Margot Point s-a născut în anul 1985, la Paris. A studiat designul vestimentar la Marsilia. O vreme a trăit în Maroc, unde a lucrat ca designer şi a fost consultant pentru mai multe emisiuni de televiziune. Începând cu anul 2007, Margot Point locuieşte la Berlin unde are propriul studio. În România a venit în această vară, în cadrul Festivalului Internațional Clara Haskil, unde a prezentat o pictură cu chipul celebrei pianiste de orgine română. A expus în galerii precum: Freies Museum Berlin, Tacheles, Mostly Harmless, OFAJ.
Rep: De ce ai ales să pictezi?
Margot Point: Este ceva ce am moștenit din familie. Familia mea este plină de artiști, am crescut înconjurată de artiști, iar pictatul a venit ca ceva normal pentru mine. Am avut onoarea de a învăța să pictez și să desenez de la un pictor de aici, din Transilvania, din România, îl chema Ben Ami Koller, el m-a învățat tot ceea ce știu, era bun prieten cu bunicul meu. Îmi amintesc despre el că era amuzant, avea foarte mult umor, era minunat.
Rep: Cum ar trebui să privească cei neinițiați, o pictură?
M. P: Asta este ce îmi place la pictură cel mai mult, toată lumea poate să se uite la aceeași pictură și să vadă lucruri diferite, lucruri personale. Nu e nimic de făcut, inițiat sau nu, oricine poate descoperi un sens în fiecare lucrare, pictura este pentru toată lumea.
Rep: Ce te inspiră cel mai mult?
M. P: La început am ales să pictez doar trupuri, culorile le pun în mod natural, deoarece aceste trupuri mă ghidează. Acum fac și picturi abstracte. Acest festival de muzică, Clara Haskil m-a inspirat. Am ascultat muzica ei, iar aceasta m-a inspirat să fac ceva abstarct, s-a format o comuniune între picturile mele și muzica ei.
Rep: Ai o culoare preferată?
M. P: Nu cred. Îmi plac culorile împreună și foarte mult alb, trebuie să fie alb. Uneori folosesc culori foarte închise, alteori culori calde, dar nu eu controlez asta, pur și simplu se întâmplă.
Rep: Ai obiceiuri sau superstiții atunci când pictezi?
M. P: Nu. Dar uneori nu am timp, nu vreau să pictez, iar timp de o lună nu fac nimic, iar după, încep să pictez și știu exact ce vreau să fac. Nu am obiceiuri, nu sunt sub presiune, dacă eșuez, asta e, e ok.
Rep: Ești în Sibiu de cinci zile, ce părere ai despre acest oraș?
M. P: Sibiul este frumos, este foarte bogat în arhitectură și cultură. De asemenea, în împrejurimea orașului sunt locuri minunate. Festivalul Medieval e foarte plăcut, a fost ceva nou pentru mine să văd oameni îmbrăcați așa.
Rep: De ce ai ales să locuiești în Germania?
M. P: După ce am terminat studiul în Franța, am mers într-un schimb de experiență în Germania, pentru că aici nu trebuie să fii student ca să beneficiezi de un internship. Am venit ca să îmi dau seama de ceea ce vreau să fac, iar după un an am ales să râmân și să fac artă pentru că e mai ușor în Berlin să faci artă.
Rep: Pe lângă pictură mai faci și altceva?
M. P: Da, fac și sculptură, de asemenea trupuri, în aceleași culori. Am învățat să scluptez în ceramică anul trecut, în Canada. Dar pictura este favorita mea.
Rep: Ai un pictor preferat?
M. P: Da, îmi place Egon Schiele, a fost un expresionit din Austria și este pictorul meu favorit.
Rep: În legătură cu pictura ta, ai una care îți place mai mult?
M. P: Da, dar am învățat să mă despart de ele, să le las să plece. Uneori îmi place ceva mult, când pictez nu sunt conștientă de ceea ce fac, iar după aceea, când mă uit zic „ oh, eu am făcut asta? nu e bine„, dar uneori sunt impresionată de ceea ce fac și îmi place mult.
Rep: De ce ai ales să o pictezi pe Clara Haskil?
M. P: Nu am făcut niciodată figuri, dar festivalul a fost pentru Clara Haskil, era normal să încerc, și am încercat, si a fost bine. În pictură e bine să încerci cât mai multe.
