În vara lui 2016 am explorat pentru câteva săptămâni zona insulelor greceşti din nordul Mării Egee. Thassos şi Samothraki au fost de departe cele mai turistice şi, implicit, aglomerate, în vreme ce atmosfera autentică şi liniştită a Limnos-ului m-a luat prin surprindere. Călătoria cu ferry-boat-ul până pe insulă durează minim patru ore (din Kavala sau Mytilinos), astfel încât nu se aventurează prea mulţi turişti până aici.

Autenticitatea insulei constă în lucruri simple, precum viaţa de zi cu zi a oamenilor locului, plaje sălbatice la capătul unor off-road-uri provocatoare, sau nenumărate capele de cult răspândite aparent aleator în peisaj, chiar şi în vârful unor dealuri izolate.

Miturile antice despre insulă îi celebrează pe zeul focului, Hefaistos, şi pe eroul mitologic, Filoctetes. Conform legendei, când zeiţa Hera s-a certat cu Zeus, fiul lor, Hefaistos, a încercat să o protejeze, iar Zeus s-a supărat şi l-a alungat din muntele Olimp. Hefaistos s-ar fi retras în insula Limnos, unde şi-a început o viaţă nouă, oferind protecţie şi ajutor localnicilor.

Limnos - Golful Tigani

Limnos – Golful Tigani

Insula Limnos

Limnos, cunoscută de asemenea şi ca ‘Insula lui Hefaistos’, este o insulă grecească situată în partea de nord a Mării Egee. Un teren fertil, aflat într-un loc strategic din punct de vedere geografic şi istoric, la vest de strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Mulţi oameni din istoria zonei au încercat să beneficieze de aceste avantaje, iar insula a păstrat suficiente dovezi din trecutul, cultura şi tradiţiile sale.

Limnos este bogată în lăcaşuri de cult şi diferite fortăreţe care datează încă din perioada bizantină, otomană sau medievală. Deşi nu a fost afectată de turismul de masă, insula adăposteşte site-uri arheologice remarcabile, precum Poliochni (Πολιόχνη) şi Hephaestia (Ηφαιστεία) – locuri antice de cult care se găsesc în partea de est a insulei. Unele dintre acestea există încă din timpuri preistorice şi poartă amprenta celor ce au trăit aici, cultura şi ritualurile lor.

Sanctuarul Kabeiroi

În apropierea satului Panagia, se află vechiul sanctuar dedicat cultului lui Kabieri. Din cele mai vechi timpuri, acesta a fost un loc sacru pentru iniţierea credincioşilor în ritualurile Kabeiriene. Ritualuri religioase, celebrate anual, în onoarea cultului zeităţilor Kabeiriene – cult dedicat zeilor fertilităţii, vinului şi mării. Se spune că aceste ritualuri protejau pe cei iniţiaţi de pericolele pe mare şi de-a lungul călătoriilor periculoase. Ritualurile durau nouă zile şi erau legate de renaşterea naturii şi fertilitatea pământului. În această perioadă, se stingeau toate focurile de pe insulă. Între timp, o navă era trimisă la Delos – insula luminii şi locul de naştere al zeului Apollo, pentru a aduce înapoi noua lumină. Recepţia noi flăcări era un eveniment spectaculos şi festiv, cu rugăciuni şi incantaţii.

Limnos - Sanctuarul Kabeiroi

Limnos – Sanctuarul Kabeiroi

Ansamblul sanctuarului se întindea pe două terase şi a fost construit de-a lungul a trei perioade istorice: arhaică, elenistică şi romană. Sanctuarul se desfăşura pe o pantă abruptă care cade vertiginos spre mare, formând Capul Chloe. Ziduri de fortificaţie protejau sanctuarul atât dinspre mare, cât şi dinspre uscat. Pe terasa sudică a site-ului, templul arhaic – telesterionul, a fost construit la începutul secolului al VII-lea î.e.n. În schimb, templul elenistic ocupa toată terasa de nord. Al treilea templu, construit în perioada romană târzie, a fost construit peste cel arhaic. Construcţia templului roman arată intenţia de a reproduce planul construcţiei elenistice de pe terasa nordică, dar cu dimensiuni mai reduse. Aceasta a fost perioada finală din existenţa sanctuarului, ca dovadă a longevităţii culturilor Kabeiriene din insula Limnos. Multe distrugeri ulterioare asupra ansamblului par să fie datorate misionarilor creştini din secolele al III-lea şi al IV-lea e.n.

Teatrul antic din Hefaistia

În partea de est a insulei, în apropierea micului oraş Kontopouli, se află Teatrul Antic din Hefaistia. Ultimii cinci kilometri până la teatru sunt un off-road destul de dur şi înşelător pe alocuri, dar totuşi suficient de circulat. Cea mai veche variantă a teatrului avea scaune din lemn, astfel că primul teatru din piatră a fost ridicat pe urmele construcţiilor anterioare, precum necropola, băile, un palat, şi spaţiile de ateliere.

