Am cunoscut-o pe Iulia Gorneanu la Muzeul ASTRA. Îmbrăcată ca întotdeauna în ie, era în mijlocul celor care veniseră să spună povestea iilor recuperate prin campania ”Salvează o IE, salvează o frântură de Românie”. Printre stropii de ploaie deși și reci – un zâmbet cald, constant și o privire de un albastru suav, de zână.

După ce-a lăsat în urmă cariera diplomatică, Iulia Gorneanu s-a alăturat echipei lui Grigore Leșe. Colindând sate și sate, a redescoperit o parte profundă a sufletului românesc, care se relevă în tradiții și elemente de folclor. Ritual, ceremonial, limbaj țesografic, semiotică țărănească, mitologie, muzică – toate acestea au devenit în timp un limbaj pe care Iulia Gorneanu știe să-l citească. Între 2012 și 2014, a fost directorul artistic al Galeriei de Artă Contemporană și Design Galateca. Autor, curator și stilist de modă, numele Iuliei Gorneanu este asociat în prezent mai multor proiecte identitare, de conștientizare, recuperare și arhivare a elementelor de patrimoniu cultural românesc.

Reporter: De unde a venit frumoasa inițiativă ”Salvează o IE, salvează o frântură de Românie”?

Iulia Gorneanu: Am scris anii trecuți în Jurnalul Național câteva editoriale pe tema dispariției arhitecturii tradiționale: Agonia căsuțelor albastre, Case părăsite de înger… Anul trecut am realizat că nu doar casele țărănești sunt în pericol, că iile, maramele, țesăturile sunt la fel de vulnerabile. Nu mai vorbesc de patrimoniul imaterial – colinde, cântece bătrânești, obiceiuri, ritualuri… tot. În lipsa unor legi de protejare a patrimoniului țărănesc, singura soluție este să inițiem fiecare dintre noi campanii de conștientizare și tot noi să le salvăm. În luna martie, cu sprijinul Centrului Internațional Antidrog și pentru Drepturile Omului, al cărui Președinte este acad. Constantin Bălăceanu Stolnici, am inițiat această campanie prin programul Artă contra Drog. Am avut întâlniri cu tinerii, conferințe, am prezentat expoziția „Veșmântul țărănesc de la arhaic la fashion” în zece orașe universitare din țară, printre care, bineînțeles, și Sibiu. Am revenit la Sibiu la invitația IA Sibiu și sunt foarte bucuroasă că s-a întâmplat asta. Aici am premiat patru dintre „salvatorii de patrimoniu”, însă în accepția mea, toți cei care au venit ieri în Muzeul Asta sunt eroi.

iulia G

Reporter: Spuneați că pentru dumneavoastră ia este mai mult decât un veșmânt tradițional, e o stare. Cum ați defini această stare?

Iulia Gorneanu: Simt că mă apără, mă conectează cu neamul meu, îmi dă încredere în mine și mă ajută să merg mai departe. În plus, de ce să nu recunosc, doar atunci când port ie mă simt o femeie frumoasă. Sau, în tot cazul, adevărată.

Reporter: Care este rolul tradiției, într-un un secol în care individul pare să încerce să se rupă de rădăcini, de etnie, de naționalitate?

Iulia Gorneanu: Eu cred că tocmai acum, din cauza alienării puternice din ultimul timp, oamenii vor să știe cine sunt, își caută rădăcinile, se apropie de natură. Există un revivalism manifestat la nivel global în acest sens. Uitați-vă la ultimele tendințe în fashion, arhitectură, design…

Reporter: Există riscul ca integrarea iei în stilul vestimentar actual să nu treacă mai mult de trenduri și modă? Este portul iei, printre tinere, un mod de a se redefini identitar?

Iulia Gorneanu: Sper. Și întotdeauna subliniez dimensiunea culturală a iei, povestea ei și a semnelor ei. Sunt convinsă că IA vine din străvechime, din perioada matriarhală, că a fost veșmânt ceremonial purtat de marile preotese. Că IA e EA, precum ielele sunt dânsele (iele/ele – cele al căror nume nu se poate rosti).

Reporter: Ați mers pe teren prin multe sate românești cu echipa lui Grigore Leșe. Care era sentimentul predominant – mai este viu sufletul românesc rural?

Iulia Gorneanu: Este un sentimentul bipolar, straniu. Am găsit sate încremenite în timp, în care rostul și rânduiala sunt guvernate încă de calendarul popular; am găsit sate total urbanizate ori, mai rău, cu o arhitectură de nicăieri, costume stridente și biserici de beton. Am văzut ii „îmbrăcând” sperietori de ciori, dar am văzut și ii păstrate cu sfințenie în lada de zestre.

2 (1)

Reporter: Motivele, semnele cusute pe ii par să se regăsească în mai multe țări. Este limbajul semnelor de pe ii unul universal?

Iulia Gorneanu: Sigur că da. Culturile străvechi au numitor comun. Sunt semne de protecție împotriva deochiului, simboluri-totem precum coarnele de berbec sau colții de lup, simboluri solare sau de fertilitate. Toate acestea ne ajută să reconstituim o gramatică veche, comună. Este important cum „se așează” pe altița iei noastre aceste semne-simbol, este interesant contextul, este fabulos patern-ul. Suntem designeri din mamă în fiică, din bunică în străbunică, așa cum spunea arhitecta Ioana Corduneanu, inițiatoarea mișcării on-line Semne Cusute în Acțiune. Apropo de căutarea rădăcinilor, avem grație acestei doamne cea mai mare șezătoare virtuală din lume, peste 8000 de femei și-au cusut/ își cos acum propria ie. Modelele (majoritatea interbelice) le-au preluat de pe blogul Ioanei, Semne Cusute.

Reporter: Așadar, românii se definesc prin ie, dar se apropie în același timp de celelalte popoare?

Iulia Gorneanu: Sigur că da. Majoritatea popoarelor au veșminte tradiționale. Și toate costumele tradiționale transmit mesaje.

Reporter: Cunoașteți atâtea povești despre ii și semnificația semnelor cusute pe acestea. Când veți scrie acea carte, prin care să dați mai departe și altora – semnele, poveștile iei?

Iulia Gorneanu: Trebuie mai întâi să public Calendarul străvechi al românilor, la care scriu de câțiva ani.

Reporter: Ce alte obiecte și elemente din patrimoniul țărănesc colecționați?

Iulia Gorneanu: Marame, bundițe, chimire, salbe, paftale, vâlnice, fote… tot ce mă inspiră și tot ce pot integra în ținutele mele urbane, de zi cu zi, sau în cele rafinate, concepute special pentru serate, baluri, concerte.

Reporter: Cum credeți, unde poate găsi sens și semnificație omul contemporan?

Iulia Gorneanu: Nu știu, fiecare are cheia lui… Eu am găsit sens și putere în obiectul generator de conversație identitară.

credit photo: Rareș Helici