de Alexandra Bene, studentă Jurnalism, anul III

Perioada pandemiei  este una de grea încercări. A afectat o lume întreagă și nu a trecut cu vederea nicio generație. Cu unii a fost mai iertătoare. Pe alții i-a marcat puternic. În cazul meu a fost un lung răstimp acordat introspecției și redescoperirii sinelui, culminând adesea cu încercări de redefinire a personalității. Dorind să aflu care au fost modurile de raportare a tinerilor apropiați mie ca vârstă, am stat de vorbă cu studenți din diferite orașe ale țării. Am aflat astfel că aceștia s-au adaptat, reinventat ori reorientat, fiecare în funcție de personalitate. Au dezvoltat diferite strategii de gestionare a realității unei lumi prinsă în bucla de timp creată de pandemie. Despre viitor aleg să nu se pronunțe, decât prin referire la viitorul apropiat. Au convingerea că nu poate fi vorba de o revenire la ceea ce obișnuiam să numim, precedent stării de moment a lucrurilor, normalitate, ci mai degrabă preferă să proiecteze o sincronizare cât mai eficientă cu ritmul unei societăți integral restructurate.

Cum ai descrie experiența trăită de tine în perioada pandemiei?

Denisa Toma, Limbi și Literaturi străine, Timișoara: Cred că cele mai mari temeri ale mele nu au fost legate de mine, ci de cei din jurul meu. Îmi făceam griji pentru bunica mea, care are o stare șubredă de sănătate, dar și pentru părinți care erau în pericolul de a-și pierde locurile de muncă. De asemenea, eu mi-am pierdut jobul part-time, dar din fericire am fost susținută de către părinți și nu am resimțit în vreun fel acest eveniment mai puțin plăcut. Ne-am susținut reciproc și cred că în acest fel am reușit să ne adaptăm cu toții, mult mai ușor, acestei stări. 

Dominic Irod, Medicină general, Sibiu: Ca persoană, s-a resimțit pe plan social și chiar al sănătății. Carantina a fost grea pentru mine, prietenii și familia mea. Oamenii sunt de la natură ființe sociale și necesită interacțiune umană. Totodată, începusem anul foarte hotărât pe partea de sport și sănătate și a trebuit sa îl întrerup. Ca student, pandemia mi-a oferit timp berechet să îmi văd de școală, însă eu l-am folosit și pentru a mă dezvolta și în alte domenii pentru care aveam înainte timp mai puțin.

În ce mod ai defini perioada desfășurării cursurilor în mediul online? Ne putem lipsi de activitatea practică?

Ștefan Mocanu, Medicină generală, Sibiu: Nu s-a desfășurat activitatea de practică, ceea ce a scăzut semnificativ randamentul procesului de învățare, mai ales în domeniul medical. Desfășurarea cursurilor online este o abordare cu totul nouă care dă rezultate doar pe hârtie. În domeniul medical activitatea practică este esențială. Fără aceasta, teoria rămâne teorie.

Oana Mateuț, Psihologie, Anglia: Din punctul meu de vedere, decizia de a muta activitățile academice în mediul online este una corectă. Temporar, va trebui să ne adaptăm la acest stil de învățare. Acestea fiind spuse, consider că interacțiunea dintre oameni este crucială în ceea ce privește educația. În cazul meu, cursurile online nu îmi oferă aceeași înțelegere, nefiind la fel de captivată și de angajată critic. 

Consider că mediul academic online este inferior celui fizic, pierzându-și din esența. Angajamentul critic, atât din partea studenților, cât și din partea profesorilor lipsește într-o oarecare măsură în mediul online, transformând astfel înțelegerea și predarea subiectului într-o activitate mecanică.

Perizat Nurkhanbekova, Comunicare și Relații Publice, Sibiu: Consider că, puși fiind în situația data, cursurile online reprezintă o alternative bună. Bineînțeles, dacă am avea oportunitatea, am prefera să ne întoarcem la a studia în formă fizică. Când pandemia a luat amploare, mă aflam în Turcia. Mama mea a fost îngrijorată și m-a sfătuit să revin acasă. Însă ulterior, discutând aspecte legate de logistică și punând totul în balanță, am decis să rămân acolo și să îmi continui studiile. Decizia mea a fost sprijinită de coordonatorii mei și de către propria familiei. Ambasada Kazakhstanului a fost, de asemenea, în mod constant în legătură cu noi. 

În ceea ce privește activitatea de comunicare a cadrelor medicale cu populația, consideri că ar fi putut exista o abordare prin care să poată fi redusă ,,infodemia’’ – dezinformarea care a amplificat temerile și a dus la scepticism, respectiv negaționism?

