Prima ediție a Mozaic Jazz Festival a făcut posibilă întâlnirea dintre artist și propria-i creație. Despre ce este vorba? Despre momentul în care David Krakauer a ajuns pentru prima dată pe o scenă românească. Aici, la Sibiu. David Krakauer este faimosul clarinetist a cărui muzică vorbește printre altele, o dulce limbă românească.

krakauer 2

Printre cele șase trupe care au concertat anul acesta la Mozaic Jazz Festival, îl regăsim și pe David Krakauer împreună cu artiști ce i-au stat alături încă de acum mai mult de 10 ani.  Aceștia au reușit să reconstituie, pe scenă, funcționalitatea simplă și armonioasă a unui organism viu.

Doamna trupei, Sheryl Bailey, este una din chitaristele consacrate ale jazzului american. Tobele intră în aria lui Michael Sarin, un maestru al improvizației, alături de Jerome Harris la bas, un chitarist de talie internațională, recunoscut pentru versatilitatea și capacitatea de pătrundere în tainele fermecătoare ale sunetului și ritmului. Cel mai tânăr membru al trupei, Jeremy Flower (laptop),  este un colaborator al faimosului Francis Ford Coppola, despre ale cărui vinuri ne-a vorbit animat.

Krakauer 3

Ce au aceștia în comun cu klezmer? Ei bine, răspunsul este David Krakauer. Povestea familiei sale l-a împins spre ritmurile est-europene ale acestui stil specific evenimentelor marcante, de sărbătoare ale comunităților evreiești. Maturitatea creativă spre care tinde orice artist, punctul în care devine limpede drumul de urmat se ating prin zbatere interioară. Așa și David, la vârsta de douăzeci de ani a trăit o perioadă de frământare a întrebării „Ce aduc eu aici?”, adică poate el însemna ceva în această lume multicoloră a jazzului? Și răspunsul a venit din trecut, ca un ecou al generațiilor trecute care parcă nu vor să tacă, ducându-și cântul mai departe.

Coerența acestei asocieri surprinzătoare a trecutului cu improvizația avantgardista încurajează reinventarea trecutului în note ce apropie America de estul Europei. Melanjul de stiluri uimește neîncetat, jazzul primind vivacitatea ritmului de petrecere specific comunităților de țigani/rrome cu care evreii au intrat în contact dar și linistea contemplativă ce izvorăște din doinele românești. Această ultimă stare o regăsim în piesa Moldavian voyage (compozitor: Emil Kroitoru) în care Jerome excelează vocal, creând condițiile unei revelații ce ne destăinuie corzile cele mai fine ale sensibilității umane: Jerome, american ce nu a vizitat niciodată România, reușește să-și însușească cântul din această parte a lumii.

Complexitatea muzicii lui Krakauer merge până la inserarea prospețimii funkului alături de contemporanul hip-hopului.

Cum s-a văzut Ancestral Groove în Sibiu? Abracadabrant, în aplauze vioi, vibrant. Un concert ce a ridicat spectatorii la dans, un spectacol a cărui naturalețe a învăluit publicul în vraja-i eliberatoare. Punctul culminant a fost atins cu o melodie dedicată țării noastre, „Romania, Romania” pe care au avut, în sfârșit, ocazia să o cânte la ea acasă, o melodie zglobie despre frumusețile și plăcerile vieții.

Cum s-a văzut Sibiul prin ochii celor de la Ancestral Groove? Uimitor, calm dar tânăr, vesel dar matur. Și ochii caselor care „privesc privitorii”. Și lumina caldă a nopții ce-nvaluie și dezvăluie istoria scrisa-n piatră. Au plecat îndrăgostiți.

sursa foto: Sebastian Marcovici