de Laura Bandila Goldberger

traducere Alexandra Coroi

Ce ne face triști, fericiți, nervoși, temători sau mulțumiți? Ce ne influențează starea de spirit? De ce uneori ne simțim bine și alte ori mizerabil? Viața ne arată foarte clar că starea noastră de spirit este influențată de o mulțime de factori. Totuși, de foarte multe ori sănătatea psihologică și emoțională a populației este dată de schimbările din mediul social. Anxietatea, nesiguranța, singurătatea și-au făcut loc în casele multora dintre noi. Disfuncționalitatea sistemului social a condus la un ritm de viață anormal și implicit la o schimbare de paradigmă. Fenomenul este complex și preocuparea mea reală pentru daunele colaterale ale pandemiei COVID 19 m-a condus aproape de oamenii implicați în educarea și sprijinirea familiilor care se confruntă cu situații de sanatate mentală.

Un interviu cu Valerie Cordero, Director co-executiv la Families for Depression Awareness, U.S.A.

Poți citi aici interviul complet în limba engleză.

Valerie, alege, te rog, o zi din viața ta de dinainte de pandemie și încearcă să ne-o descri.

Valerie Cordero: Ei bine, o zi obișnuită începe cu trezirea dimineața.

La ce oră?

Valerie Cordero: Undeva între 5:45 și 6:00.

Apoi?

Valerie Cordero: Mă trezesc și îmi ajut fiul să se pregătească pentru școală (are nouă ani), iar pe fata noastră o ducem la bunici (ea are doar doi ani). După ce îi lăsăm acolo unde trebuie să fie de obicei dimineața, eu merg la birou și rămân până la finalul orelor fiului meu.

Viața ta pare să fi fost mai mult sau mai puțin liniară.

Valerie Cordero: Da. Când ajungeam acasă pregăteam cina și la un moment dat soțul meu venea și el de pe la un concert sau de la locul lui de muncă secundar. Când eram toți acasă, mâncam împreună și apoi mergeam la culcare. Cam așa era la noi o zi obișnuită înainte de luna martie a acestui an.

Apoi viața ne-a fost brusc întreruptă de pandemie. Cum stau lucrurile acum?

Valerie Cordero: Oh Doamne, atât de multe s-au schimbat. Lucrez de acasă; fiul meu a început anul școlar în mediu virtual. Majoritatea proiectelor muzicale ale soțului meu au fost amânate, așa că a revopsit întreg exteriorul casei noastre, a schimbat insta­lația din baie și s-a ocupat de foarte multe proiecte casnice pentru a-și umple timpul până la redeschiderea locațiilor publice.

Te simți copleșită?

Valerie Cordero: E copleșitor să nu ai o structură organizată de lucru. În timpul lunilor de vară fiul meu ar fi avut mereu activități, iar noi ne-am fi organizat programul în funcție de el. E dificil să menții o disciplină, să limitezi timpul petrecut la televizor și asta chiar și pentru un copil de doi ani. Pe lângă tot ce se întâmplă cu pandemia, tensiunile rasiale din America au fost foarte intense.
Cea mai mare provocare a noastră este să ne asigurăm că ajungem la toți oamenii afectați de depresie sau de alte tulburări ale sănătății mentale.

Valerie Cordero, recording lines for an FFDA educational video

Adevăratul motiv pentru care ne-am “întâlnit” să purtăm această conversație e îngrijorarea că numărul oamenilor care suferă de depresie ar putea crește din cauza pandemiei și a repercursiunilor acesteia. Mi-aș fi dorit să vorbim despre muzică, pentru că știu cât de mult îți place. Cu toate astea vom vorbi mai mult despre cum COVID-19 ne-a schimbat viețile. Vom vorbi despre FFDA, o organizație non-profit care sprijină familiile afectate de depresie sau despre tulburările bipolare. Organizația e activă de aproape două decenii iar tu te-ai alăturat acesteia în 2010. E mai dificil în condițiile de astăzi să vă împliniți misiunea?

Valerie Cordero: Nu a trebuit să renunțăm la nimeni, însă a fost nevoie să fim creativi în privința organizării programelor. Știm că sunt tot mai mulți oameni care riscă să dezvolte depresie din cauza izolării, a incertitudinii financiare și din cauza stresului, toate asociate acestei pandemii. Așadar este imperativ pentru noi să ajungem la familii cu sfaturi practice cu privire la sprijinul pe care îl putem acorda celor dragi pentru sănătatea mentală.
Avem noroc de o echipa specială, membri și voluntari dedicați. Toată lumea face ce poate mai bine în circumstanțele de față. Ca multe organizații non-profit, așteptăm să vedem care vor fi repercusiunile financiare asupra organizației în urma COVID-19. Cred că cea mai mare provocare este să ne asigurăm că putem ajunge la oamenii afectați cel mai recent de depresie sau de alte tulburări de sănătate mentală.

