În primul articol despre Insula Limnos, am scris despre cele trei situri arheologice principale care se găsesc în partea de est a insulei – Poliochni, Hefaistia şi Sanctuarul Kabeiroi. Limnos este însă reprezentativă şi pentru stilul de viaţă autentic grecesc, cât şi pentru arhitectura sa – acestea rezistând încă cu succes la efectele turismului de masă care a afectat deja insulele din apropiere, precum Thassos sau chiar şi Samothraki.

Arhitectura Limnos-ului este o dovadă puternică a existenţei sale culturale. Parcurgând insula în lung şi-n lat, se pot vedea de la capele de cult solitare şi case de piatră din secolul al XIX-lea până la simple ferme rurale, care constituie cele mai bune exemple ale arhitecturii populare. Case tradiţionale, ferme, mori de vânt vechi, nenumărate capele răspândite pe toată insula, precum şi cetăţi sunt printre programele de arhitectură locale cele mai reprezentative.

Casele tradiţionale din Limnos

Casa tradiţională din Limnos este de fapt coliba originală a locului, care se distinge prin simplitate şi soluţii tehnice inovatoare, dar şi prin modul în care se integrează în mediul natural. Cele mai multe dintre casele locale sunt construite din piatră şi cu gresie la acoperiş. Casa tradiţională are un loc pentru făcut focul la parter, aici fiind adesea şi colţul pentru gătit. Casa cu două etaje, care are şi o scară exterioară de piatră, este de fapt o evoluţie a colibei originale (de exemplu, are pivniţă – ca spaţiu auxiliar pentru depozitare, şi etaj – ca spaţiu destinat efectiv locuirii).

Limnos - satul Kontoupoli

Limnos – satul Kontoupoli

Zona oraşului Moudros, situat în partea de est a insulei Limnos, este foarte reprezentativă pentru casele sale tradiţionale. Satul Kontopouli se află în partea de est a Limnos-ului, într-o câmpie fertilă în apropierea lacurilor Alyki şi Chortarolimni. Satul este înconjurat de mici porturi pitoreşti, plaje cu stânci şi peşteri, precum şi zone mlăştinoase şi luxuriante. În prezent, satul are aproximativ 700 de locuitori, dintre care cei mai mulţi sunt agricultori sau pastori.

Satul Kontopouli are case de piatră, cu curţi adăpostite la umbra unor pergole de verdeaţă, grădini de legume, o biserică centrală care domină piaţa principală, şi o atmosferă pastorală, care creează o imagine idilică. În apropierea satului sunt şi o serie de ateliere tradiţionale de ceramică (numite local tsoukaladiko) şi ateliere de icoane. Piaţa principală a satului este împânzită de taverne greceşti ascunse la umbră în timpul zilei şi foarte animate pe timpul serii.

Ansamblurile rurale tradiţionale – fermele

Ansamblurile rurale tradiţionale (denumite de localnici şi mantres) sunt de regulă complexe agricole, dar şi cu animale, care au o deosebită valoare arhitecturală. Aceste ansambluri sunt construite din piatră şi sunt răspândite peste tot pe insulă. Ansamblurile sunt poziţionate astfel încât orientarea lor le protejează împotriva vânturilor nordice puternice şi serveşte de asemenea nevoilor specifice.

Limnos - ansambluri rurale lângă satul Kontoupoli

Limnos – ansambluri rurale lângă satul Kontoupoli

La început, aceste ansambluri au fost construite ca simple stâne pentru a găzdui ciobanii (numiţi kechagiades), dar după aceea au fost extinse şi pentru animale şi produse agricole. Cele mai multe dintre ele au o podea de lut, acoperiş din lemn, o uşă mică la intrare, o ferestruică spre sud, şi o bancă de piatră folosită iniţial de cioban ca şi pat. Construcţia este ridicată direct pe sol, urmând înclinaţiile terenului. Acest tip de arhitectură necunoscut, şi ignorat de altfel, întruchipează toate caracteristicile unei culturi vernaculare care respectă peisajul natural prin crearea unor structuri în armonie cu natura înconjurătoare.

Vechile mori de vânt

Vechile mori de vânt ocupă un loc important în cadrul arhitecturii tradiţionale din insula Limnos. Francii au construit mori de vânt în Grecia încă din 1204. Ei au ales insula Limnos mai ales datorită vânturilor sale puternice. Construcţia morilor de vânt a durat aproape 800 de ani. Din păcate, acestea şi-au pierdut rolul lor funcţional în prezent, dar au rămas ca dovadă a unui trecut istoric. În unele zone morile de vânt au fost restaurate şi reintegrate în patrimoniul local.

Limnos - satul Kontias - complex turistic în mori de vânt restaurate

Limnos – satul Kontias – complex turistic în mori de vânt restaurate

Satul Kontias este o aşezare grecească tradiţională cu o arhitectură originală şi elegantă în sine, reflectată în numeroase case de piatră renovate şi străzi pietruite. Stilul caselor seamănă cu stilul arhitectural al altor insule din Marea Egee şi, uneori, chiar şi cu cele din Peloponez.

