de Anca Mureșan

Nu știu în ce măsură s-a gîndit Matt Haig la celebra și mult uzitata afirmație a lui Borges – „îmi imaginez paradisul ca o bibliotecă”- atunci cînd a scris The Midnight Library. Am descoperit în acest ultim roman scris de cunoscutul autor englez că biblioteca poate fi imaginată nu doar ca un loc bine definit în spațiu, ci și ca o zonă suspendată în timp. Ce-i drept, biblioteca, sau măcar un colț din casă în care să te simți confortabil citind, reprezintă refugiul perfect atunci cînd ți-ar plăcea să poți suspenda timpul și vrei o pauză. Sau atunci cînd, în mod neașteptat, ești nevoit să iei o pauză. Nu doar tu, ci întreaga planetă. Cine ar fi crezut, la începutul lui 2020, că primăvara ne va aduce tuturor o grămadă de timp la dispoziție, asta după ce ne plîngeam mereu că nu avem timp? Ferice de cei care nu s-au lăsat copleșiți de neliniște, îngrijorare sau spaimă și au găsit salvare între copertele cărților. S-a dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, că literatura ne ajută cu adevărat să evadăm din cotidian și ne poate fi adăpost în vremuri complicate. Nu degeaba se spune că trăiești atîtea vieți cîte cărți citești! Ar fi grozav să existe o bibliotecă de unde să alegi, odată cu o nouă carte pe care o citești, și o nouă viață pe care să o experimentezi. O viață din care am putea elimina fricile, grijile, pînă și pandemiile! Matt Haig crede că o asemenea bibliotecă miraculoasă există și se poate pătrunde în interiorul ei la miezul nopții.

Eroina cărții The Midnight Library, Nora Seed, e trecută de 30 de ani și decide într-o seară oarecare că nu mai merită să trăiască. Se consideră inutilă pentru cei din jur, o nemulțumește complet viața ei și atunci decide să îi pună capăt. Însă, în loc să moară, se trezește în această zonă numită „Biblioteca de la miezul nopții” și care e situată între viață și moarte. Aici i se dă Norei șansa de a alege viața care i-ar conveni mai bine. Fiecare carte de pe rafturi e o viață nouă (mai mult sau mai puțin diferită decît cea la care a vrut să renunțe). Deschizi ce carte vrei și experimentezi o altă existență. Dar, iar acesta e un dar din acela cu majuscule!, nu înainte de a parcurge cel mai important volum din „Biblioteca de la miezul nopții”, și anume Marea Carte a Regretelor. Nu-i așa că fiecare avem un bagaj de păreri de rău pe care îl tîrîm după noi? N-am reacționat cum ar fi trebuit într-o situație sau alta, nu am spus cuiva drag că ținem la el înainte de a fi prea tîrziu, nu am ales cu sufletul, ci ne-am lăsat conduși de aparențe sau de părerea altora și de norme impuse din exterior. La fel a făcut și Nora toată viața, Marea Carte a Regretelor sale are multe pagini.

Dar acum, în acest spațiu și timp incerte ale Bibliotecii de la Miezul Nopții, are ocazia să îndrepte lucrurile, să fie cu adevărat cine ar fi putut fi dacă: dacă ar fi făcut alte alegeri, dacă lua alte decizii, dacă s-ar fi raportat diferit la aspirațiile ei. Nora încearcă una după alta cîte o altă existență. Este rînd pe rînd campioană mondială la înot, vedetă de muzică rock, activistă de mediu care lucrează la cercul polar, mamă, soție, femeie singură. În unele vieți i se pare că e mai bine, în altele mai rău. Unele ipostaze au nevoie în continuare de antidepresive, altele nu. Fericită de-a dreptul nu e în nici o ipostază. Și-atunci, cititorul se întreabă, împreună cu Nora, dacă visurile noastre de schimbare au fundamente realiste și dacă perfecțiunea există cu adevărat. Nu e mai bine să celebrezi viața așa cum e, cu bune și rele, decît să fii mereu nemulțumit și uitînd să te bucuri de miracolul clipei prezente?

Ideea din cartea lui Matt Haig că putem trăi cîte vieți vrem și că totul depinde de acțiunile și deciziile noastre se bazează pe ideea, avansată de știință, că universul este de fapt plurivers și reprezintă o infinitate de posibilități. „Întregul roman are aerul unui exercițiu realizat cu îndemînare și e destinat să înfrunte stări precum depresia și anxietatea. Ce ți se putea întîmpla mai bun în viață? Dar mai rău? Ce poți să schimbi și ce nu?” În ciuda premiselor cu notă de SF de la care pornește, cartea lui Matt Haig e „o sărbătoare a banalului și obișnuitului: revelații banale, oameni obișnuiți și o multitudine de lumi însămînțate în decizii obișnuite”, notează scriitoarea Natasha Pulley pentru cotidianul The Guardian.

Pe Matt Haig l-am descoperit acum cîțiva ani, cînd am citit Reasons tot stay alive/Cîteva motive să iubești viața. S-a confruntat în tinerețe cu episoade de depresie și cu tentative de sinucidere pentru care a urmat ședințe de terapie. Este și un cunoscut autor de cărți pentru copii. The Midnight Library este o bijuterie ce merită din plin citită, mai ales în vremurile astea complicate cînd ne confruntăm cu temeri și poate uităm să fim recunoscători pentru darul vieții, cel mai important dintre toate. Uriașul merit al lui Matt Haig este că ne pune pe gînduri fără a fi moralist sau fără a recurge la îndemnuri motivaționale. Scrie simplu, cald, uman. Cartea a apărut la începutul lunii octombrie, în traducerea Cristinei Nan, la editura Nemira, cu titlul Biblioteca de la miezul nopții.

*articolul face parte din ediția tipărită Capital Cultural nr. 24.