Majoritatea programelor organizației sunt educaționale. Oferiți și servicii medicale?

Valerie Cordero: Nu oferim terapie sau servicii medicale. Oamenii pot accesa site-ul nostru unde găsesc seminarii online gratuite, teste de evaluare sau informații educative. De asemenea, avem și câteva publicații care pot fi accesate gratuit, chiar și în cantități mai mari dacă e necesar.
Suntem o organizație care se concentrează pe familie.

Cât de relevante sunt testele de evaluare?

Valerie Cordero: Depresia și testele sunt bazate pe chestionarele PHQ-9 (Patient Health Questionnaire) și M.D.Q (Mood Disorder Questionnaire). Sunt similare cu testele pe care le-ai primi în cabinetul unui medic dacă te-ai duce pentru un test de depis­tare pentru o tulburare de comportament. Poți și să le completezi în numele altcuiva. Încurajăm oamenii să-și tipărească rezultatele și să meargă la un profesionist din domeniul medical pentru o evaluare completă.

Cum pot oamenii care trăiesc cu depresie să-și gestioneze simptomele? Ce le sugerezi?

Valerie Cordero: Îi încurajez pe oameni să consulte un profesionist în domeniul medical pentru sfaturi medicale specifice. În general, de­pre­sia ușoară poate fi ținută în frâu cu mici schimbări ale stilului de viață și cu psihoterapie. Pentru cei diagnosticați cu depresie moderată spre severă, consiliul nostru medical consultativ e de părere că o combinație de medicamente și psihoterapie este deseori eficientă. Indiferent de gravitate, este întotdeauna bine să fii atent la somn, să mănânci bine și să faci sport. Un alt mod de reducere a stresului este practicarea meditatiei.

Toate acestea sunt desigur sfaturi de bază, însă e important să le reamintim

Valerie Cordero: Suntem o organizație care se concentrează pe familie. Cre­dem că atunci când membrii familiei au acces la educație psiho­logică, învață despre diagnostic și despre cum pot parti­ci­pa activ susținându-i pe cei dragi, rezultatele în materie de sănătate a persoanelor care suferă de tulburări de depresie sau bipolaritate pot fi influențate pozitiv. Încu­rajăm familiile să creeze strategii de comunicare sănătoase și să vorbească cu cei dragi despre obiectivele de bunăstare, mai ales dacă persoana suferindă este într-o stare bună. Atunci e momen­tul să o întrebi: „Dacă începi să te simți rău, sau dacă devii un pericol pentru tine sau pentru alții, ce ai vrea ca noi să facem? Cine este medicul tău? Pe cine să sunăm dacă e nevoie să fii internat în spital? Ce spitale ai prefera?”. E mai greu să ai acele conversații în momentul în care cel afectat trece printr-un episod depresiv sau maniacal. Trebuie să găsești momentul potrivit.

Unii oameni nu înțeleg gravitatea bolii lor, sau pur și simplu nu o pot accepta. Ce putem face în această situație?

Valerie Cordero: Oricât de mult ne-am dori, nu putem forța pe cineva să se schimbe sau să vadă lumea așa cum o vedem noi și nici nu ar trebui să încercăm. Pot apărea fracturi de încredere sau de relație. Dacă ți-ai exprimat clar grijile pentru o persoană dragă iar ea, fie nu poate crede că există o problemă ori nu e pregătită să acționeze, tot ce poți face tu e să-i arăți ca ești alături de ea.

Tu spui că o mare parte din povară cade pe umerii familiei.

Valerie Cordero: Cel mai bun lucru pe care îl pot face membrii unei familii la acel moment este să-și conștientizeze limitele, să aibă grijă de ei înșiși și să fie pregătiți să ofere ajutor când și dacă cei dragi le vor solicita. Excepție fac cazurile în care persoana are tendințe active de suicid sau reprezintă un pericol pentru ceilalți. În toate celelalte cazuri, trebuie să aștepți răbdător, să continui să ai grijă de tine și să speri că ei vor ajunge în punctul în care vor fi pregătiți pentru schimbare.

Cum luptăm cu stigmatizarea?

