Interviu cu Mihaela Michailov și Radu Apostol
„Toți ar trebui să revenim din când în când la școală! Chiar și eu, și bunică-ta, și „Vasile cu un singur i”, și Primarul… toți! Școala e cuiul lui Pepelea! Mereu trebuie să revii la școală. De-asta zic eu: oriunde e nevoie de școală. Oriunde. Cum să închizi o școală? Cum?”
Îi spune profesoara lui Bibi. Singurul elev care a mai rămas în singura școală din sat. Dacă o să intre la liceu, școala din sat se va închide.
Cum să lupți pentru educația unui singur elev, pentru școala cu un singur copil? Cine luptă pentru copiii care învață în școli abandonate de sistemul educațional? Copii care fac naveta zeci de kilometri pe drumuri neasfaltate, trec prin evaluări și examene epuizante. Cum se descurcă copiii care au rămas în grija bunicilor, în vreme ce părinții au plecat să lucreze în străinătate?
Sunt întrebări în jurul cărora e construit spectacolul „Bibi”, conceput și scris de dramaturga Mihaela Michailov și regizorul Radu Apostol, care va avea premiera sâmbătă, 23 octombrie, de la ora 18:00, la Teatrul pentru Copii și Tineret „Gong” Sibiu, secția germană. Spectacolul va fi prezentat, în avanpremieră vineri, 22 octombrie, de la ora 18:00.
Am povestit cu Mihaela Michailov și Radu Apostol despre povestea lui Bibi și temele pe care le-au atins cu acest spectacol.
Mihaela Michailov: „Este al doilea spectacol pe care îl lucrez cu Radu Apostol și cu scenografa Gabi Albu la Teatrul Gong. Suntem deja o echipă sudată, am lucrat destul de mult la Centrul de Teatru Educațional Replika din București și ne-am bucurat foarte mult că după spectacolul Wanda a venit această invitație de a lucra un alt spectacol la Gong. Înseamnă, în primul rând, o colaborare foarte bună pe care noi o avem cu Teatrul Gong și cu echipa extraordinară, inimoasă și foarte dornică să încerce mereu lucruri noi.
„Bibi” e un spectacol care mizează foarte mult pe temele noastre de cercetare legate de educație și accesul la educație. E o zonă pe care nu am mai abordat-o până acum și anume cea a învățământului rural, a învățământului despre care în teatrul contemporan nu se vorbește foarte mult. Ne-a interesat să explorăm și să vedem ce înseamnă existența unui copil din mediul rural, dintr-un spațiu în care se termină lumea, se închide o școală. Care sunt șansele? Cum supraviețuiește? Cum poate merge mai departe? Își dorește să meargă mai departe? Are vreun rost să meargă mai departe? Sunt întrebări pe care ni le-am pus și cumva în jurul cărora este structurat spectacolul.”
Radu Apostol spune că temele pe care le-au abordat în spectacol sunt probleme comune în multe țări europene. „În timpul documentării pe care am făcut-o cu Mihaela Michailov, am găsit un reportaj foarte interesant în care, undeva pe o insulă din Grecia, e descrisă situația absurdă a unei școli: o singură profesoară și un singur elev. Dacă elevul respectiv reușea să termine școala gimnazială, școala ar fi urmat să se închidă pentru că nu mai erau copii pe acea insulă. În cazul real din care noi ne-am inspirat, această profesoară era în corespondență prin whatsapp, facebook cu o familie de greci stabilită în Germania și care urma să se întoarcă pe insula respectivă. Dacă se întorcea familia, școala era salvată. De aici ne-am inspirat, dar și din interviuri pe care le-am făcut cu profesori, profesoare care se confruntă cu situații similare în România. Faptul că se abandonează și se închid școli și că numărul copiilor e din ce în ce mai redus, nu sunt probleme strict ale realității românești, ale sistemului educațional sau ale realităților socio-politice din România, ci sunt peste tot în Europa unde se întâmplă să existe migrația forței de muncă sau a familiilor. Noi am pornit în explorarea acestei teme. Sunt din ce în ce mai puține școli, par să fie din ce în ce mai puține resurse pentru educație. Familia e scindată, e fracturată, adulții sunt nevoiți să muncească departe de casă, copiii rămân în grija bunicilor sau a fraților mai mari. E o temă, din păcate, a realității contemporane din 2021, care dincolo de pandemie reflectă probleme cu care ne confruntăm de ceva timp.”