Limnos - Teatrul antic din Hefaistia

Limnos – Teatrul antic din Hefaistia

Etapele de construcţie ale teatrului din Hefaistia

Prima etapă de construcţie a teatrul din piatră datează din perioada clasică târzie. În această perioadă, primele zece rânduri au fost realizate dintr-o piatră poroasă, precum şi orchestra circulară, zona rectangulară din spatele scenei şi sistemul de drenare al apei. În cea de-a doua etapă de construcţie, începând cu perioada elenistică, au fost adăugate zidurile de susţinere din zona amfiteatrului. În cea de-a treia etapă, au fost realizaţi contraforţii exteriori zidurilor perimetrale. În ultima etapă de construcţie, cea romană, au fost aduse schimbări substanţiale teatrului: zona scenei a fost extinsă prin diminuarea orchestrei, care a devenit un semicerc. Sistemul de drenare al apelor pluviale a fost îmbunătăţit prin realizarea unei uşoare înclinări a pardoselii – schimbare ale cărui rezultate pot fi văzute încă şi astăzi. Au mai fost ridicate inclusiv câteva clădiri perimetrale teatrului pentru ca acesta să ajungă în forma sa finală.

Situl prehistoric de la Poliochni

Situl prehistoric de la Poliochni este amplasat pe coasta sudică a insulei Limnos. Este considerat a fi cel mai antic oraş de pe teritoriul Europei. Aşezarea a trecut de fapt prin mai multe faze de dezvoltare arhitectural-culturale pe parcursul unei perioade care începe din anul 5000 î.e.n. şi merge până spre 1600 î.e.n. Bunăstarea, precum şi cunoştiinţele deţinute de locuitorii aşezării încă de pe vremea aceea, sunt reflectate în calitatea arhitecturală şi urbanistică a ansamblului. Pentru perioada respectivă, oraşul deţinea sistemul defensiv cel mai avansat din punct de vedere tehnic, în condiţiile în care, pe partea Asiei Mici, ansamblul de la Troia nu se constituise încă.

Locuit încă din perioada paleoliticului, Poliochni a fost fondat la sfârşitul neoliticului (5000-4000 î.e.n.). A avut o perioadă de înflorire de la începutul spre mijlocul epocii bronzului (4000-2000 î.e.n.), apoi a fost abandonat după anul 1200 î.e.n. Cea mai veche formă de aşezare, distrusă de cel puţin şapte ori, era de fapt un sat cu colibe de formă ovală realizate din piatră. Acestă aglutinare de locuinţe a evoluat ulterior într-un oraş înconjurat de fortificaţii puternice, cu locuinţe rectangulare din piatră (de tip megaron), pieţe, sistem de drenare al apelor pluviale, străzi pavate, clădiri publice şi, posibil, chiar şi un parlament. Se spune că este vorba despre cea mai veche dovadă de existenţă a unui parlament în Europa, precum şi în lume, care precede varianta clasică cu aproape 2000 de ani.

Limnos - Situl preistoric de la Poliochni

Limnos – Situl preistoric de la Poliochni

Etapele de construcţie ale sitului arheologic de la Poliochni

Situl preistoric de la Poliochni a trecut prin patru etape de dezvoltare. În prima fază, aşezarea a fost înconjurată de ziduri puternice de apărare acolo unde protecţia naturală lipsea cu desăvârşire (în partea opusă celei dinspre mare). În cea de-a doua şi a treia fază de construcţie, anumite zone din zidurile de fortificaţie au fost distruse, pesemne de cutremure sau alunecări de teren. Ulterior, a fost construită o nouă incintă de fortificaţie adiacentă celei vechi, cu rolul de a oferi mai mult spaţiu pentru populaţia în creştere. Arheologii estimează că aşezarea ar fi acoperit o suprafaţă de 11.000 mp, în timp ce populaţia ar fi atins 1500 de locuitori. În ultima fază de construcţie, câteva locuinţe au fost adosate pe partea exterioară a fortificaţiei, ceea ce îi face pe oamenii de ştiinţă să considere că aceasta şi-ar fi pierdut rolul defensiv. Către sfârşitul acestei perioade, oraşul a fost distrus pe neaşteptate din cauze necunoscute, cel mai probabil un cutremur sau atacuri inamice (care ar fi condus şi la distrugerea celei de-a doua faze a ansamblului de la Troia – cca. 2100 î.e.n.). Chiar dacă situl de la Poliochni a fost influenţat de Asia Mică şi alte culturi din nordul Mării Egee, a păstrat totuşi o legătură puternică şi cu centre din Grecia continentală şi din restul arhipelagului de insule greceşti (în particular cu insulele Ciclade).

Aceasta este prima parte dintr-o serie de articole despre insula grecească Limnos, care includ cele mai autentice şi reprezentative locuri din zonă.