Sibiul nu duce lipsă de evenimente culturale, de festivaluri sau concerte în aer liber, nu duce lipsă de spectatori educați care știu să le aprecieze valoarea. Există totuși, un segment în zona muzicală, care ne face să ne întrebăm cum ar fi fost să avem un teatru liric. Cum ne-am simți să mergem o dată pe lună la operă sau operetă? O dată pe lună, deocamdată nu putem, însă o dată pe an, avem ocazia să mergem la concerte de operă, chiar în centrul orașului, în Piața Mare, unde de patru ani se organizează Festivalul Classics for Pleasure.
Acest festival vine să completeze diversitatea evenimentelor de înaltă ținută ale Sibiului. Laurențiu Dașcă, medic de profesie și membru al Orchestrei Europene a Medicilor, este cel care venit cu ideea acestui proiect și în fiecare an, pentru câteva zile, se mută din București la Sibiu, alături de oamenii care lucreză la proeict. Este, totodată, directorul artistic al Asociației ELITE ART Club UNESCO, sub egida căreia se organizează festivalul Classics for pleasure, la Sibiu.
Reporter: Suntem la ediția cu numărul 5 a festivalului, cum a început totul?
Laurențiu Dașcă: Organizăm evenimente muzicale de mai bine de 13 ani. În urmă cu 6 ani, ne-am dat seama că experiența acumulată trebuie să se coaguleze într-un eveniment, care să ne reprezinte și care să ne aducă un plus la cartea de vizită. Atunci ne-am uitat care sunt orașele în care viața culturală este consistentă, nu are o latură comercială, cum se întâmplă în multe reședințe de județ. După ce Sibiul a fost Capitală Culturală, activitatea a fost cursivă și au existat multe evenimente care au crescut, nu vorbim numai de Festivalul de Teatru sau de Jazz sau ARTmania, ci de multe alte alte evenimente, cărora Sibiul le-a oferit un mediu foarte bun pentru a se dezvolta. În același timp, te uiți și după un partener viabil, era bine să avem o filarmonică, iar Filarmonica de Stat Sibiu este considerată una dintre cele mai bune, nu doar ca valoare, ci și management. Aici am găsit tot suportul necesar. Așa am început să gândim evenimentul ca unul care să acopere mai multe genuri muzicale. De la an la an, ne străduim să aducem publicului diversitate într-un concert unitar. În Piața Mare avem posibilitatea de a aduce într-un timp foarte scurt, orchestre din toată țara, fiind în centru, iar datorită valului de turiști putem obține costuri bune la cazare, astfel investim mai mult în calitatea spectacolelor.
classicsforpleasure.ro
Reporter: Cum vedeți publicul sibian?
Laurențiu Dașcă: Publicul din Sibiu este unul avizat, doritor de muzică de calitate. Aici sunt foarte multe evenimente, Filarmonica are reprezentații numeroase, care au ridicat ștacheta celorlați organizatori de evenimente muzicale, iar publicul care vine este inițiat în muzică. De aceea, spectacolele de calitate și-au găsit ecouri foarte bune, nu doar în publicul local, ci și în turiști.
Reporter: Spre deosebire de alte evenimente muzicale, la Classics for Pleasure întâlnim în public foarte mulți tineri, ce credeți că îi atrage?
Laurențiu Dașcă: Îi atrage modul în care noi concepem programul. Tot timpul am încercat să fim foarte aproape de public și să începem cu muzică accesibilă (Mozart, operetă, musical), pentru ca între noi și publicul care nu este apropiat muzicii clasice să se formeze, în timp, un canal, deoarece orchestrele mari își creează publicul, festivalurile la fel. Trebuie să rămâi foarte aproape, nu poți pune piese foarte grele și complicate la un public care vine în Piață. Am încercat să facem și în Filarmonică, iar oamenii au apreciat valoarea artiștilor, dar prezența nu a fost cum ne așteptam, deși accesul a fost cu un preț modic. Am ales să rămânem în Piața Mare, în aer deschis, să fim accesibili tuturor, să aducem o varietate de genuri, chiar și muzică sacră, în Biserica Ursulinelor, unde vin persoane din comunitatea germană, care au o educație muzicală mai solidă.
