Legi, separarea puterilor în stat, opinie, guvern, partid, drepturi, îndatoriri, democrație? Vă amintiți să fi învățat toate aceste lucruri la școală, la ora de cultură civică? Poate avem tendința să spunem că nu este nevoie să învățăm astfel de concepte la școală. Însă democrația are la baza ei câteva reguli de bună conduită pe care ar fi bine să le stăpânim din timp. Acestea sunt stabilite prin Constituția unei țări şi definesc principiile politice fundamentale ale statului, descriu puterile și obligațiile guvernului respectiv, drepturile și datoriile principale ale cetățenilor, sistemul electoral și multe altele. Destul de important de știut, nu?

Un grup de cetățeni activi și-a propus să educe oamenii în această direcție, încurajând participarea la inițiative de responsabilizare în spațiul public. Așa a luat naștere în mai 2012 proiectul Funky Citizens. Tot ei sunt cei care s-au gândit să realizeze o Constituție funky a României, în variantă ilustrată pentru copii, care să reprezinte manualul de clasa VII-a, pentru ora de cultură civică. Am fost curioasă să aflu cum a luat naștere o astfel de idee. „A ieșit organic” îmi spun cei de la Funky Citizens. Și continuă cu povestea: „Constituția e indispensabilă, consideră Elena, colega noastră, așa că o purta mereu cu ea, în poșetă. Cosmin, pasionat de cele estetice, spunea că exemplarul cu care umbla Elena în poșetă era dizgrațios, așa că și-a propus (și a reușit) să scoată din tipar o ediție mai îngrijită. Ne-a plăcut tare mult reacția oamenilor și am zis să diversificăm gama de Constituții, făcând fel și fel de ediții. Cea ilustrată și explicată e primul by-product și face parte dintr-un kit de educație civică pe care-l vom promova și în rândul profesorilor care predau educație civică la clasa a 7-a.”

La ce vârstă și cum se familiarizează copii cu Constituția unei țări? Vă este cunoscut un proiect asemănător din altă țară?

Funky Citizens: În România, Constituția se studiază pentru prima oară la orele de educație civică din clasa a șaptea. Înainte de acest moment, e la alegerea profesorilor și a părinților de a discuta cu copiii despre Constituție. Noi mergem pe principiul „cu cât mai repede, cu atât mai bine”. În primul rând, cei mici trebuie să înțeleagă ce e aceea o Constituție (așa începe și varianta noastră funky), la ce folosește și apoi să intre punctual în detalii. Acest lucru îl pot face și părinții – ca, în diverse situații, să le vorbească copiilor lor despre un drept sau altul sau despre obligații. De exemplu, atunci când merg în vacanță, le pot spune celor mici că dreptul la liberă circulație e garantat prin Constituție sau, când sunt proteste în stradă, le pot spune copiilor că dreptul la întruniri pașnice este fixat în legea fundamentală.
Cele mai bune exemple care ne vin acum în minte sunt diversele materiale educaționale și creative făcute în S.U.A.

Care este modalitatea prin care tinerii pot înțelege mai ușor legile?

Funky Citizens: Este greu pentru elevi (și, mai ales, complet neatractiv) să înțeleagă concepte abstracte, mai ales când vorbim de lucruri deloc apetisante la prima vedere, cum ar fi legile. Legile au sens atunci când vezi cum se aplică în viața reală, când faci legătura, de exemplu, între drepturi care sună pompos poate pentru cineva de 14 ani și situații, exemple din viața lui de zi cu zi sau când vorbești despre lucruri care-l preocupă făcând analogii cu legea. De pildă, ce drept ți se încalcă oare atunci când nu ai voie să faci revista școlii? Dar când ești discriminat de către un profesor sau de către colegi? Am făcut paralele cu familia, cu școala, cu diferite moduri de organizare și împărțire a responsabilităților familiare lor, ba chiar cu elemente din filme sau cu jocuri. Trebuie, deci, ca tinerii să aibă un interes direct (o miză personală, poate?) sau să fie stimulați în felul lor.

Tinerii înțeleg prin analogii, exemple și, mai ales, printr-un limbaj prietenos. Acest lucru am încercat să-l facem în Constituția Funky, să le povestim „pe limba lor” despre ce e vorba în textul fundamental al legii, alături de desenele senzaționale făcute de prietenii noștri ilustratori. E ca o poveste Constituția noastră, iar ce trebuie ei să înțeleagă e că povestea asta e despre noi toți.

