Un exercițiu didactic de creație
Școala de Vară de arhitectură de la Rășinari, un eveniment cheie pentru viața culturală a comunei, a ajuns anul acesta la cea de-a patra ediție, fiind al treilea an la rând în care se concentrează pe arhitectură și elemente de urbanism, și primul an în care tabăra este adresată studenților. Organizată de AIOS, Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu, în parteneriat cu Primăria Rășinari și Consiliul Județean Sibiu, tabăra își propune să educe oamenii cu privire la dezvoltarea durabilă a comunei, în concordanță cu nevoile actuale, evitând urbanizarea excesivă. Timp de șase zile, în perioada 26 iulie- 1 august, un grup de 10 studenți de la marile facultăți de arhitectură din țară (București, Cluj, Oradea și Iași) au încercat să vină cu soluții smart și cât mai bine contextualizate pentru investițiile pe care Primăria Rășinari dorește să le facă în comunitate. Intenția deja afirmată a administrației locale, ca și unele demersuri în curs, de a promova investiții în construcții pentru susținerea și amplificarea activităților culturale și sportive de masă, se orientează către realizarea unei săli de sport și a unei piscine, ambele și în egală măsură dedicate elevilor, tinerilor, întregii comunității locale și vizitatorilor deopotrivă.
Astfel, cei 10 studenți au fost coordonați de arhitectul sibian Tudor Popa și îndrumați de: conf. dr. arh. Liviu Gligor, de la Facultatea de Arhitectură și Urbansim „Ion Mincu” București, Departamentul „Științe Tehnice”, și de lector dr. Ioan Ovidiu Abrudan, de la Facultatea de Teologie, titularul disciplinelor „Istoria artei creștine” și „Iconografie creștină”.
Arhitectul Liviu Gligor spune că una dintre cele mai importante concluzii pe care ar trebui să le emită Scoala de Vară de arhitectură este conștientizarea modului în care trebuie construit, ținând cont de tradiție dar și de cerințele contemporane: „Căutăm niște particularități care să fie exprimate cu mijoace contemporane, care să susțină ceea ce are Rășinariul mai valoros, să nu nege patrimoniul. Grupul de studenți care a venit aici a fost o surpriză minunată, pentru că toți sunt foarte motivați, maturi din punctul de vedere al studenției, au tot ceea ce le trebuie pentru a se exprima și verbal și grafic. Ritmul de lucru nu este unul de vacanță, pentru că ceea ce au ei de făcut nu este un lucru ușor, este chiar dificil. Cât despre noile reguli de distanțare, ele nu au fost o problemă, le respectăm. Suntem un grup mic, suntem izolați, lucrăm în natură.”
Istoricul Ovidiu Abrudan ne-a spus că Rășinariul are o identitate aparte pe care studenții au avut ocazia să o cunoască în cadrul acestei tabere: „Cred că și pentru ei este, cum este și pentru noi, binevenită această întâlnire în carne și oase cu studenții și cu profesorii, câtă vreme atâtea luni de zile programul s-a desfășurat online, de la distanță. Am simțit și din partea lor că era o revenire necesară. Rășinariul este o zonă de confluență între rural și urban, prin proximitatea Sibiului, și de intersectare a culturilor de unde au rezultat niște forme și note specifice. Tot ceea ce s-a construit aici a fost în dialog cu arta europeană. Aici au lucrat nu numai meșteri, zidari, decoratori români, ci și arhitecți străini. Din tot amestecul acesta a rezultat o particularitate, o identitate a Rășinariului pe care cred că deja studenții au remarcat-o.”
Atât profesorii, cât și studenții implicați în acest proiect au așteptat mult revenirea lucrului în echipă, spunând că aceasta le-a lipsit cel mai mult în această perioadă. „E imposibil să faci arhitectură de acasă, stând închis într-o cameră. Asta mi-a plăcut cel mai mult aici, că am avut în sfârșit ocazia să intru în contact cu oameni, să facem din nou lucrul nostru, așa cum ne-am obișnuit în facultate” ne-a spus Narcis, student la Facultatea de arhitectură din Cluj. Și Flavius, student la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București, este de aceeași părere: „în momentul în care echipa e spartă și pusă pe Zoom se pierd lucruri, se pierde desenul direct, anumite discutii pe care le poți avea în timpul lucrului”. Cristina, colegă de facultate cu Flavius, a fost plăcut surprinsă de diversitatea stilurilor de lucru cu care s-a întâlnit în tabăra de la Rășinari: „Mi s-a părut interesant că ne-am adunat de la diferite facultăți din țară, un punct foarte bun de pornire. Am început cu situl, cunoașterea satului, apoi întâlnirile și discuțiile cu domnii profesori, explicații istorice. Am avut o bază puternică în spate. Masca nu a fost un impediment prea mare. Am fost panicată cu drumul până aici, în rest nu am fost stresată. Chiar e o ieșire bună după cele 2 luni de facultate pe internet.”
După spusele Mariei, studentă la Facultatea de Arhitectură din Cluj, această Școală de Vară a avut ca scop și echivalarea orelor de practică din cadrul facultății, fiind una dintre puținele opțiuni offline: „Facultatea mi-a oferit mai multe opțiuni, dintre care am ales această Școală de vară tocmai pentru a face ceva practic. Am vrut să ies din online, care a fost o perioadă destul de dificilă pentru noi, în special pentru proiectare.”
Importanța proiectului a fost sesizată de toate părțile implicate în această tabără, de la autoritățile locale, care s-au declarat deschise la propuneri noi, venite din exterior, cât și la studenții participanți, pe umerii cărora s-au aflat toate așteptările comunității. „Cel mai valorors lucru este arhiva care rămâne de la noi. În viitor, când cineva va dori să lucreze în zona asta, poate lua ceea ce am făcut noi și să îi fie de ajutor” mai spune Flavius. Cristina este plină de speranță și crede că schimbarea poate începe oricând, atâta timp cât există interes: „Mie mi se pare important ca noi să găsim o direcție, pentru că prea puțini se implică. Nu se implică nici în orașe, să nu mai vorbim de zona rurală. Ceea ce facem noi chiar poate să ajute, atâta timp cât există un interes de ambele părți”.
În încheiere, Maria a încercat să rezume concluzia taberei în câteva cuvinte: „Ceea ce dorim noi să arătăm prin acest proiect și prin soluția pe care o propunem este că e mai important să păstrezi continuitatea stradală, tradiția și semnificația istorică, decât să apelezi la modalitatea cea mai simplă, la demolare. Vrem să reușim să convingem comunitatea că demolarea caselor tradiționale și construirea unor vile noi nu este o soluție, ci există alte moduri de a utiliza sau reinventa acel spațiu. Cred că este foarte important să le arătăm că se poate și altfel. Face parte din gândirea noastră de viitori arhitecți să încercăm să salvăm cât de mult din cultura noastră.”
Proiectul s-a încheiat sâmbătă, 1 august, și a fost finanțat de Agenda Culturală Rășinari și Consiliul Județean Sibiu, în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România, filiala Sibiu-Vâlcea. Alt proiect important susținut de Primăria Rășinari este ghidul de bune practici în materie de arhitectură, denumit “Păstrarea autenticității satului Rășinari”.
Credit foto: Ana-Maria Nichițelea
*material realizat în parteneriat cu A.I.O.S