Reporter: Unul dintre tinerii pe care i-ați susținut este Andrei Ioniță, primul violoncelist român care a câștigat concursul Ceaikovski. Cum ajutați tinerii talentați?
Laurențiu Dașcă: În primul rând, suntem foarte atenți la tinerii pe care încercăm să îi susținem. Sunt foarte mulți care își doresc să facă muzică de calitate, dar îți mai trebuie și un dar, pe care unii nu știu dacă îl au sau nu. Cine îl are se vede din start și drumul este mult mai ușor dacă este serios. Sunt foarte puțini care au acest dar și se pierd. Avem contacte cu alte asociații culturale care sprijină tinerii artiști: Bravissimo, Liceele de Muzică, Fundația maestrului Cazacu, care este un căutător de talente și l-a susținut pe Andrei Ioniță încă de la primii pași. Aceste asociații ne supun atenției anumite talente. Acum suntem în discuții pentru doi alți artiști tineri pianiști. Noi le oferim susținerea artistică și în contextul în care ei confirmă, cu timpul le oferim concerte cu orcheste. E foarte important ca de tineri să aibă o astfel de experiență. Dreptul acesta îl câștigi prin muncă și perseverență, iar la un moment dat trebuie să faci diferența. Andrei Ioniță, înainte de concursul Ceaikovski a cântat piesa cu noi la București, într-un concert cu Filarmonica George Enescu. A avut experiență puternică înainte și a știut care sunt punctele forte și ce mai trebuie îmbunătățit. Andrei este un copil excepțional și diferența între el și alții este foarte mare. El a câștigat acest concurs la 21 de ani, este ceva fabulos, nu am avut niciun dubiu că va câștiga. De asemenea, avem posibilitatea să îi promovăm prin concerte cu Orchestra Medicilor. Mulți artiști români au colaborat cu noi și acum au ajuns mari: Ștefan Pop, Valentina Naforniță, Teodor Ilicăi. Un alt mod prin care îi ajutăm pe tineri sunt Masterclass-urile, unde suntem preocupați de partea de dirijat. Din păcate, dirijori români buni sunt foarte, foarte puțini. În iulie a avut loc un masterclass, iar românul căruia am vrut să îi oferim premiul, un tânăr din Cluj, care a dirijat și orchestra din Cluj și cea sibiană, s-a lăsat de dirijat și a deschis un restaurant. Înseamnă că nu am făcut destul. Când se întâmplă asta înseamă că este un fenomen și cineva trebuia să ia atitudine. Deja nu mai așteptăm mare lucru de la Ministerul Culturii.
Reporter: Care sunt necesitățile din domeniul muzicii clasice?
Laurențiu Dașcă: Necesitățile în muzica clasică sunt multe. În primul rând, nevoia de exemple, profesori adevărați. Îmi pare rău să spun, nu vreau să critic pe nimeni, dar profesorii buni au cam dispărut. De aceea, încercăm să aducem dirijori străini, precum șeful catedrei de dirijat de la Universitatea din Viena, Mark Stringer. Ne raportăm la ceea ce este mai de vârf în Europa, iar românii nu vin. De ce? Poate că profesorii nu îi lasă. E foarte, ca artist după ce ai absolvit o facultate să iți faci restaurant pentru a supraviețui sau să devii redactor la radio. Din salariul de tânăr dirijor nu poți să supraviețuiești.
classicsforpleasure.ro
Reporter: Artiștii din străinătate ce vă povestesc, se întâmplă și acolo la fel?
Laurențiu Dașcă: Acolo se respectă valoarea. Ei au o ofertă muzicală mult mai mare. Sunt mult mai multe orchestre, altă putere financiară, iar criteriile de selecție sunt cele normale. În acest fel este mai ușor să crești. Poate că se întâmplă, nu pot spune că nu, dar șansele de reușită sunt mult mai mari.
Reporter: În cazul dvs., cum se împacă profesia de medic cu cea de artist?
