Când am fost pentru prima dată la un concert al Filarmonicii din Sibiu dirijat de Francois Robert-Girolami, am auzit, de două ori, atât înainte cât și după pauză, cum liniile melodice, ce traversau adânc sala dinspre scenă, erau îngânate, șoptit, cât să nu deranjeze, de unii dintre spectatori. Cunoscători ai lui Chopin, dar și ai lui Saint-Saëns, așadar… Imediat după concert am aflat că nu doar muzica era cunoscută, ci și dirijorul, francez ce, de mai bine de treizeci de ani, încă din 1981, revine la Sibiu, fiind unul dintre cei mai vechi colaboratori ai Filarmonicii.
Într-una din vizitele sale aici, l-am reținut pentru câteva momente în care a depănat amintiri, alături de prezentarea proiectelor viitoare.
Reporter: Cum a ajuns un tânăr dirijor francez în Sibiul anilor ’80?
François Robert-Girolami: Perioada anilor ’60 și ’70 a facilitat o apropiere între România și Franța, apropiere ce a dus la o colaborare intensă pe plan cultural. Când am sosit prima dată aici, la Filarmonica din Sibiu, eram student la Conservatorul Naţional Superior din Paris pentru a fi șef de orchestră cu ajutorul lui Sergiu Celibidache. Din acel moment, am revenit în nenumărate rânduri în România, ceea ce a făcut să fiu un martor al evoluției acestui popor, poporul român. Chiar și evenimentul căderii comunismului în Franța, din ’89 îmi este cunoscut, acesta găsindu-mă chiar la repetiții, în sala Teatrului Radu Stanca de acum..
Rep.: De ce ar fi vrut un student francez să viziteze România?
F. Robert-Girolami: Am ales să vin în Sibiu ca student pentru a cunoaște ceea ce în Franța exista doar în teorie. Tocmai de aceea a existat o fascinație pentru acest regim totalitar, pentru că noi ne raportam la comunism așa cum o faci cu ceva teoretic. Analizezi, cercetezi… Este o filosofie ce poate atrage adepți ușor. În Franța am avut doi miniștri comuniști, unul în timpul guvernului generalului de Gaulle, altul în timpul guvernului președintelui Mitterrand, însă influența lor era minimă, fiind în minoritate. Așadar, pe lângă experiența profesională pe care o doream alături de orchestra sibiană, a urmat și o inedită experiență personală.
Rep.: Comunismul ca filosofie… Știu că v-a preocupat un timp filosofia. Mai interacționați și acum cu aceasta?
F. Robert-Girolami: Da, m-a preocupat filosofia și nu aș putea afirma asta doar la trecut. Încă citesc, fac cercetări pe teme filosofice. Chiar și la Sibiu am ținut câteva conferințe împreună cu Universitatea Lucian Blaga. Am fost profesor de filosofie pentru doisprezece ani, atât la nivel liceal cât și universitar, apoi am fost nevoit să aleg între muzică și filosofie și nu mi-a fost greu să o fac. Am ales muzica, însă asta nu mă împiedică din a citi scrierile filosofilor, deoarece este un exercițiu intelectual important care deschide uși spre reflecție. Muzica și filosofia sunt complementare: filosofia îți oferă o plăcere intelectuală, iar muzica, o plăcere senzuală.
Rep.: Ați spus că, în tot acest timp al colaborării cu Filarmonica din Sibiu, ați fost martor al evoluției societății românești. Ce ați observat mai exact? Cum ați simțit această evoluție?
F. Robert-Girolami: Da, mă consider un martor deoarece interacțiunea cu o orchestră echivalează cu interacțiunea cu un organism complex. Orchestra era o reflecție a societății. Prima dată când am venit aici am fost fascinat de ceea ce numesc acum ca fiind aspectul pozitiv al acelor vremuri și anume solidaritatea oamenilor care azi îmi pare că a dispărut. Un alt aspect pe care l-am observat atunci, a fost faptul că oamenii nu simțeau intens privarea libertății. Probabil pentru că, mulți dintre ei, nu aveau această..deprindere, să-i spunem. Însă, erau foarte curioși. De exemplu cei din orchestră, mă întrebau cum este în Franța, cu ce se deosebesc cele două țări. Și apoi am simțit frica de a vorbi, ceea ce acum, privind înapoi, pare atât de justificată, însă de neînțeles mie, atunci. Referitor la evoluție, remarc o evoluție economică, în primul rând, dar și o exacerbare a ultraliberalismului într-un timp foarte scurt. E mai mult ultra capitalism decât în Franța, de exemplu, și aici am putea găsi, probabil, sursa atâtor nostalgici pentru vechiul regim. Mulți prieteni din Sibiu mi-au vorbit despre cum plătesc din ce în ce mai mult pentru educație, sănătate și alte servicii pe fundalul unor salarii foarte mici.
Rep.: Ce ar fi de îmbunătățit?
F. Robert-Girolami: România este o țară foarte bogată, cu bogății care sunt, din păcate, prost gestionate. De asemenea, poziționarea României este una bună însă, în același timp, periculoasă. Cred că tinerii trebuie să-și asume un rol în derularea viitorului, să vadă în ei cheia ce poate pune rotițele în mișcare, să fie responsabili, angajați în îmbunătățirea situației țării lor. Tinerețea își poate crea propriul viitor.
Rep.: V-ați atașat foarte mult de Sibiu. Știu că, dintre toate orașele țării pe care le-ați vizitat cu ocazia diverselor concerte, Sibiul vă este cel mai drag…
F. Robert-Girolami: Sibiul este primul oraș pe care l-am vizitat din România, oraș în care am concertat foarte mult, dar am avut și multe conferințe. Apoi, Sibiul este un oraș cu o istorie bogată, un oraș al melanjului dintre Orient și Occident. Un oraș atât de bogat cultural! Tocmai de aceea mă simt foarte bine aici..
Rep.: De ce ascultăm muzică? De ce ne așezăm cuminți în sală?
F. Robert-Girolami: Oamenii caută plăceri. Muzica este o plăcere, o plăcere fizică, iar noi artiștii oferim această plăcere. Apoi așa putem ieși din cotidian, este o evadare.
Rep.: Care este cea mai puternică amintire pe care o aveți pe scenă?
F. Robert-Girolami: Una dintre cele mai puternice amintiri pe scenă, ca dirijor, am trăit-o chiar aici în Sibiu, când, fiind la repetiții, am auzit zgomotele violente ale izbucnirii revoluției.
Foto: Cristian Bîscă
