iar acolo să se vadă un motor cu roți dințate. „Deja am găsit o tehnică de imprimare a metalului și îmi doresc ca pe viitor să realizez cât mai multe astfel de obiecte. Vor fi și obiecte specifice anumitor perioade din an, dar acum îmi doresc să realizez câteva variante de nave de pirați mai neconvenționale și, de ce nu, într-o zi să pot avea un atelier de lucru precum al lui Gepeto″.

Credit Foto: Alexandru Barbosa