Viitorul vine la pachet nu doar cu o expansiune digitală fără precedent, ci și cu noi și debusolante provocări pentru umanitate. Inteligența artificială face deja parte din viețile noastre, asistenta Siri e o interlocutoare utilă, obedientă și amuzantă, casele inteligente există, mașinile autonome la fel, partenerii cibernetici în munca industrială își dovedesc din plin eficacitatea. Chirurgia robotică poate salva vieți de la distanță, iar pașii în bio și nanotehnologie configurează o lume viitoare care pentru mulți dintre semenii noștri poate fi greu de imaginat.
Munca pentru neomillenniali: flexi-time, flexi-space
Generațiile actuale de nativi digitali, pentru care școala în forma ei tradițională pare plictisitoare, încărcată cu materii și conținuturi fără sens, neinteresantă și desincronizată în raport cu realitatea din piața muncii, se vor afla în căutarea unor job-uri potrivite modului lor de a fi.
Copiii și adolescenții generației Z sunt tehnofili&videofili până în măduva oaselor, interconectați nonstop, super îndrăgostiți de iconicul edulcora(n)t, de aplicațiile de editare, de iluzia notorietății în propriul trib, atașați (și în virtutea vârstei) mai mult de aparențe decât de esențe, mai puțin dispuși să-și asume responsabilități, mai copilăroși, fără prea multă răbdare. Acestor posibile vulnerabilități li se adaugă însă și plusuri demne de luat în seamă: avem de-a face cu generații de copii autodidacte, deschise spre diversitate, multiculturalitate și ecologie; receptive la nou și schimbare, dispuse să învețe și să aprofundeze pe cont propriu un domeniu de care se apropie din pasiune.
Atunci când se vor angaja, vor vrea timp flexibil de muncă și posibilitatea de a lucra în și din spații neconvenționale. Pentru a înțelege cu adevărat marele potențial al generațiilor de nativi digitali, născuți în ultimele două decenii, cartea profesorului Sugata Mitra, inițiatorul proiectului (SOLEs), School in the Cloud, ar fi un bun început.
Când vine vorba de muncă, neomillennialii au nevoie să fie apreciați și motivați, să nu se simtă excluși, dar nici captivi în cadre rigide și, mai ales, să le fie potențată creativitatea. Într-un articol de pe Glassdoor Economic Research, de la începutul anului, se arată că printre cele mai frecvente cuvinte cheie folosite de tineri pentru a descrie avantajele unui loc de muncă se numără: mediul de lucru, programul flexibil și salariul bun.
Ce se schimbă în munca viitorului?
Dispariția unor meserii și profesii, apariția altora noi, transformarea mediilor de lucru, dinamica și redefinirea proximității locurilor de muncă, job-urile flexibile etc. reprezintă realități pe care le trăim deja de câțiva ani, prinși în tăvălugul digitalizării și al celei de-a patra revoluții industriale. Robotica avansată este astăzi mai eficientă și mai exactă în producție decât munca umană. Ne place sau nu, ne sperie sau, dimpotrivă, ne atrage, expansiunea inteligenței artificiale creează o nouă paradigmă socială a muncii în care adaptabilitatea, creativitatea, gândirea critică, analitică și orientată spre rezolvarea problemelor rămân printre cele mai căutate abilități și competențe umane la locul de muncă.
Natura flexibilă a muncii apare pe prima poziție în topul trendului schimbărilor majore socio-demografice și tehnologice prezentate într-un raport, încă din 2016, al World Economic Forum: “munca de la distanță, spațiile de colaborare, echipele virtuale, freelancing-ul și platformele de talent online sunt în creștere, depășesc granițele fizice ale biroului sau ale fabricii și redefinesc limita dintre locul de muncă și viața privată. Încep să apară forme moderne de organizare a angajaților, precum sindicatele freelancerilor digitali, precum și reglementări actualizate ale pieței muncii care completează aceste noi modele de organizare. Provocarea pentru angajatori, persoane fizice și guverne deopotrivă va fi aceea de a elabora strategii și mijloace pentru a se asigura că natura în schimbare a muncii aduce beneficii tuturor.”
