Este deja de notorietate că teatrul are o istorie îndelungată în Sibiu. Deja în secolul XVI sunt atestate primele spectacole de teatru în oraș, când trupe ambulante ofereau spectacole într-o baracă de lemn improvizată în Piața Mare, iar mai apoi, spre mijlocul secolului XVIII, într-un spaţiu din apropierea Porţii Cisnădiei, lângă fosta Cazarmă 90. În anul 1788 Martin Hochmeister a construit primul edificiu destinat teatrului de pe teritoriul actual al României. Începând, însă, de la teatrul pe care Martin Hochmeister l-a ridicat, și până la actualele spații în care au loc spectacole de teatru în Sibiu, niciuna dintre clădiri nu a fost concepută din start ca o clădire care să adăpostească în primul rând un teatru. Teatrul lui Martin Hochmeister și-a găsit loc în Turnul Gros, parte din centura de fortificații a orașului. În secolul XIX s-au ținut spectacole de teatru inclusiv în sala hotelului Împăratul Romanilor, în perioada în care clădirea teatrului primea o nouă fațadă. După un ultim incendiu devastator, în 1949 teatrul sibian s-a mutat în clădirea care-l adăpostește și azi, fostul cinema construit în perioada interbelică – Cinema Apollo. Și cel mai recent spațiu de spectacole din oraș și-a găsit locul într-o fostă hală industrială – Fabrica de Cultură.

Teatrul din Sibiu se află, astfel, pentru prima dată în istoria sa, în poziția de a-și gândi o casă care să corespundă în totalitate necesităților unui teatru. E adevărat, noul teatru ar urma să fie un centru cultural care să poată găzdui și conferințe sau alte tipuri de adunări sau manifestări culturale, dar va fi primordial un teatru. În premieră pentru oraș, clădirea teatrului nu va fi rezultatul unei reconversii mai mult sau mai puțin adecvate, limitată de un spațiu construit existent, ci va fi un proiect care pornește de la zero, în care constrângerile vor fi, probabil, doar de natură financiară.

Despre necesitatea unui spațiu modern pentru teatru și conferințe am putut să ne convingem cel târziu începând cu anul 2007, odată cu Capitala Culturală Europeană, în fiecare an în timpul FITS sau cel mai recent, cu ocazia Summitului UE. Dezbaterile publice –așadar, primii pași concreți – care au ca temă centrală proiectul viitorului teatru și centru de conferințe au fost inițiate abia în anul 2018, prin introducerea conceptului Therme Forum în programul festivalului internațional de teatru.

Foto: TNRS

Pornind de la tema ediției din 2019 a FITS, ARTA DE A DĂRUI, Forumul Therme din acest an va explora modalitățile în care experiența fizică și virtuală a publicului de teatru modelează comunități și influențează artele spectacolului și soliditatea/durabilitatea organizațiilor noastre. Acest eveniment unic reunește arhitecți, creatori și profesioniști din domeniul teatrului, continuând o dezbatere publică începută în cadrul Forumului Therme din 2018, în vederea pregătirii proiectului și construcției unui nou centru de spectacole la Sibiu.

Am vorbit cu Elena Morariu, responsabila programelor de artă din cadrul Therme*:

Cât de important este acest eveniment în procesul de dezvoltare a conceptului viitorului teatru/centru de conferințe de la Sibiu?

Elena Morariu: Având în vedere că acest eveniment vizează reconfigurarea spațiului public (noua clădire va schimba într-o anumită măsură țesătura orașului), o dezbatere publică care să țină cont și să reflecte părerea comunității mi se pare esențială. În plus, evenimentul invită la dialog zone sociale și culturale care nu s-ar intersecta în mod normal,  punând în discuție noțiuni precum identitate, construcția identității și manifestarea ei din punct de vedere cultural și național.

