Toate astea au trezit publicul ce a vibrat, a aplaudat, schimbul de energii între scenă și acesta apropiindu-se parcă de material. Încărcătura de magic ne-a fost accentuată suav de introduceri-șoapte, Sibiul fiind locul în care, spontan, Gustavsen a găsit titlul unei compoziții noi, și anume „Nobody plays the clarinet the way you play my heart”

Mozaic Jazz Festival a surprins încă de la prima ediție cu un program desăvârșit, reușind să aducă pe scena sibiană unul dintre cei mai prolifici compozitori și pianiști, Tord Gustavsen. Vestea venirii acestuia m-a convins să mă implic, să fac parte din cel mai tânăr și curajos proiect cultural.

Primul moment al interacțiunii cu Gustavsen a constat într-un dinamism de o prospețime delicat proiectată în concretul pregătirilor cu deadline scurt al concertului. Aflați la finalul unui turneu solicitant, m-a bucurat să cunosc pasiunea transpusă într-o forță de mișcare, acțiune și concentrare aflate într-un melanj magic cu un soi de afecțiune față de organizatori și voluntari.

Sound-checkul a fost momentul în care dream bandul, cum îl numește chiar Gustavsen, ni se arată în toată armonia sa: calmul constructiv, focusarea pe instrument-sunet împreună cu fuziunea cu spațiul în care aceste sunete se vor întâmpla.

Apoi a fost concertul, momentul prețios ce ne-a vorbit despre intensitatea emoției, despre melanjul hipnotic dintre delicat și puternic, despre curgerea sunetelor niciodată forțate, despre aceea manipulare a liniștii ce reușește să răsune într-un ecou profund. Apropierea contemplativă de muzică, de compoziția sunetelor este ceea ce încearcă Gustavsen cu fiecare nou album, tot ea fiind cea care amplifică sentimentul acut al prezenței frumosului, al respirării frumosului prin fiece notă care-și află negreșit locul cu o ușurință fermecătoare.

Toate astea au trezit publicul ce a vibrat, a aplaudat, schimbul de energii între scenă și acesta apropiindu-se parcă de material. Încărcătura de magic ne-a fost accentuată suav de introduceri-șoapte, Sibiul fiind locul în care, spontan, Gustavsen a găsit titlul unei compoziții noi, și anume „Nobody plays the clarinet the way you play my heart”.

Așadar, un concert elegant, un concert ce expira misticismul nordic, și, în același timp, un concert al căldurii, al seducției…

GUSTAVSEN

Discuțiile de după, ce savoare! 

Nefumător, curios și incisiv. Cald și implicat în conectarea la celălalt. Gustavsen ne-a spus povestea fascinanta a parcursului său,  care a început la vârsta de 3 ani, când, aflat pe genunchii tatălui său a făcut cunoștință pentru prima dată cu pianul. Neobișnuitul începe de atunci și ne dezvăluie secretul creativității: repetițiile încă de la început le făcea pe compoziții spontane, întrucât tatăl său pusese la cale un joc ingenios, compunând zilnic câte o piesă inspirată de ziua care tocmai trecuse.

tord

Dacă la început, pianul si creația nu vor fi decât pasiuni ce acompaniau studiile de psihologie, sociologie si istoria relegiilor când ajunge să-l citeasca pe Eliade, pe parcurs acestea vor deveni din ce în ce mai importante, atrăgând spre ele întreaga atenție a norvegianului. Studiul unor domenii bazate pe analiză nu a rămas fără ecou pasiunea pentru muzică, totul concretizându-se într-o teză ce dezbate două stări pe cât de diferite pe atât de complementare: pe de o parte creația pură în care lucidul se estompează până la a te lăsa condus de aceasta, a te pierde deci de rațional, pe de altă parte capacitatea de a conștientiza procesul până în cele mai intime unghiuri ale sale.

De asemenea, ne-am bucurat să aflăm că Mozaic Jazz Festival a fost  un moment cu însemnătate pentru cvartetul norvegian care tocmai și-a încheiat turneul, acesta fiind ultimul concert din 2014.

Credit  foto: Sebastian  Marcovici