Ce schimbări aduce societății, cunoașterea legilor de către tineri?

Funky Citizens: Poate dacă le-am cunoaște am începe să le și implementăm, să fie din ce în ce mai mulți care cer respectarea legilor (căci România are destule legi bune, dar care nu se implementează). În primul rând, am avea, în mod ideal, o societate de cetățeni responsabili, care-și cunosc foarte bine drepturile, dar și obligațiile. Cetățeni greu manipulabili, care înțeleg că respectarea legii e pentru toți (chiar avem o ilustrație tare haioasă care exprimă exact faptul că toți suntem egali în fața legii), dar și că democrația e un sport de echipă, unde contribuim cu toții. Și cu cât contribuim mai mulți, cu atât mai bine! Nu trebuie să uităm faptul că educația civică se face pentru întreaga viață. Dacă la finalul liceului, elevul poate opta pentru un domeniu sau altul dacă vrea să-și continue studiile sau să se angajeze, principiile democrației și ale statului „îl vor urmări” în tot ceea ce face. Iar Constituția e fix ADN-ul lor.

Ne plângem mereu că tinerii nu se implică, nu votează și, în general, nu au chef de politică, implicare civică sau legi. Noi credem foarte mult că bazele implicării se pun foarte bine când ești mic: dacă la 13-14 ani, când studiezi Constituția la școală, iată, într-o variantă prietenoasă, înțelegi esența și importanța ei, dincolo de cuvintele greoaie, atunci e un câștig pentru viitorul tău și al nostru, în general.

Care este reacția copiilor atunci când aud pentru prima oară de propunerea de a învăța legile cu ajutorul unei Constituții funky?

Funky Citizens: Constituția face parte dintr-un kit de educație civică, pus la dispoziția profesorilor din întreaga țară. Este îmbinată cu metode interactive de predare, cu jocuri, dezbateri și teste. Am început deja să testăm kit-ul, deci și Constituția, cu un grup momentan restrâns de profesori. Reacțiile elevilor au fost excelente, ne-am bucurat tare mult să primim, de pildă, fotografii cu copiii care se jucau „de-a alegerile”, într-o simulare de proces electoral. În viitor, aceștia sunt copiii care vor transforma „joaca” în ceva serios, care vor candida responsabil în funcții publice, vor fi observatori la alegeri pentru a se asigura de corectitudinea votului sau vor protesta atunci când drepturile le sunt încălcate. Din primele impresii, am văzut că cei mici se bucură să aibă în mâini o Constituție colorată, ilustrată și pe înțelesul lor.

Cum a fost primit proiectul Constituției funky de către societatea civilă?

Funky Citizens: Călduros și cu entuziasm. În mai, de pildă, sibienii au alergat pentru Constituția Funky la Maratonul de la Sibiu și au strâns aproape 2000 EUR pentru această cauză, bani pe care îi vom folosi pentru a tipări noi exemplare din Constituție și a le distribui la cât mai mulți elevi din județul Sibiu. Discutăm adesea cu alte organizații neguvernamentale pentru a vedea dacă ne putem intersecta pentru a furniza și mai multe materiale educaționale creative.

Constituția funky se adresează în primul rând copiilor. Au și părinții ceva de învățat din acest proiect?

Funky Citizens: Cu siguranță! Să fim sinceri, câți dintre noi au citit Constituția? Câți dintre noi știu exact cum e separarea puterilor în stat, de exemplu? Acest lucru e vizibil în discuții, uneori chiar și publice, când este clar că nu prea înțelegem cum funcționează statul. De ce nu schimbă Președintele guvernul? De ce nu dă Guvernul o lege care..? De ce nu dizolvăm Parlamentul? Cunoașterea atribuțiilor fiecărei puteri, asta ca să dăm doar un exemplu, ne-ar scuti de multe bătăi de cap și discuții inutile. Nici părinții nu au răbdare sau timp întotdeauna să citească texte stufoase, așa că „traducerea” lor într-un limbaj prietenos este bună pentru toată lumea, nu doar pentru cei mici. Și aici am primit feedback de la oameni care au citit pentru prima oară Constituția în varianta pentru copii și au aflat, la 30-40 de ani, ce scrie acolo.

*Articol publicat în numărul 8 al revistei Capital Cultural