Întreg proiectul de construcție a unui nou teatru și dezbaterea publică în jurul acestui subiect sunt o premieră pentru România ultimilor 30 de ani? Cum a venit decizia Therme de a se implica în acest demers?

Elena Morariu: Therme susține și promovează arta la nivel internațional prin evenimente precum Therme Forum – o platformă pe care se întâlnesc atât științele exacte, cât și cele umaniste – care încurajează exercițiul critic și schimbul valoros de idei (un patronaj al ideilor, dacă vrei), dar și prin găzduirea unor proiecte îndrăznețe, de dimensiuni ce depășesc spațiile convenționale dedicate demersului artistic. Astfel, susținerea unei dezbateri publice în vederea construirii acestui spațiu cultural emblematic pentru orașul Sibiu se pliază perfect pe filozofia brandului nostru de a face arta accesibilă unei audiențe cât mai largi.

Foto: TNRS

Ca un preambul la dezbaterile care vor avea loc între 20-22 iunie în Sala Oglinzilor a Forumului Democrat al Germanilor, trei dintre arhitecții care vor participa la eveniment au acceptat invitația de a răspunde la următoarele întrebări:

Cum poate fi obținut efectul de atemporalitate în arhitectură? Există vreun mod de a ne asigura că clădirile reprezentative pe care le construim în prezent vor fi, cel puțin, atractive din punct de vedere estetic pentru generațiile viitoare?

Nils Fischer (Zaha Hadid Architects): Din punct de vedere al design-ului, atemporalitatea poate fi tradusă ca „menținerea relevanței” – și aceasta este, probabil, una dintre cele mai mari provocări atunci când realizezi design-ul unei clădiri, pentru că nu știi cine o va folosi în viitor și nici cine îi va judeca valoarea. Îți asumi un risc și lași timpul să decidă. Cu toate astea, există câteva principii pe care le pot urma designerii pentru a-și spori șansele de a obține „atemporalitatea”:

Maximizarea relevanței de la început: dacă clădirea funcționează foarte bine atunci când este concepută, sunt șanse mari ca ea să-și mențină relevanța de-a lungul timpului. Situația opusă va duce la un eșec sigur.

Evitarea compromisului. Clădirile care rezistă în timp reprezintă aserțiuni clare, dacă nu chiar radicale, ale atemporalității și ies în evidență în comparație cu clădirile mediocre. Unele dintre ele devin și mai relevante prin natura lor prototipică; dacă un proiect începe de la nivelul „bun mediocru” sau „agreabil”, acesta nu va deveni un moment-cheie sau un exemplu extraordinar pentru vremurile sale.

Evitați moda. Designerii nu ar trebui să se bazeze prea tare pe tendințele contemporane. Moda vine și trece, pe când design-ul atemporal este construit pe idei care persistă.

Construiți clădiri durabile. Maturitatea în construcții ajută la conservarea relevanței unei clădiri pentru comunitatea căreia îi este destinată. Atemporalitatea se referă și la fiabilitatea atemporală.

Gary McCluskie (Director, Diamond Schmitt Architects): Crearea unor elemente de arhitectură durabilă este un obiectiv semnificativ, dar acesta vine la pachet cu alte considerații importante. În ceea ce privește mândria civică, aspirația pentru o instituție culturală este considerată drept una dintre cele mai înalte. Ceea ce înseamnă că experiența transcendentă a spectatorului de teatru dintr-o sală de spectacole poate fi reflectată de design-ul clădirii. Însuși actul public de participare la un spectacol stă la baza experienței împărtășite. Iar dacă design-ul unui teatru poate servi la dezvoltarea artelor prin crearea unei prezențe primitoare care determină chiar și o singură persoană să-i treacă pragul – care altfel nu ar fi făcut-o – acesta este pe cale să devină o instituție iubită de oameni.