Laurențiu Dașcă: Este o chestie complementară. În Grecia Antică, medicina și muzica aveau același zeu – Apollo. Se află sub aceeași latură umanistă, ambele sunt atât meserii, cât și artă. Medicina este o artă, iar diferența dintre medic și o altă meserie este că în primul caz depui un jurământ, păstrezi niște valori. În muzică aceste valori există, ele trebuie regăsite de către fiecare muzician. Mă uitam la dirijori… e greu să ajungi dirijor bun dacă nu ai aceste valori, trebuie să fii un bun muzician ca să fii un bun dirijor. Știi să respecți tehnic niște chestii, dar dacă nu știi ce să ceri unei orchestre, din punct de vedere muzical, degeaba ai calitatea gestului artistic. Așa este și în medicină.
Reporter: Teodor Ilincăi spunea în urmă cu două ediții că fără muzică nu se poate. Pentru dumneavoastră ce înseamnă muzica?
Laurențiu Dașcă: Muzica este parte din mine. Este cel mai bun limbaj de comunicare și de trăire, nu are nevoie de cuvinte. Pe de altă parte, muzica (opera) este cel mai complet act artistic, găsim teatru, mișcare, lumini, orchestră etc. Este cel mai bun mijloc de comunicare interumană și de transmitere a unor stări și sentimente. Muzica este pentru mine la fel ca aerul, la fel ca Teodor, nu pot să stau fără muzică. Nu există gen care să nu îmi placă, cu excepția hard rockului, din punctul meu de vedere este la un nivel foarte jos ca și vibrație, sunt multe exagerări care nu te fac să te înalți. Muzica bună te înalță, te ridică deasupra lucrurilor obișnuite. Teodor a expus foarte bine. Noi când ne întâlnim stăm și facem muzică. În cultura germană oamenii nu se duc atât de mult la bere cât stau și fac muzică de cameră, ea se împărtășește ca un gând bun. Noi când am fost la Orchestra Europeană a Medicilor și au venit cei din Germania și din Anglia, ei știau să cânte la cel puțin două instrumente. Se face muzică în familie din bunic în nepot, sunt cvartete în care cântă și mama și nepotu’ și bunicu’. De aici, reiese frumusețea, din multitudinea de voci, de posibilități de redare sonoră, care îți îmbogățesc trăirile.
Reporter: Asta înseamnă că pe scenă nu există conflict între generații…
Laurențiu Dașcă: Nu există conflict. Muzica este armonie. O faci într-o altă stare, într-o altă frecvenţă a undelor cerebrale, se face în alfa, unii o fac şi în delta, care înseamnă o frecvenţă foarte profundă. Muzica te pune în legătură cu divinitatea şi preiei de acolo tot ceea ce artistul a primit ca informaţie, sub formă de inspiraţie. Cu cât eşti mai adânc conectat, primeşti mai multă, asta se numeşte trăire.
Reporter: La ce trebuie să se aştepte publicul în cele 3 zile?
Laurențiu Dașcă: Fiind o ediţie aniversară ne-am uitat să vedem ce aduce bucurie mai mare publicului. Ne centrăm pe genuri care ştim sigur că au succes. Deschidem cu o gală de operetă, care este un precursor al operei, cu aspect uşor comic. În a două seara avem concert Mozart cu Camerata Regală, cu artistul pianist Andrei Licareț, iar la pupitrul dirijoral se află câștigătorul de acum doi ani al Concursului de Dirijat Jeunesses Musicales. Al treilea concert este unul de muzică sacră și va avea loc la Biserica Ursulinelor. Festivalul se închide cu o gală de operă, în care avem trei artiști foarte buni: Katarzyna Dondalska – o soprană de coloratură poloneză, stabilită în Berlin, care are o frumoasă carieră europeană; Emanuela Pascu – o tânără din România, care cântă des cu Teodor Ilincăi și care acum a semnat un contract cu Opera din Paris; Ștefan Pop – care a câștigat Concursul Operalia și care are o bucurie imensă de a cânta în țară. Dirijorul acestui concert de operă este Mark Stringer.
