Este al patrulea an consecutiv în care pregătim o ediție specială a revistei Capital Cultural dedicată Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Al patrulea an în care, din aprilie până în mai, intrăm câte puțin în culisele FITS.
Vedem cum de la om cu om se formează câte o mică echipă, la care se adaugă încă una și încă una, pentru a forma marea familie a organizatorilor FITS. Vedem cum se lucrează zi și noapte, doar cu gândul la decada festivalului, în care trebuie să fie toate la zi. O mică fisură undeva și deja a doua zi, echipa se mobilizează să reia, să regândeacă, să reașeze detaliile. E grandios efortul pe care -l vedem, într-o cursă contra-cronometru. „Publicul să fie mulțumit”, aud de cele mai multe ori în jur. Singura dorință e ca spectatorii să aibă de unde să aleagă, să vadă premiere, să se bucure de concertele de muzică, de spectacolele de dans, să fie prinși în vârtejul performance-urilor de stradă. Invitații să se simtă răsplătiți de aplauzele publicului. Pentru că invitații la rândul lor- regizori, actori, dansatori, muzicieni- își doresc și ei același lucru când sunt pe scenă , ca publicul să fie mulțumit.
Publicul. Adică noi, spectatorii din săli, din biserici, de pe străzile Sibiului, din cetățile și parcurile din împrejurimi. Într-un fel suntem și noi, publicul, pe scena din gândul artiștilor, deși, nu ne dăm seama cât de importanți suntem adunați unul lângă altul, față în față cu scena. Dăruim la rândul nostru celuilalt, poate fără să conștientizăm. Dar dăruim. Și întoarcem, astfel, ceea ce arta tocmai ne-a oferit: energie. Teatrul ne pune față în față cu emoția, gândurile și trăirile celuilalt. De aici vine și forța unui festival. Cred eu, că, de fapt, fiecare trăiește câte un festival al lui. Cu spectacole geniale și cu dezamăgiri, cu întâlniri unice, cu revelații, cu speranțe și așteptări. Asta ne oferă FITS de 26 de ani. Iar FITS înseamnă și sutele de oameni din spatele festivalului care lucrează ca totul să fie pus la punct, înseamnă artiștii de pe scenă, înseamnă spectatorii din săli.
Un festival trăiește prin și pentru spectatorii lui. Dăruiește viață orașului, iar noi nu trebuie decât să fim acolo și să știm să primim, pentru a dărui apoi aplauze.
for english, click here.
*articol apărut în Capital Cultural nr. 17, ediție specială FITS.