Foto: TNRS

Jason Bruges (Jason Bruges Studio): Arhitectura este la fel de susceptibilă la tendințe ca orice altă industrie, așa că clădirile pot și ele să fie sau nu la modă. De exemplu, majoritatea oamenilor ar spune că acest lucru se aplică în cazul clădirii Barbican din Londra. Cu toate acestea, eu cred în design-ul atemporal. Singura problemă ar fi că este foarte greu de obținut și chiar mai greu de stabilit clar ce înseamnă acesta. Cred că, în cele din urmă, ține de calitate și detalii. Prin asta mă refer la clădirile care sunt construite în urma unei munci intense de cercetare. Cele mai atemporale clădiri din lume au o legătură sinceră cu locul în care se află pentru că au fost proiectate în funcție de context și utilizator. Acestea fac referință la istorie și poveștile din mediul local și reprezintă o conexiune între oameni și locul respectiv.

Care sunt riscurile de a avea prea multă tehnologie într-o clădire nouă, având în vedere ritmul curent al inovării? Au clădirile tendința de a deveni anacronice mult mai rapid în vremurile noastre?

Nils Fischer: Păi, da și nu. Ciclurile de inovare se accelerează, dar la fel și adaptabilitatea tehnologiei și capacitatea de a depăși aceste condiții existente. Dacă luăm cazul automatizării domestice, cele mai de succes startup-uri sunt cele care permit post-echiparea unor structuri deja existente. În același timp, poate fi periculos să creezi un întreg design care să depindă de un singur tip de tehnologie. Cu toate astea, industria construcțiilor este foarte obișnuită să împartă design-urile în diferite sisteme care pot fi proiectate independent, achiziționate și înlocuite cu fermitate – suntem departe de nivelul de integrare pe care îl observăm la produsele de consum, iar mentenabilitatea și capacitatea de adaptare sunt aspecte fundamentale ale oricărui design bine făcut. După părerea mea, riscul este mai degrabă ca clădirile să își piardă relevanța mai repede dacă nu se adaptează la ritmul de dezvoltare al tehnologiei – și există destul loc pentru îmbunătățire, mai ales în ceea ce privește amprenta energetică pe care o are industria de construcții.

Gary McCluskie: Este evident că intervine seducția atunci când trecem în revistă ultimele inovări din domeniul tehnologiei și asta se aplică și în cazul design-ului de teatru, la fel ca la orice alt tip de clădire.  Într-adevăr, există argumente convingătoare pentru valorificarea actualelor avantaje, mai ales când acestea pot să eficientizeze costurile sau chiar să le reducă. Ne putem pregăti pentru viitor chiar dacă nu-l putem prezice. Din punct de vedere al design-ului, acest lucru înseamnă integrarea unei flexibilități intuitive care să întâmpine șocul inevitabil din viitor în materie de avans tehnologic.

Jason Bruges: Tehnologia ar trebui să fie tot timpul în culise, în niciun caz actorul principal. Lucrările mele de artă au un registru foarte high-tech, dar nu la asta vreau să se gândească oamenii când îmi văd munca. Digital Ornithology, de exemplu, este destul de simplu și minimalist din punct de vedere sculptural. Tehnologia pe care o conține este destul de expusă și, cu toate astea, conținutul care rulează prin instalație reprezintă o mască, astfel încât publicul să fie complet cufundat în sunetele a sute de păsări. Este vorba despre energia și bucuria a ceea ce transpare.

Foto: TNRS

Același lucru se aplică și în cazul integrării tehnologiei în clădiri sau spații urbane. Aceasta trebuie să fie elegantă și să nu producă probleme. Oamenii descriu telefoanele mobile ca fiind o extensie a corpului nostru, iar tehnologia din interiorul clădirilor ar trebui să fie privită în același fel; o extensie a spațiului care să fie percepută ca fiind complet naturală. Cel mai important lucru este ca tehnologia să nu fie folosită doar de dragul tehnologiei. Trebuie să ne gândim cu atenție la scopul pe care îl îndeplinește tehnologia și să ne întrebăm cu ce contribuie la experiența noastră.

