Laboratorul de Restaurare-Conservare al Muzeului Naţional Brukenthal a sărbătorit ieri 40 de ani de existență și activitate printr-o expoziție în care s-au regăsit aproximativ 60 de obiecte de colecție. Sunt etalate piese restaurate din patrimoniul Muzeului Naţional Brukenthal, picturi, arme albe şi de foc, obiecte din argint sau argintate, vase ceramice neolitice şi dacice sau piese de mobilier, însă adevăratul scop al expoziției a fost acela de a scoate în evidență complexitatea muncii de restaurator.
Un efort complex, de echipă, al unor oameni obişnuiţi să lucreze în anonimat, pentru ca semenii şi urmaşii lor să se poată bucura de mărturiile istoriei, așa am putea descrie pe scurt ceea ce presupune restaurarea unor obiecte de mare valoare. La Sibiu se respectă cutuma veche și anume, patrimoniul nu poate fi ajutat să supraviețuiască unei generații fără să fie conservat și restaurat în toate condițiile. Sunt fericit că avem acest laborator care a reușit să fie prezervat ca pe vremuri, ca o instituție care acoperă domeniul restaurării, spune Sabin Adrian Luca, managerul Muzeului Național Brukenthal.
Ceas de perete „Biedermeier Frame Clock”
Restaurarea, tratată cu mână de chirurg
Restaurarea este un proces care creează o punte între știință și artă, iar orice expoziţie care aduce în prim-plan obiecte restaurate este o oportunitate extraordinară de dezvăluire a osmozei dintre cele două. Pentru mine, restaurarea e cea mai frumoasă meserie, îmi place ceea ce fac, nu pentru bani, ci pentru meseria în sine și pentru obiecte, ne mărturisește Dorin Barbu, șeful Laboratoarelor de Restaurare din cadrul Muzeului Național Brukenthal, care lucrează de 25 de ani în acest domeniu. Acuratețe, îndemânare și grija pentru detalii sunt doar câteva dintre calitățile pe care un restaurator ar trebui să le dețină pentru a putea reda frumusețea de altădată a obiectelor. Este o meserie care seamănă cu cea a chirurgului, ai o responsabilitate foarte mare față de piese, dar înainte de restaurare trebuie să faci o investigare completă a obiectului respectiv. Apoi se prezintă propunerile de restaurare unei comisii care aprobă sau nu metoda pe care o propui, după care urmează operația propriu-zisă, restaurarea obiectului, continuă curatorul Dorin Barbu.
Magia arheologiei nu ar fi completă fără partea de restaurare, așa că toți cei care s-au aflat la expoziție au putut vedea obiectele restaurate însoțite de imagini din timpul procesului de conservare și restaurare. Expus a fost și un car, care a fost găsit în timpul lucrărilor de pe șantierul autostrăzii Sibiu-Sebeș. De șase săptămâni a fost nevoie pentru restaurarea carului care a fost adus în 75 de fragmente. Vreme de patru săptămâni s-a muncit pentru îndepărtarea produșilor de coroziune, am stabilizat materialul din care e confecționat, reîntregirea fragmentelor, reconstituirea roților și integrarea lui cromatică, ne spune dr. curator Dorin Barbu. Cu toate acestea, cea mai grea etapă a procesului de restaurare este alegerea metodei pe care trebuie să o aplici fiecărui obiect în parte. Trebuie să fii sigur că acea metodă se potrivește 100% obiectului respectiv și pentru asta îți trebuie ani de experiența, adaugă acesta.
Cărțile din secolul al XVII-lea (Concio) și secolul al-XVI-lea (Abbatis Panormitani Comentaria) au trecute și ele printr-un proces de restaurare, ambele fiind folosite ca suport pentru învelit diferite documente.
Nici crucifixurile nu au fost ignorate de cei prezenți, acestea fiind descoperite în urmă cu câțiva ani, în locul actualei librarii Habitus.
Restaurarea la Sibiu are o poveste, este ea însăși o poveste. Cred că este poate una dintre cele mai fascinante călătorii pe care un tânăr o poate face în orașul nostru. Noi, toți sibienii care nu suntem restauratori, dar profităm de munca lor trebuie să le-o recunoaștem și să le mulțumim acestor artiști nevăzuți ai orașului pentru munca fascinantă pe care au depus-o în acești 40 de ani, e de părere Răzvan Pop, directorul Direcției Județene de Cultură.