Observatori avizați ai lumii actuale sunt preocupați tot mai mult de ceea ce poate face omul și nu poate (încă) face mașina. De aceea, studii și rapoarte din ultimii ani arată că, în complementaritate (nu în competiție!) cu inteligența artificială, e necesar să readucem în prim plan calități umane esențiale pentru traiul comun prezent și viitor, atât în organizații, cât și în comunități: empatie, solidaritate, grijă pentru ceilalți, dar și pentru mediu, implicare proactivă. Institutul pentru viitor pledează pentru IQ caring/IQ-ul grijii (al preocupării, interesului, atenției acordate celorlalți) sau, altfel spus, un atât de necesar, astăzi, tip de inteligență “care să răspundă nevoilor unei lumi aflate sub presiunea populațiilor îmbătrânite, a comunităților afectate de schimbările climatice și a unui sistem de sănătate obligat să servească mai multe persoane cu mai puține resurse.(…) Finalmente, acesta ar trebui să fie scopul întregii noastre trude: să avem grijă unii de alții.”, se subliniază într-un articol recent publicat pe site-ul organizației.
Viitorul pare al IT-ului, al cifrelor, datelor și algoritmilor, însă abilitățile sociale și relaționale, cele legate de intuiția și rezolvarea problemelor complexe, creativitatea, abilitățile de gândire critică, un mindset al deschiderii, al receptivității și al adaptabilității sunt considerate printre cele mai importante plusuri în munca prezentului și viitorului. În raportul Future of Jobs al World Economic Forum, peste 30% dintre abilitățile&competențele necesare la locul de muncă au legătură cu modul în care gândim, vorbim și înțelegem lucrurile la care ne raportăm, de la sarcini și obiective, până la interacțiunile cu ceilalți.
Comunicarea – o cheie care va deschide uși
Cine va ști să comunice bine, eficient și empatic, față în față, în scris, offline sau online, să se adapteze specificului rețelelor sociale, să construiască și să livreze mesaje persuasive, să producă conținuturi de calitate, să interacționeze adecvat contextului și situației de comunicare, să interpreteze mesaje nonverbale și paraverbale, dincolo de enunțul rostit, cine va putea jongla cu subtilitatea cuvintelor și a imaginilor, acela va putea face ceea ce încă roboții inteligenți nu sunt programați să facă.
Inteligența verbal-lingvistică (dezvoltată prin citit, mai ales), dar și celelalte două tipuri de inteligență, aflate în simbioză: cea interpersonală și intrapersonală (din modelul inteligențelor multiple teoretizat de H. Gardner) sunt reafirmate constant de experții din psihologie, educație sau resurse umane mai ales în contextul digitalizării, al provocărilor, dar și al riscurilor generate de expansiunea tehnologică. Copiilor din generațiile de nativi digitali ai ultimului deceniu predispuși deja la un contact mult prea prelungit cu dispozitive electronice și, deci, tentați să se izoleze și să comunice doar în grupurile lor sau în rețelele de jocuri, e nevoie să li se dezvolte, încă de foarte devreme, abilități de comunicare și relaționare interpersonală, precum și abilități de prezentare, argumentare și discurs public.
De la Aristotel citire, nu putem vorbi drept (corect, coerent, convingător), dacă gândim strâmb. Și creativitatea și gândirea critică se reflectă în felul în care (ne) comunicăm lumii. Din păcate, mulți oameni cred că abilitățile de comunicare pot fi deprinse din cărți de dezvoltare personală sau participând la traininguri susținute de speakeri inspiraționali, ceea ce nu e chiar așa. Pe plan interpersonal, comunicarea autentică are ca resort o gândire și o simțire profund umane care presupun cultivarea conștientă a unor valori și principii precum: respectul pentru celălalt, altruismul, empatia, generozitatea. Nu există comunicare de calitate fără înțelegerea contextului și a naturii interacțiunii. Între gândire și limbaj există o legătură strânsă, complexă și reciproc stimulativă, iar bunii comunicatori sunt, de fapt, persoane care și-au dezvoltat și exersat cele două inteligențe esențiale în comunicare și relaționare: cea intrapersonală și cea interpersonal.
Pentru România următorului deceniu se preconizează că locurile de muncă cele mai solicitate vor fi, pe lângă cele din agricultură, în domeniul serviciilor profesionale, al sănătății și îngrijirii sociale și al educației.(vezi grafic sursă) Adică, într-o măsură foarte mare acolo unde se lucrează cu oameni și pentru oameni. Cu atât mai mult abilitățile transversale vor fi la mare căutare.
de Minodora Sălcudean
*articol apărut în Capital Cultural nr.19