Limnos - satul Kontias

Limnos – satul Kontias

Cu aproximativ 600 de locuitori şi o asociaţie locală, Kontias este un sat activ din punct de vedere cultural. Una dintre recentele sale iniţiative este restaurarea integrală a două mori de vânt localizate la intrarea în sat, care au fost construite la sfârşitul secolului al XIX-lea. Morile de vânt adăposteau cereale recoltate din regiune.

În mod similar, în spatele unui deal din apropierea satului Kontias, există un complex care cuprinde alte mori de vânt restaurate. O agenţie de turism din Olanda a reabilitat aceste cinci mori de vânt, oferind astfel turiştilor un mod autentic de a descoperi arhitectura locală. O astfel de moară de vânt recent reabilitată este împărţită pe două niveluri: la parter, o compartimentare sumară cu o mică bucătărie şi o baie privată; la supanta de la primul nivel, o zonă privată mobilată cu un pat dublu, dressing şi spaţiu de lucru.

Capelele de cult din Limnos

Capelele de cult depăşesc cu uşurinţă numărul 400 şi sunt răspândite ca florile sălbatice pe toată insula. Capelele au fost construite în locuri unde au existat unele temple antice, iar unele dintre acestea chiar au păstrat soclurile de marmură ale vechilor construcţii. Capelele de piatră sunt lucrările unor maeştri şi sculptori locali (numiţi de localnici şi petropelekani) din secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Capele împodobesc literalmente fiecare sat, poalele dealurilor şi ţărmul mării, şi chiar şi vârfuri izolate de pe munte.

Limnos - satul Dafni - biserica Agioi Anargiroi

Limnos – satul Dafni – biserica Agioi Anargiroi

Zona denumită Atsiki include satul de munte Dafni, dezvoltat în forma unui amfiteatru, aflat la poalele muntelui Chouchlis. Satul a fost construit între dealuri care abundă în cimbru. Satul fusese deja menţionat în 1284 sub numele local de Sverdia. I s-a schimbat numele în Dafni abia după 1956, datorită unui leandru mare care se găsea pe teritoriul său (pikrodafni în limba greacă înseamnă leandru). Astăzi Dafni numără însă numai 150 de locuitori.

Satul Dafni are străzi înguste, pietruite şi cu plăci ceramice pe acoperişul caselor. Biserica Agioi Anargiroi, construită în 1872, domină o piaţetă modestă amplasată la periferia satului. Biserica a fost construită cu pietre aduse din Malta de marinari de-ai locului. Turnul clopotniţă al bisericii a fost construit mai târziu de către imigranţi greci din Statele Unite şi are trei niveluri. În împrejurimile satului Dafni, se pot găsi şi alte capele de cult, precum Panagia tou Charaka şi Profitis Ilias tou Paliou Charaka.

Cetăţi şi turnuri de supraveghere

Cetăţile şi turnurile de supraveghere sunt structuri des întâlnite în insula Limnos, fiind folosite pentru apărarea teritoriului încă din cele mai vechi timpuri. Există nenumărate dovezi ale prezenţei francilor în zonă, deşi cetăţile de la Moudros şi Kotsinos s-au păstrat în condiţii destul de precare. Printre zecile de construcţii ale militarilor franci, fortăreaţa de la Myrina s-a păstrat însă într-o stare de conservare mult mai bună.

Limnos - cetatea din Myrina văzută de pe faleza Romeikos Gialos

Limnos – cetatea din Myrina văzută de pe faleza Romeikos Gialos

Capitala Limnosului, Myrina, este situată în sud-vestul insulei. Zona a fost locuită încă din timpuri preistorice. În conformitate cu mitologia greacă, Myrina era femeia primului rege al Limnosului, Thoas. Cetatea bizantină, care se află în vârful unei peninsule stâncoase deasupra portului Myrina, este una dintre cele mai mari fortăreţe din Marea Egee şi din Grecia. Cetatea se întinde pe o suprafaţă de 144.000 metri pătraţi şi are un zid de fortificaţie triplu (înălţime maximă de 8 metri, 1,5 metri grosime), precum şi 14 turnuri de apărare de jur împrejur.

Împăratul Andronikos Komninos a construit cetatea peste urmele unui zid vechi în jurul anului 1180. Veneţienii, la rândul lor, au reconstruit cetatea în secolul al XIII-lea. Turcii au locuit aici în timpul Imperiului Otoman şi au construit un templu şi un rezervor de apă în interiorul cetăţii. Prin anul 1770, flota rusă a deteriorat însă destul de mult cetatea, care s-a conservat în această formă până în prezent.

Acesta este al doilea articol dintr-o trilogie care include în prima sa parte principalele situri arheologice de pe insula Limnos.