de Oana Grigoraș

În București, departe de zarva marilor bulevarde, într-o clădire cochetă ce amintește de rafinamentul perioadei interbelice, își desfășoară activitatea zilnică Fundația Calea Victoriei, o instituție culturală independentă care, de 13 ani, aduce cultura și educația umanistă mai aproape de publicul larg prin cursurile și evenimentele pe care le organizează. De-a lungul timpului, mari personalități românești ca Neagu Djuvara, primul lector al Fundației, Vintilă Mihăilescu, Tiberiu Soare sau Georgeta Filitti au călcat pragul Fundației, care a devenit, astăzi, un punct de referință în spațiul cultural bucureștean.

Izbucnirea pandemiei a făcut imposibilă organizarea întâlnirilor cu cursanții în incinta clădirii, care și-a închis porțile, dar cursurile au continuat să fie desfășurate în mediul online. Ce a însemnat acest transfer, care au fost provocările și ce oportunități s-au ivit, despre toate acestea discutăm cu Sandra Ecobescu, membru fondator și președinta Fundației Calea Victoriei. 

Principiul care stă la baza Fundației Calea Victoriei este acela de a aduna oamenii laolaltă pentru a împărtăși experiențe și pentru a schimba idei, nu doar de a oferi și primi informații de-a gata, ca într-o școală tradițională, să zicem. Din această perspectivă, ce a însemnat perioada de izolare pentru Fundație? Cum s-au desfășurat cursurile și care a fost reacția publicului și cea a profesorilor?

Sandra Ecobescu: Perioada de izolare nu ne-a prins cu garda jos pentru că, încă de la începutul lunii martie când nu exista o legislație care să interzică întâlnirile, dar apăruseră primele cazuri de COVID-19 în România, ne-am hotărât să ne mutăm activitatea în mediul online pentru a nu ne asuma niciun risc. Toată echipa s-a mobilizat foarte repede și, de pe o zi pe alta, cursanții au fost anunțați că vom continua cursurile în online. Atât cursanții cât și lectorii au fost foarte flexibili, au înțeles necesitatea acțiunii noastre și s-au bucurat că ne putem toți derula activitățile preferate și urma pasiunile chiar și în actuala perioadă de criză. Această încăpățânare de a face lucrurile care ne conferă plăcere este, la urma urmei, o modalitate de a păstra normalitatea vieții într-un context atât de zbuciumat, este o formă de evadare din cotidianul care, în ultimele luni, a fost înțesat cu toate acele știri înfricoșătoare cu care acum, probabil, ne-am mai obișnuit.

Aș spune, prin urmare, că trecerea a fost lină, și, în mod surprinzător, majoritatea lectorilor au găsit soluții prin care să păstreze partea de interactivitate, de dialog. 

Fundația Calea Victoriei a oferit cursuri, până acum, doar în București, însă online-ul v-a deschis porțile și către alte orașe din țară. Ați avut cursanți din provincie? Intenționați, pe viitor, să continuați cursurile în mediul virtual pentru cei ce nu pot fi prezenți fizic în sala de curs?

Sandra Ecobescu: Într-adevăr, partea cea mai bună a acestui transfer în spațiul virtual a fost apariția cursanților din provincie care altfel nu aveau cum să participe la cursurile noastre și care ne-au tot scris, de-a lungul timpului, să ne întrebe când vom face evenimente și în alte orașe. Am avut, de asemenea, și cursanți din diasporă, cursanți de-ai noștri mai vechi care au plecat din țară și care, aflând din newsletter-ul și comunicatele noastre despre noul format, ni s-au alăturat, invitându-și chiar și prietenii. S-au creat mici comunități de cursanți în multe orașe din provincie și în cel puțin zece țări din Europa și din lume. 

Cu siguranță vom păstra această direcție chiar și după ridicarea restricțiilor pentru că deja s-a format un public care ne este alături și a fost alături de noi în aceste vremuri atât de grele. Este important să spun asta întrucât pentru mulți actori din zona cultural-educativă a fost o perioadă foarte dificilă și este, încă, o perioadă plină de necunoscute.

Așadar, nu vom renunța la formatul digital, e o mare bucurie pentru noi să avem un public mai numeros și vom găsi soluții pentru ca cele două forme să coexiste într-un mod armonios. Fie vom crea cursuri care se vor desfășura la sediu și vor fi transmise online, fie vom concepe cursuri doar pentru spațiul virtual. 

Continuând această idee, ați putut transfera toate cursurile în mediul online, considerând că unele dintre ele au o latură puternic interactivă?

Sandra Ecobescu: Aș spune că 95% dintre ele, inclusiv un curs de desen care se bucură de un real succes, fiind întotdeauna unul dintre cele mai căutate cursuri ale Fundației. Cursul de dicție a fost singurul pe care nu l-am putut transfera în online pentru că presupune o serie de exerciții și o ascultare activă atât a cursanților cât și a lectorului, greu de realizat într-o întâlnire pe ZOOM unde vorbim unii este alții, sau nu ne putem auzi foarte bine.