Valerie Cordero: „Stigmatizarea este o problemă serioasă peste tot în lume. Provine dintr-o neînțelegere fundamentală a ceea ce în­seam­nă tulburarea mentală. Sa nu uităm că este o boală. Nu-i spui unui bolnav care suferă de cancer: . Cu toate astea, le spunem mereu aceste lucruri celor care suferă de depresie.”
Pentru a învinge stigmatizarea e nevoie de două lucruri: să te educi tu pe tine și să transmiți ce ai învățat mai departe. Poveștile, exemplele celorlalți sunt importante în lupta cu stigmatizarea. Depresia și tulburarea bipolară nu țin cont de rasă, gen sau clasă socială. Cu cât vorbim mai mult deschis des­pre asta, cu atât va exista mai puțină stigmatizare. Oa­menii cu diagnostice de tulburări severe de sănătate mentală pot avea limitări specifice în viața personală profesională, dar majoritatea ar putea primi tratamente pentru depresia ușoară sau pentru tulburarea bipolară și ar putea avea viața pe care și-o doresc.

Multor oameni le este teamă că își vor pierde locul de muncă sau încrederea colegilor. Le este teamă de asemenea și de medicație.

Valerie Cordero: Frica de stigmatizare este o îngrijorare validă a oamenilor. Ei nu vor să fie tratați ca și cum ar fi inferiori. Nu doresc să li se reducă șansele la o viața mai buna doar pentru că au un diag­nostic de tulburare mentală. Frica este validă pentru că există discriminare.

Vorbind despre speranță, știu că anul trecut pe vremea asta te pregateai pentru evenimentul anual “The evening of hope and discovery.” Speranță și descoperire, două concepte puternice și importante. Un titlu stimulator.

Valerie Cordero: Anul acesta vom livra acea speranță și descoperire prin intermediul unei platforme virtuale! Vor fi o serie de pro­gra­me care se vor încheia cu un eveniment joi seara, în data de 15 octombrie, ora 19:00. Biletele sunt la vânzare acum! Evenimentul va cuprinde o licitație online, mesaje video și grupuri mici de discuție. Vor fi mesaje pe conturile noastre de socializare despre modurile în care oamenii pot participa. Toate acestea se vor încheia cu un eveniment de o oră. Vom celebra munca pe care o facem ca organizație și familiile pe care le reprezentăm.
Avem o echipă excelentă care lucrează și se asigură că vom găsi o cale de a interacționa unii cu alții și vom strânge bani pentru a susține activitatea noastră din anul viitor. Din moment ce suntem o organizație non-profit, depindem de donații. Dacă sunt oameni care cred în misiunea noastră, în munca pe care o depunem, și vor să ne susțină în sprijinirea familiilor, atunci îi rugăm să cumpere bilete pentru a licita obiectele disponibile.

Există un program specific pe care îl ai în minte și care s-ar putea pune în aplicare cu banii strânși din acest eveniment?

Valerie Cordero: Aproape tot ce facem este gratuit pentru publicul pe care îl servim; pentru a face asta, banii strânși din acest eveniment vor merge către sprijinul operațional general. Toate pro­gramele noastre sunt concepute pentru a ajuta familiile care se zbat, depășesc și rămân împreună pe tot parcursul unui diagnostic de tulburare mentală. Unchiul meu s-a sinucis când aveam patru ani. Deși nu mi-l amintesc prea bine, acel eveniment mi-a afectat familia în anii de după. Știu cât de important e ca familiile să rămână unite.

Valerie Cordero at a 2019 New England Patriots Charitable Foundation event honoring volunteers

Care e mesajul tău pentru cititorii noștri?

Valerie Cordero: Vreau să transmit că depresia și tulburarea bipolară sunt afecțiuni medicale care se pot trata și că este posibil să ajungi la propria stare de bine cu ajutorul personalului specializat și al familiei. Îmi doresc mereu să le las oamenilor un mesaj de speranță.

Încă de la prima discuție telefonică, mi-am dat seama că Valerie Cordero este o femeie plină de compasiune, un profesionist și o persoană deosebită. Am aflat că a crescut în Williamstown, un mic oraș studențesc din partea de vest a orașului Massachusetts, din munții Berkshire. Tatăl ei a fost profesor de istorie timp de zeci de ani, iar ea a crescut și a rămas acolo până la plecarea în Atlanta, devenind stu­den­tă la Spelman College. Aceasta este o școală pentru oamenii de culoare și un lider global în educația femeilor de origine africană. Și-a continuat pregătirea profesională la Universitatea din California, Los Angeles, unde într-un final a obținut un doctorat în etnomuzicologie. A locuit în Cuba pentru o vreme și apoi s-a întors in SUA unde și-a schimbat cariera îndreptându-se către munca non-profit. A început să lucreze pentru organizația Families for Depression Awareness în 2010. Din 2016 este director co-executiv al acestei organizații.

*articolul face parte din ediția tipărită Capital Cultural nr. 23.