Din timp în timp, cetatea sibiană se scutură de rutinele existenței sale contemporane, amintindu-şi de esenţa sa medievală. Muzicile săltăreţe şi tropotul cailor, ce poartă cavaleri şi domniţe, trezesc în zidurile cetăţii suflul unei vieţi de altădată. Lumea medievalului răsare cu agitaţia unei epoci care fascinează trecătorul şi-i întărâtă curiozitatea. “Cum erau oare altădată sărbătorile oraşului? Oare chiar aşa arătau armurile? Dar veşmintele fierarului?…”
Pentru a intra în atmosfera unei sărbători dintr-o epocă pe care nu am trăit-o, avem tendinţa să punem întrebări despre trecut şi despre lucrurile şterse din recuzita prezentului. Deoarece Festivalul Medieval “Cetăţi transilvane” este sărbătoarea acestor zile, ne gândim ce aduce important un astfel de eveniment. Ne amestecăm printre cavalerii și meșteșugarii castelului medieval, regăsind trăsături ale acelei epoci. Pare un exercițiu de imaginație, o variantă artistică de reconstituire istorică, însă, totodată, acea clipă de răgaz care ne amintește să ne bucurăm de prezent.
Foto: Andrei Kolobov. Imagine ediţia XIII a festivalului.
Dacă astăzi sărbătorile sunt opusul vieţii de zi cu zi, se spune că în epoca medievală, contrastul dintre sărbătoare şi zi obişnuită era destul de şters. Oamenii puteau sărbători în fiecare zi, fiecare în funcţie de cât îşi permitea şi ce tip de muncă desfăşura. De aceea, sărbătorile nu aveau neapărat un caracter excepţional, unic, fiind mai degrabă un moratoriu al activităţilor cotidiene. În medie, oamenii Evului Mediu munceau cam între 80 şi 100 zile pe an (Rohr, 2002).
”Înainte sărbătorile preamăreau exact prezentul”
Despre cum se sărbătoreau altădată zilele orașului și natura acestor sărbători, am discutat cu câţiva speciliaşti din domeniul istoriei. Răzvan Pop, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu, îmi spune că ar fi existat sărbători care să marcheze zilele oraşului/cetăţii. “În trecut, erau astfel de sărbători ale oraşului Sibiu, dar nu periodic, de tipul sărbătoririlor anuale. Cum oraşul fusese întemeiat în perioada medievală, normal că sărbătorile aduceau în prezentul acelor zile – imagini, reproduceri sau să le spunem pastişe ale perioadei medievale. Imagini de la finalul secolului al XIX-lea ne oferă intocmai această reproducere. Ele veneau în contextul valorificării tradiţiilor germane în lupta acestora cu maghiarizarea sistemului administrativ, educaţional al Transilvaniei. Înainte sărbatorile nu erau atat de romantice şi nu aminteau de vremuri apuse, ci preamăreau exact prezentul, împaratul etc. De aceea, nu cred că putem vorbi de un eveniment anual, de tip festival medieval, doar de momente de sărbătoare ale valorilor locale, ceea ce, din păcate, în prezent nu se întâmplă.” (Răzvan Pop, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu)
Festivalurile medievale le ofereau oamenilor ocazia să socializeze, să-şi omagieze zeii, să comercializeze diverse produse, dar mai ales, cheia unui eveniment reuşit, se considera a fi, bucatele şi băuturile bune. Zeno Karl Pinter, Profesor Universitar Doctor: ”Oamenii au sărbătorit, cel puțin, în ultima mie de ani, cam la fel. Adică cel puțin opulența alimentară și alcoolică este întotdeauna pe primul loc în astfel de situații. Cred că și în cazul festivalului se mențin tradițiile sărbătorilor sibiene medievale”. (Zeno Pinter, Catedra de Istorie Antică şi Medievală a Facultăţii de Istorie şi Patrimoniu “Nicolae Lupu”, din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu)
Cum se arată lumea medievalului prin festival
Așadar, o trăsătură a epocii, despre care şi festivalul medieval ne aminteşte este, întâi de toate, celebrarea prezentului. ”Cea mai importantă trăsătură e epocii care transpare prin toți porii acestei serbări tematice sibiene este bucuria de a trăi și capacitatea de a împărtăși ceea ce ai mai bun și mai valoros cu aproapele. Plonjon în mentalul colectiv. Este un eveniment cu extrem de multă personalitate, care îi inspiră pe toți cei prezenți, pe toți cei veniți către animatori, actori, târgoveți, magisteri, trubaduri, cavaleri și breslași – la un joc extrem de provocator, cel de-a călătoria în timp.
O restaurare perfectă a acelei perioade este imposibilă, dar câteva legături se pot face urmând linia corectă a aromelor, a gustului și a sunetelor. Așadar, rețetele vechi și muzica vor fi principalii agenți de transpunere al unui ”civis” al secolului XXI în secolul al XIV-lea. Restul, sunt detalii”, spune Florinela Anca Vasilescu, consilier cultural.
Foto: Ovidiu Matiu. Ediţia XIV a festivalului.
