În 2020 vorbeam despre cum se adaptează instituţiile culturale la schimbările impuse de vremurile pe care le trăim. Despre nevoia arhivelor digitale la o calitate bună, despre empatie şi rezilienţă. La un an distanţă, experimentăm cu ochelari VR patrimoniul etnografic din Muzeul Astra, vedem pe Platforma Digitală spectacole de teatru dar şi filme produse de teatrul sibian, ne uităm în direct la festivaluri care au loc în alte oraşe şi interacţionăm cu colegii din birourile virtuale de acasă, devenite normalitate.
În ediţia de toamnă a revistei noastre, Capital Cultural nr.29, am adunat interviuri, reportaje şi cronici despre noua normalitate pe care tehnologia o impune în arte şi despre aspectele pozitive ce pot fi păstrate după pandemie, din comunicarea intermediată. Artistul austriac Klaus Obermaier, despre care a scris Oana Cristea Grigorescu, vorbeşte despre formele artelor multimedia şi interactivitate, despre comunicarea participativă, extinsă dincolo de cadrele instalaţiei-performative. Pe de altă parte, fotojurnalistul Octav Ganea povesteşte despre condiţiile de muncă ale artistului fotograf în această perioadă foarte grea: „am văzut prea multă suferinţă şi prea puţină empatie” într-o lume în care „deciziile luate de oamenii din jurul nostru sunt efecte ale felului în care aceştia au fost la rândul lor educaţi, informaţi sau votaţi.”
Am intrat şi în lumea artiştilor digitali, aflând mai multe despre subiectele pe care le transpun vizual, cum ar fi efectul internetului asupra oamenilor sau viitorul distopic în care oamenii se confruntă cu emoţii născute din situaţii virtuale. Veţi descoperi şi profesori care nu cunosc expresia „nu se poate”, sau cum poţi scrie o carte despre călătorii în vreme de pandemie. Totodată, în ediţia aceasta deschidem discuţia şi despre efectele distanţării sociale asupra sănătăţii emoţionale, relocarea serviciului la domiciliu sau metode de depăşire a perioadelor de burnout. Ultimul număr al revistei pe care îl pregătim în acest an, Capital Cultural nr.30, apare în decembrie şi va aduce noi poveşti cu oamenii din umbră ai comunităţii: cei care contribuie la consolidarea sentimentul nostru de apartenenţă la comunitate, dar şi cei care au nevoie de sprijinul nostru.
Foto: anunay rai/Unsplash
*Articol publicat în Capital Cultural nr. 29.