Foarte interesantă a fost preferința publicului în materie de cursuri. Noi credeam că în această perioadă de criză, oamenii vor căuta cursurile de dezvoltare personală, de relaxare, pe care Fundația le avea oricum în program și care se bucură, în general, de succes, dar, spre mirarea noastră, clienții s-au orientat mai ales către cursurile de cultură generală, de istoria artei, de istoria religiilor, de filozofie, deci subiectele cumva perene, foarte îndepărtate de lumea dezlănțuită în care trăim. Cred că toți am simțit nevoia să ne întoarcem la lucrurile care au trecut testul timpului și care ne aduc bucurie și dau sens vieții noastre cotidiene. 

Din ce am observat, orientarea către subiectele culturale a fost o tendință generală în rândul comunității. Eram încurajați din toate părțile să citim, să consumăm cultură, cinematografie, și muzică. Dumneavoastră cum v-ați petrecut acest timp liber neașteptat, ce ați citit, vizionat, ascultat?

Sandra Ecobescu: Prin prisma activității mele profesionale, intru în contact cu mulți oameni din zona aceasta culturală, creativă și consum, prin urmare, multă cultură, lucru pe care nu am încetat să îl fac.  Mi-au lipsit, însă, enorm concertele de muzică clasică. Totodată, am citit multe cărți de dezvoltare personală, am citit și Vintilă Mihăilescu care este unul din mentorii mei, sau Noul testament, lectură pe care o recomand călduros, am lansat și o carte la Humanitas, deci aria mea de interes a fost una largă.

În rest, mi-am văzut de treburile mele la Fundație pentru că, așa cum menționasem anterior, am fost nevoiți să ne reorganizăm, existând momente tensionate în care efectiv a trebuit să ne întrebăm dacă vom rezista acestor luni, neștiind ce se va întâmpla mai departe. Nu știam care va fi reacția publicului, dacă oamenii vor continua să cumpere cursuri sau vor fi atât de speriați încât nu se vor atinge de bani decât pentru a cumpără alimente și bunuri de strictă necesitate. Ei bine, din fericire, oamenii nu au renunțat  la normalitate și, cum spuneam, la obiceiurile lor.


Dezvoltând noțiunea de petrecere a timpului liber într-un mod constructiv, frumos, lecție importantă a pandemie,i cred eu, ce înseamnă pentru dumneavoastră a trăi armonios?

Sandra Ecobescu: Singura noutate a acestei perioade a fost faptul că am fost forțați să ne petrecem mai mult  timp cu noi înșine, sau cu casa noastră cum a fost cazul meu, dar în rest aș zice că fiecare a rezistat și rezistă, în continuare, concentrându-se pe lucrurile care îi aduc bucurie și care îi reflectă personalitatea.

Eu am făcut ceea ce aș fi făcut într-o zi foarte agitată când la un moment dat trebuia să mă liniștesc, să rămân cu mine și să mă relaxez. Pentru că, poate mai mult decât în vremurile, să zicem, normale, cu ghilimelele de rigoare, nevoia de a ne liniști și de a ne relaxa, de a vedea luminița de la capătul tunelului a devenit mai pregnantă.

Marea lecție a crizei prin care trecem cu toții este să înțelegem că nu putem controla totul, nu putem ști ce se va întâmpla peste o săptămână sau o lună dar, într-un fel sau altul, lucurile se vor așeza, iar această idee are darul să ne liniștească. E o perioada în care este bine să ne facem un bilanț și să ne concentrăm pe lucrurile absolut esențiale. 

Care sunt planurile viitoare ale Fundației, mai ales în contextul actual în care revenirea la normalitate va dura?

Sandra Ecobescu: De multe ori, în interviuri suntem felicitați pentru succesul poveștii noastre și încerc mereu să dau un răspuns pragmatic. Este un proiect foarte frumos ce se bucură de susținerea publicului de 13 ani, însă planul nostru principal rămâne același: să rezistăm, să continuăm să oferim cultură și educație fără a ceda presiunilor comerciale. În momentul în care vrei să educi gustul comunității, să nu dai publicului numai ce vrea el ci și ce consideri tu că i-ar completa educația și l-ar ajuta să evolueze, atunci va exista constant o mică tensiune financiară. Acum această tensiune este medie spre mare.

Prin urmare, principalul obiectiv viitor este să rezistăm financiar și psihic și, cel mai important, să oferim în continuare cursuri de calitate.

Căutăm mereu să îmbinăm cursurile deja consacrate, populare în rândul publicului larg ca cele de istoria artei, istoria religiilor, introducere în antropologie sau scriere creativă, cu propuneri noi care să condimenteze programa Fundației. Avem, totodată, și lectori noi. De pildă, Radu Umbreș, un antropolog extraordinar și unul dintre profesorii de bază din cadrul masteratului de antropologie creat de marele Vintilă Mihăilescu, se va alătura echipei de lectori. El va susține cursul de introducere în antropologie unde ne va povesti ce înseamnă privirea antropologică, sau cum analizăm realitatea, primul curs fiind despre relația dintre sexe.

Deci pe de o parte, oldies but goldies, iar pe de altă parte, variație și noutate, iar lucrul acesta  ne ține mereu în priză și ne încântă. Nu ne plictisim niciodată la Fundația Calea Victoriei. 

foto: Valentina Balasa Ario