Cele mai multe sărbători medievale – cele religioase şi cele prilejuite de evenimente politice
Cu cât mai dificilă şi mai monotonă era viaţa cotidiană, cu atât mai mult sărbătorile erau o ocazie de evadare din cotidian, cel puţin pentru câteva ore. Domnul Pinter ne poveşteşte despre tipurile de sărbători care predominau: ”În Evul Mediu erau, în general, sărbători religioase, era firesc. Fiecare breaslă își avea patronul, un sfânt, o sfântă și ziua căruia era bineînețeles o mare sărbătoare. Apoi, erau sărbători date de evenimente politice, alegerea noului comes, a împuternicitului pentru Sibiu, vizitele unor personalități. Se lăsa întotdeauna cu sărbători foarte mari. Sunt chiar documentar relatate cheltuielile, căci ca orice burghezi, sibienii erau destul de zgârciți și se certau între ei fiecare cât trebuie să dea când venea câte o persoană importantă. Ca atare, s-au păstrat socotelile. Se făceau niște sărbători în cinstea unei personalități politice, care veneau în vizită în oraș, extraordinar de scumpe și opulente. Încă din Andreanum, primul document care menționează libertățile sașilor transilvani, una dintre îndatoriri este găzduirea regelui, Cu acest prilej, aveau loc poate cele mai fastuoase sărbători și nu se dădea, cum se dă azi o masă pentru rege, nu. Toată lumea, tot orașul sărbătorea. Nu în aceeași sală, bineînțeles, dar toată lumea trebuia să se bucure de acest eveniment.”
Sărbătoarea-spectacol
Persoanele cu care am discutat scot în evidență importanța Festivalului Medieval prin faptul că satisface nevoi eterogene ale publicului. Festivalul este o sărbătoare-spectacol, cu caracter ludic, însă nu doar atât. ”Festivalul, așa cum îi spune și numele, ”festival”, care nu e nici conferință, nici congres de medievistică, este un spectacol și este destinat publicului larg ceea ce este absolut firesc. Am adeseori discuții cu colegii de la facultate pe tema utilității unui astfel de festival și eu sunt convins că sunt foarte utile. Niciodată nu vei atrage oamenii care nu sunt de specialitate, nu sunt istorici, nu sunt interesați neapărat de această perioadă – evul mediul, ținându-le conferințe seci sau făcând expoziții tematice. Spectacolul este cel care atrage cel mai mult, iar un spectacol niciodată nu poate să reflecte întru totul realitatea istorică și științifică, altfel n-ar mai fi spectacol”, ne împărtășește opinia sa, Zeno Pinter.
Sărbătoarea-cunoaștere
Festivalul Medieval, pe lângă reconstituiri artistice, regăsite în evenimente stradale – concerte live, parade, lupte şi turniruri, spectacole de teatru şi dans, ateliere meşteşugăreşti etc. oferă publicului șansa de a descoperi mai multe informații despre diverse aspecte ale vieții medievale. ”Se încearcă, ceea ce este lăudabil, să se dea celor care sunt interesați de Evul Mediu din punct de vedere științific, șansa de a afla mai multe,” spune Zeno Pinter.
În cele 3 zile de festival, cei interesați pot lua parte la conferințe și ateliere tematice. Domnul Pinter ne relatează mai multe despre conferințele, pe care le va ține în cadrul festivalului. ”Am, ca în fiecare an, o conferință legată de cavalerii Evului Mediu, care este o temă ce-i fascinează pe oameni, mai ales că sunt tot felul de asociații de cavaleri medievali, care vin (mulți dintre ei, foști studenți), care mă întreabă adesea despre arme, despre armuri – dacă sunt bine făcute, dacă mai pot aduce îmbunătățiri și le apreciez această pasiune. Apoi, mai este o conferință legată de organizările sociale ale evului mediu, respectiv, ”Oraș, târg, cetate”, pentru că suntem într-un oraș medieval și pentru că festivalul se numește “Cetăţi transilvane”. Şi mai e o conferinţă care se numeşte ”Rolul breselor şi organizărilor sociale din cadrul oraşului”, adică bresle, vecinătăţi, congregaţii religioase – mănăstiri, călugări ş.a.m.d.” „Intrarea este liberă. Poate veni oricine are timp şi curiozitate”, adaugă Zeno Pinter.
Foto: Ovidiu Matiu. Parada festivalului 2014.
Un alt ghid spre cunoaștere şi descoperirea epocii medievale este Anca Vasilescu, care ne povesteşte: ”În calitate de conferențiar mi-am propus ca prin cele trei teme alese pentru această ediție (heraldică, Tarot, lumea veche a farmaciștilor) să-i conduc pe cei care vor trece pragul Casei Hermes pe un drum în trecut de unde își pot alege și/sau culege cele necesare unui trai mai bun într-un prezent, deloc confortabil. Conferința de astăzi, Însemnele heraldice ca marcă de prestigiu din cele mai vechi timpuri și până în prezent este dedicată heraldicii, am construit-o ca o prezentare documentară rezumativă, urmată de un atelier practic în care toți cei prezenți sunt invitați să aplice ceea ce au descoperit, prin meșteșugirea propriului blazon. Obiectivul meu, ca istoric și trainer de dezvoltare personală, este de a capta atenția pentru subiecte inedite de studiu personal prin integrarea elementelor valoroase din trecut în viața cotidiană.”
Mai multe despre alte evenimente şi programul complet al festivalului, puteți găsi aici.
