Ce am învățat din primăvară până acum? La ce am renunțat de bunăvoie și ce ne lipsește? Am putea face, fiecare dintre noi, câte o listă cu lucruri care ne sunt într-adevăr utile și altele la care am renunțat. Însă cu toată tehnologia nouă, ne-am dat seama că ne e dor unii de alții. Că o întâlnire pe skype nu înlocuiește una adevărată, că ne e dor de o îmbrățișare și o vorbă bună de la cei dragi. Învățăm să devenim mai empatici, chiar dacă unii o să spună că nu e așa dacă e să ne luăm după ce vedem la știri, dar inițiativele din această perioadă, modul în care oamenii s-au solidarizat, au sărit ca să ajute, e argumentul meu.
Nu am depășit criza, traversăm o perioadă în care avem nevoie să fim atenți la cei de lângă noi. Să rezistăm discursului urii, al segregării sociale, religioase sau culturale și să facem ce ține de fiecare pentru siguranța noastră și a celor din jur. Medici, profesori, vânzători, preoți, curieri, actori, portari, casieri, psihologi. Oricare dintre acești oameni sunt la fel de importanți. Cum spune unul din articolele din revista noastră: „în viață, nu suntem chemați să facem același lucru. Dar suntem chemați să facem bine ceea ce știm face.”
Am încercat să cuprindem în această ediție gândurile medicilor, ale asistenților, ale artiștilor sau ale oamenilor de lângă noi despre schimbările din 2020. Poate unii cititori vor rezona cu o poveste de aici. Poate că alții vor găsi într-un interviu, motive suficient de convingătoare ca de mâine să-i aprecieze mai mult pe oamenii din serviciile de turism sau pe șoferul de la distribuție. Și vor învăța să prețuiască mai mult o ieșire în natură, la teatru, la restaurant.
Fiecare din noi, membrii redacției, știe în ce fel ne motivează orice vorbă de încurajare pe care o primim de la prietenii noștri cititori. Iar acel gând „sunt aici, te ascult și te înțeleg”, poate face diferența. E manifestarea concretă a solidarității.
Aici puteți răsfoi online revista.
*articolul face parte din ediția tipărită Capital Cultural nr. 24.
