Când pasiunea pentru muzică și cea pentru tradiție se întâlnesc, rezultatul e un proiect care reușește să îmbine aceste două lucruri într-o manieră inedită și care se numește Cobzality. Florin Romașcu, Robert Magheți, Bianca Purcărea și Cristi Moroianu dau un alt ton muzicii, iar pentru că este Ziua Universală a Iei nu am putut să nu îi întreb ce reprezintă pentru ei aceasta.
Pentru mine este identitate națională. Reprezintă puritate, pentru că s-a folosit în toate momentele importante ale vieții, reprezintă viața noastră de zi cu zi a celor care am fost și din care ne tragem. (Florin Romașcu)
Tot identitate înseamnă și pentru mine și e unul dintre primele lucruri pe care le-am remarcat atunci când am călătorit în afara României și pentru care am avut o tresărire și am spus bluza de asta am și eu de la stră-stră-bunica mea. Știi că porți o bluză românească? În mine a stârnit un sentiment de mândrie pe care nu cred că l-a stârnit altceva.(Bianca Purcărea)
Mai poate însemna un veritabil brand de țară pe care am putea să-l exploatăm cât mai mult. Foarte mulți artiști din toate domeniile artistice și de creație s-au inspirat din ia și din portul nostru popular. E frumos, e pur și ușor. (Robert Magheți)
Ia e un reminder la cea a fost înainte de perioada în care toată luema a început să se îmbrace la fel. Când vezi pe cineva îmbrăcat în ie e un statement, e o chestie pe care o spui cu mândrie. Când pui o ie pe tine și ieși pe stradă transmiți un mesaj. (Cristi Moroianu)
Foto: Dan St Andrei
Reporter: Ce vor vedea astă-seară cei care vor veni în muzeu?
Florin Romașcu: Un spectacol inedit marca Crispus, cel mai bun joc de pirotehnie și foc din țară, pentru că nu e cazul să fim modești, Crispus sunt cei mai buni din țară și nu numai din țară, cred eu. Să se aștepte oamenii la dorința noastră de a oferi tot ce avem mai bun, de a pune un show fain pe masă și dorința noastră e ca ei să plece acasă cât mai fericiți.
Rep.: Ce ritualuri stau la baza spectacolului de astăzi?
F.R.: Avem o piesă despre Drăgane, apoi avem Paparude pe care o vom cânta la final, în cazul în care plouă să fie măcar după ce terminăm noi. Mai avem o piesă care se cântă de obicei în perioada Crăciunului, dar nu e un colind, e pe baza unui colind străvechi și prin tăria muzicii făcută de noi, e foarte potrivită pentru momentele lor de foc. Păhărelul este o piesă despre beție care vine din zona Moldovei, dar e o piesă despre o beție mai inteligentă, versurile vorbesc despre foloasele pe care le poate trage o femeie în urma unei beții generale, e foarte interesant. Astăzi beția nu mai e ceva interesant.
Rep.: E un spectacol în care e implicat și publicul?
F.R.: Fără public nu poți face un spectacol bun. Din punctul nostru de vedere, nu e un spectacol interactiv, pentru că scena principală aparține colegilor de la Crispus, noi îi susținem muzical și artistic în anumite momente. Vom face tot ce putem pentru a le fi cât mai mult de folos, dar interacțiunea va fi din partea lor și cred că au ei momentele lor „să aprindă” publicul.
Rep.: Trupa are ca proiect promovarea datinilor și tradițiilor prin muzică. De unde v-a venit această idee?
F.R.: În 2011 când s-au pus bazele primelor piese în studio, principala preocupare și principalul sentiment de la care am pornit a fost să păstrăm viu sentimentul tinerilor pentru tradiție, pentru folclor, pentru sat și pentru muzica străbună, pentru că în acea perioadă, din ce în ce mai mult valorile externe căpătau mai multă putere. Astăzi lucrurile s-au mai aranjat din punctul acesta de vedere, de altfel suntem la Ziua Internațională a Iei pentru concertul de astă-seară, deci lucrurile au căpătat mai multă valoare în direcția asta și noi ne-am dorit ca muzica și cultura muzicală tradițională să le aducem înapoi la lumină pentru prietenii și tinerii care ne ascultă.
Rep.: Aveți în repertoriu și înregistrări vechi de peste 50 de ani.