Oriunde e un copil, ar trebui să fie și o școală
Mihaela Michailov crede în puterea teatrului de a fora în interiorul nostru. Ne ajută să ne putem întrebări, ne oferă posiblitatea să schimbăm unghiul de abordare, să fim mai atenți cu ce se petrece în jurul nostru și să ne implicăm: „Am încercat să punctăm câteva linii de forță: tema migrației părinților, a copiilor care rămân singuri acasă sau în grija unui bunic dar fără părinți, ce înseamnă educația pentru ei, ce înseamnă toate aceste greșeli de care ne lovim constant, de ce sunt atât de frecvente, cât de bine sunt explicate. Noi, de fiecare dată când lucrăm pe o temă educațională, încercăm să o aprofundăm cât mai mult, să-i găsim cât mai multe puncte de interferență cu întrebări pe care le punem ca să vedem ce ne macină pe toți. Cu toții ne dorim uneori să fim mai atenți la felul în care vorbim, cu toții ne dorim să avem un context economic mai bun în așa fel încât părinții să nu plece la muncă în străinătate. Cu toții ne-am dori să nu existe acest pericol al închiderii școlilor care știm că lasă pe din-afară generații întregi. De aceea e esențială replica „oriunde e un copil, ar trebui să fie și o școală sau dacă o închizi, să ai grijă ca acel copil să ajungă la cea mai apropiată școală. Sunt probleme pe care noi am încercat să le punem în dezbatere, să le activăm, să le punem în ciruculație. Cu temele educaționale, noi nu vrem să tragem concluzii, vrem doar să lansăm niște întrebări legate de educație, dar care, de fapt, interferează cu mult mai multe probleme pentru că nu poți să vorbești astăzi despre educație fără să vorbești despre probleme sociale, fără să vorbești despre probleme politice sau economice. Educația e mult mai mult decât livrarea unor cunoștințe, educația e până la urmă, un sistem de referințe complex.”
Regizorul Radu Apostol ne îndeamnă să regândim realația cu școala dincolo de perioada absolvirii studiilor. „De școală ai nevoie toată viața. Nu e un spațiu strict pentru copii. Ar trebui să fie un spațiu al dialogului, un spațiu în permanentă transformare, pentru că se schimbă vremurile, nu rămân blocate într-o anumită invenție sau descoperire. Cumva metafora asta a școlii ca șantier, aflată între faza de construcție sau renovare pe care am dezvoltat-o în Limite (un alt spectacol de-al nostru), cum e și în spectacolul „Bibi”, reflectă de fapt natura școlii. Școala nu poate să fie un perimetru strict delimitat, ar trebui să fie un spațiu al permanentelor tranformări, care să nu ducă la epuizare profesorii și profesoarele. Din păcate, realitatea ne arată că în ultimii 30 de ani am avut cred 42 de miniștri ai educației și câteva sute de legi sau modificări ale legislației. Ceea ce creează foarte mare haos.”
„Bibi” e un spectacol în două personaje interpretate de Claudia Stühler și Eliza Păun, prin care intrăm în problematica educației.
„Am ales două personaje pentru că ni s-a părut că e o relație foarte valoroasă teatral. Fiecare personaj își susține punctul de vedere, are contradicțiile și paradoxurile lui. Aici teatrul începe să foreze și își spune cuvântul în această adâncire a unor paradoxuri. Ce este paradoxal la profesoară, dar la acest băiat? Practic, e un dialog de idei, e un dialog de perspective, de poziții care par că sunt total diferite, dar care până la urmă au un numitor comun. Profesoara și copilul din spectacolul nostru își doresc să țină această școală în viață, să o mențină la suprafață iar cele două personaje ilustrează foarte bine și adâncesc foarte bine perspective aparent diferite, dar care au un numitor comun”, a declarat Mihaela Michailov.
„Ne-am bucura foarte tare ca spectatorii să fie stârniți de poveste, să-și pună niște întrebări legate de rostul școlii. Ne-am dori ca ei să empatizeze cu povestea personajelor și să-și reviziteze școala. Școala e un spațiu în trebuie să revii pentru că tot timpul mai ai o cărămidă de pus la temelia ta. Nu e suficient că ai terminat școala, corpul și mintea trebuie permanent antrenate. Eu mi-aș dori ca spectatorii să vadă în școală potențialul ei,să vadă în ea locul în care te întorci când ai nevoie de cunoștințe ca să treci peste un impas în viață. Ca la o bibliotecă la care te întorci și revii” – Radu Apostol.
„Bibi”
text: Mihaela Michailov și Radu Apostol
regia: Radu Apostol
scenografie: Gabi Albu
Distribuție: Claudia Stühler și Eliza Păuna
Muzica: Eliza Păuna
traducere în germană: Beatrice Ungar
Spectacolul „Bibi” a fost produs în cadrul proiectului multianual „365 Tage in Deutschland / 365 zile în Germania”, realizat de Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului, în colaborare cu Centrul de Teatru Educațional Replika din București, Teatrul pentru Copii și Tineret GONG din Sibiu, Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică UNATC București, Colegiul National “Samuel von Brukenthal” din Sibiu și Goethe-Institut București. Proiect cultural cofinanțat de Administrația Fondului Cultural National.
Spectacolul „Bibi” va fi prezentat în limba germană, cu supratitrare în limba română. Versiunea în limba română a spectacolului va fi lansată în 2022. Spectacolul are o durată de aproximativ 1h10min și este recomandat celor cu vârsta peste 10 ani. Pentru accesul la spectacol, consultați regulile sanitare în vigoare pe site-ul Teatrului Gong.
cover foto: Tudor Troancă
