Sâmbătă seara, sfârșit de august. Are loc cea de-a cinsprezecea ediție a Festivalului medieval Cetăți Transilvane de la Sibiu. Oameni de toate vârstele se înghesuie la diferitele reprezentații din Piața Mare a orașului. Ca și o paralelă, locul ales pentru desfășurarea Festivalului a fost folosit, din secolul al XIV-lea, cam pentru aceeași același scop: adunările locuitorilor pentru diferite ocazii.
Reconstituirile trupelor prezente în acest an la Festival au parcă o tot mai mare acuratețe, o mult mai fidelă redare a atmosferei medievale decât în anii trecuți. Și acest lucru nu poate decât să ne bucure, întroducându-ne în lumi de poveste cu domnițe și cavaleri.
Lumea se înghesuie să vadă cavalerii medievali, luptători aparținând diferitelor culturi aflate, de cele mai multe ori, în tabere adverse: de la cavaleri medievali la mongoli ori ieniceri otomani. Acest fapt era de așteptat, deoarece, în toate timpurile istorice, omul, prin natura sa, a fost interesat de aspectele care țin de lupta pentru supraviețuire ori impunere a stilului propriu de viață și vecinului, care pare ciudat dacă nu se comportă la fel ca tine. Și cum poate fi realizat acest lucru? Prin forța armelor bineînțeles. Lăncile, spadele medievale, cămășile de zale, armurile etc. nu lipsesc din inventarul majorității expozanților.
Dar ce ne-a bucurat, din nou, a fost reconstituirea vieții cotidiene din evul mediu. Pentru că istoria nu este constituită doar din evenimente excepționale cum sunt războaiele, ci din lucruri simple. Lucruri pe care noi astăzi le-am uitat. Conceptul, pe care îl valorifică cel mai bine Școala Analelor, înlătură cumva direcțiile impuse de istoricii tradiționali: istoria politică, cronologia și indivizii. Trebuie creată o viziune de ansamblu asupra societății pentru a înțelege cu adevărat fenomenele care se petrec de-a lungul unei ere istorice. Și atunci ajungem la istoria socială. Am văzut în această seară ateliere care încearcă să recreeze o zi simplă din viața unui om care a trăit în evul mediu. După anul 1000, putem crede că vremurile sunt deosebit de aspre și barbare; pe de altă parte, apar lumini strălucitoare. Ordinea socială, văzută schematic, pare totuși o admirabil de simplă armonie, așa cum o descrie la sfârșitul secolului al X-lea episcopul de Laon, Adalbéron: „Cetatea Domnului, pe care ne-o închipuim unică, este împărțită în trei ordine: unii se roagă, alții se luptă și alții lucrează. Serviciile unuia permit munca celorlalți doi. Fiecare la rândul său își dă sprijinul celorlalți.” (Marcel Pacaut, 1982). Pe fondul acesta, al existenței celor trei mari clase sociale, oratores, belatores și laboratores, va avea loc evoluția, firească, a societății europene, intrată în declin după prăbușirea Imperiului Roman.
S-ar fi impus, poate, o mai atentă reconstituire a vieții religioase, foarte importantă pentru această epocă. De fapt, chiar dominantă. Omul medieval se teme într-un mod, inimaginabil pentru noi astăzi, de Dumnezeu. Fapt pentru care, cei mai mulți ascultă orbește de clerici. Tocmai de aceea poate fi exploatat faptul că punctul central al colonizării săsești a fost din secolul al XII-lea, Sibiul, în intervalul 1188-1191 a luat ființă prepositura Cibiniensis (menționată într-un document din 20 decembrie 1191). Acesteia i s-au subordonat capitlurile bisericești din Sibiu, Nocrich și Cincu.
Festivalul medieval de anul acesta a adunat unele dintre cele mai bune trupe de profil din țară și de peste hotare. Cei mai entuziaști urmăritori ai fenomenului sunt copiii, a căror interes ne îndreptățesc să sperăm la apariția unor istorici medieviști de valoare, care să-și amintească peste ani că pasiunea lor pentru studiul acestei epoci istorice – Evul Mediu – se datorează Festivalului Cetăți Transilvane de la Sibiu.
Foto: Cristian Bîscă