Andreea Faur, Medicină generală, Timișoara: Aici e o discuție mai amplă. Din păcate imaginea medicului în România e de șpăgar și criminal. Sigur că în momentul în care suntem puși în situația în care să avem nevoie de serviciile lui, îl putem numi „erou”, așa cum s-a întâmplat și în pandemie. Dar, în situația în care nu se cunosc încă prea multe informații despre acest virus, sigur că se creează  tot felul de teorii.

Încă un lucru pe care aș vrea sa îl subliniez aici este faptul că de cele mai multe ori informația era transmisă populației de oameni din sfera politică care nu aveau cunoștințele necesare.

Eu cred că dacă de la început s-ar fi creat o echipă formată din medici infecționiști, pneumologi, imunologi și epidemiologi care sa poată să ia decizii legate de situația epidemiologică din țară fără constrângere politică, situația ar fi fost mult mai stabilă și populația informată mult mai corect.

Carina Cichi, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Cluj: Înclin să cred că această “infodemie” are de-a face, mai degrabă, cu rapiditatea cu care se răspândesc știrile false și deep fake-urile în momentul de față decât cu modul în care autoritățile comunică ultimele statistici referitoare la COVID-19. 

Acestea alimentează anumite credințe ale unor cetățeni care nu au încredere în propriul stat. De fapt, un popor al cărui background încă are reminiscențe în comunism. Toate acestea corelate produc inevitabilul, și anume apariția teoriilor conspiraționiste și ideea potrivit căreia COVID-19 nu există.

Care este definiția pe care ai da-o solidarității și unde ai regăsit-o în timpul pandemiei?

Viacheslav Glukhov, Publicitate și PR, Rusia : Pe timp de pandemie, o găsești pretutindeni. Cu atât mai mult în lucrurile mărunte. Porți mască în spațiile publice? Solidaritate. Respecți distanțarea socială? Solidaritate. Nu trebuie să faci gesturi mărețe pentru a te arăta solidar pe timp de criză sanitară.

Cum vezi viitorul în contextul dat și care sunt perspectivele tale asupra viitorului?

Ioana Hanzu, Medicină generală, Sibiu: Îmi vine greu să cred că am putea să ne întoarcem în același punct în care ne aflăm înainte de începerea pandemiei. Sunt conștientă de faptul că beneficiile personale pe care mi le-a adus această situație sunt pur întâmplătoare și reprezintă un caz mai mult sau mai puțin izolat la nivelul societății, majoritatea oamenilor fiind afectați negativ de această criză sanitară. Mi-aș dori să cred că vom deveni mai uniți, mai solidari și mai responsabili după ce situația în care ne aflăm va lua sfârșit, dar mă îndoiesc. Atitudinea societății vizavi de pandemie m-a convins că oamenii prea rar se schimbă, ci mai degrabă găsesc moduri nepotrivite de a evita problemele, chiar dacă această atitudine amenință sănătatea sau chiar viața lor și a celor din jur. Mereu am crezut că este necesară o redefinire a normalității în cadrul societății în care trăim, dar remarc cu amărăciune că acest lucru nu va fi posibil prea curând…

Denisa Toma: Cred că normalitatea a fost deja redefinită, pentru că normalul cu care eram toți obișnuiți a încetat să mai existe acum multe luni, când a început pandemia. Ne-am schimbat din start obiceiurile sanitare, dezinfectăm mult mai des tot ce ne înconjoară. De asemenea, distanțarea socială cred că a devenit deja o obișnuință și avem în sfârșit parte cu toții de ceea ce-mi place să numesc spațiu personal în public.

Țigăeriu Bogdan, Medicină generală, Sibiu: Am învățat să apreciez mult mai mult ieșitul din casă, mersul la facultate și orice însemna viața normală. Viața o sa ajungă încet încet la normal, trebuie doar normalizate metodele de profilaxie a bolilor, mai bine previi o boală decât să o tratezi, dar aparent mulți oameni încă nu ințeleg asta.

Viacheslav Glukhov: Ei bine… Viețile noastre nu vor mai fi la fel ca înainte. Acesta este un fapt deja știut. Această pandemie a afectat, fără îndoială, societatea în care trăim. Modul de viață al fiecăruia. Va fi o nouă ,,normalitate’’. Însă unele lucruri ar trebui să se întoarcă la vechea ,,normalitate’’ de îndată ce pandemia ia sfârșit. Avem nevoie de concerte, spectacole, manifestări artistice…