F.R.: Da, sunt și înregistrări vechi. Acum suntem cumva la al doilea album neoficial, care urmează să fie lansat în toamna aceasta. Un al doilea album care duce mai degrabă în față partea electro a trupei, de pe primul album avem mai multe piese cu voci străbune, dar aici pe al doilea avem mai puține, ne-am concentrat mai mult pe piese originale, pe piese cântate de Bianca, solista noastră după melodii vechi.
Rep.: Cum se îmbină ritmurile muzicii vechi cu cea nouă?
F.R.: Nu foarte ușor. Nu e chiar ușor să le îmbinăm, pentru că la un moment dat stai cu mâna pe semnalul de alarmă să nu strici, pentru că lucrezi cu bucăți vechi și foarte ușor pot fi distruse prin interpretare greșită sau prin prisma personală. Așa că lucram puțin cu timiditate.
Rep.: Cum e primită muzica voastră?
F.R.: O să trebuiască să-ți răspund la întrebarea asta din toamnă, pentru că până la momentul acesta Cobzality a fost asociat cu un anumit gen de material muzical. Din toamnă urmează să avem acest nou album, mult mai electro, mai comercial, dar nu comercial în sensul vandabil, ci comercial în sensul mai prietenos cu publicul, un public mai larg și mai puțin selectiv. Sunt piese mai muzicale, mai electro. Ne dorim să creăm ceva care să aibă capacitate comercială, dar care să fie și calitativ muzical. Sperăm că am reușit și așteptăm să tragem concluzile acestea după ce lansăm albumul oficial.
Rep.: În 2013 ați participat la Festivalul Internațional de Teatru și ați colaborat cu Crispus. Cum a început colaborarea?
Robert Magheți: Ne-am întâlnit în perioada Sistem și am lucrat la niște spectacole împreună și a fost continuitate și compatibilitate. Înainte se potriveau mai bine elementele vizuale, în schimb acum s-au potrivit mult mai bine flăcările lor pe muzica noastră, unele piese fiind cu tentă de muzică de film sau de spectacol.
F.R.: Ne-am împrietenit cu Crispus imediat, s-a aprins așa o flacără. Rareș Helici a simțit capacitatea muzicală a Cobzality împreună cu Crispus. El a văzut, a auzit, a vizualizat spectacolul și mi se pare normal, pentru că el cunoaște capacitatea oamenilor și ce își dorește să obțină de la un spectacol Crispus. Ne bucurăm și îi mulțumim pentru că și cu ajutorul lui am mai crescut un pic. Dincolo de toate concertele și realizările pe care le-am avut cu Crispus, prietenia asta care ne ține alături e cea mai frumoasă. Muzica noastră cu ei și spectacolul nostru cu ei se completează.
Rep.: Cât de greu e de pregătit un asemenea spectacol, atât pentru Cobzality, cât și pentru Crispus?
F.R.: Pentru noi tot ce a fost mai greu a trecut. Am compus piesele, apoi le-am repetat. Acum le punem într-o anumită ordine împreună, de comun acord în funcție de cum credem și noi că muzical s-ar lega niște momente, dar și de cum au ei nevoie să-și conducă spectacolul. E o chestie de dialog și de muncă și o să iasă foarte bine, nu am niciun dubiu în privința asta. Nu știu dacă e greu sau ușor, nouă ne place așa că nu putem să apreciem ușor sau greu.
Rareș Helici: La noi e mai greu, pentru că trebuie să facem coregrafia după muzica lor, trebuie să găsim momentele după ritmurile lor, de aceea și piesele sunt ordonate înainte. În funcție de ordinea pieselor, noi ne facem coregrafia. La noi e mai greu pentru că trebuie să repetăm foarte multe momente, chiar dacă am mai făcut spectacolul acesta de câteva ori, niciodată nu a fost la fel. Acum ei au venit cu piese noi și noi venim cu momente și mai noi.
Rep.: Care e esența folclorului românesc din punctul tău de vedere?
F.R.: Suferința și bucuria țăranului, asta e esența folclorului.
Rep.: Ce sentimente vă încearcă în timpul spectacolului?
F.R.: Eu mă distrez și cel mai tare o fac când mă uit la Robert cum bate la tobe. Sunt sentimente pe care le avem la fiecare piesă, sunt unele piese care sunt chiar foarte distractive, precum e rapp-ul acela moldovenesc. La unele ne distrăm, la altele suntem foarte serioși. Sunt sentimente foarte diferite.