Tehnologia se schimbă într-un ritm alert, dar ăsta nu ar trebui să fie un motiv pentru care să o evităm. Revoluția digitală a început de mult așa că este esențial să acceptăm acest lucru. Este important să ne pregătim design-urile pentru viitor și să implementăm soluții care pot fi schimbate și actualizate.

Cum pot oamenii să se implice în acest proces, având în vedere că comunitatea locală este cea care suportă costurile pentru construirea unui nou teatru și centru de conferințe în Sibiu?

Nils Fischer: Cred că Forumurile ca cele organizate la Sibiu anul trecut și anul acesta sunt un mod bun de implicare a comunității prin prezentarea unor subiecte relevante unui public larg, fără să le simplificăm prea mult și să permitem să se creeze un dialog pe care să îl luăm în considerare. Și eu sunt un mare susținător al prezentărilor publice. Deși, până la urmă, un vot al experților este important pentru asigurarea caracterului adecvat al unor investiții destul de considerabile, o unealtă foarte puternică de generare a interesului public sunt prezentările publice susținute de autorii de design. Publicizarea unei idei este la fel de importantă ca generarea ei și arhitecții pot să fie folositori în acest proces – sunt obișnuiți să facă asta din necesitate, iar o mare parte dintre aceștia o fac cu pasiune.

Foto: TNRS

Gary McCluskie: Un public angajat, care să ia parte la procesul de design în cazul instituțiilor de cultură, cum ar fi teatre și biblioteci, reprezintă o bază necesară și importantă prin care să poți să obții sprijin pentru un proiect. Poți să ceri puncte de vedere în multe feluri, de la o simplă campanie prin email, până la organizarea unor ateliere de design interactiv în care membrii societății civile să fie încurajați să gândească ca arhitecții. Mulți oameni se vor ridica la nivelul provocării. Rezultatul acestor acțiuni poate completa contextul cultural care trebuie avut în vedere. Și acest proces induce un simț al proprietății față de un proiect care va deveni un bun cultural important.

Jason Bruges: În procesul nostru de design, noi de consultăm adesea cu comunitățile locale și aceasta este o parte extrem de necesară și consolidantă în cadrul proiectelor noastre. Sunt multe feluri în care oamenii pot fi implicați. De exemplu, dezvoltatorii ar putea să organizeze focus grupuri sau să distribuie chestionare, noi preferăm să organizăm ateliere creative. Toate aceste opțiuni sunt modalități la fel de viabile de a înțelege ce își dorește o comunitate și ce necesități are în cazul construirii unei clădiri noi. Prin implicarea comunității în acest proces, am observat un impact clar asupra rezultatului. Conținutul operei noastre artistice, Platform 5, de la stația Sunderland din Marea Britanie, a fost conceput în colaborare cu oamenii care au răspuns la un anunț din ziarul local. Membrii unei comunități sunt mult mai atașați de proiecte la care au avut posibilitatea să contribuie, care să fie astfel percepute drept bunuri ale comunității și de care să fie mândrii.


*Therme București este cel mai mare și mai avansat centru de wellness, relaxare și spa din Europa construit greenfield și prima construcție nouă din România distinsă cu LEED Platinum, cea mai înaltă treaptă de certificare acordată unei construcții sustenabile .Therme București găzduiește cea mai mare diversitate de plante exotice, dar și cel mai spectaculos sistem de tobogane din Europa, ce se întinde pe o suprafață totală de 1,5 km. O construcție sustenabilă cu un consum minim de energie, Therme București folosește apa termală pentru încălzirea clădirii pe toată durata functionării acesteia.  În plus, Therme deține cea mai mare plantație de palmieri indoor (1500 de palmieri importați din 6 țări).


*Articol apărut în revista Capital Cultural, ediție specială FITS 2019*
For the english version on this story, clikc here