De meserie coregraf. Provocări și așteptări

Gala de balet – Seara tinerilor coregrafi români, la Sibiu

Sibiul devine un oraș în care dansul este unul din elementele importante când vine vorba despre activități culturale. Promovarea dansului contemporan e destul de timidă în România, cu toate că este un teren ce explorează interacțiunea dintre balet, improvizație și cam toate celelalte tipuri de dans. Nu poți rămâne impasibil pe scaun, ca spectator , la un astfel de spectacol. Dansul contemporan este jazzul acestei arte.

Gala tinerilor coregrafi care a avut loc sâmbătă, 23 noiembrie pe scena sălii Thalia, a fost dedicată tinerilor coregrafi români cu vârste cuprinse între 19 și 28 de ani. Pe scaun, în sala elegantă a Filarmonicii Sibiu, un spectacol dedicat dansului contemporan te scoate aproape instant din cotidian. Cotidianul parcă încetează să mai fie contemporan. Muzica, ce trece de la compoziții clasice, religioase chiar, la John Cage până la punk și muzică populară argentiniană, se materializează în trupurile dansatorilor. Cum poate limpezi mintea fluiditatea mișcărilor, coordonarea lor cu sunetele… Și ce ușor pare tot prin firescul mișcărilor.

M-a surprins sala plină de spectatori. Era totuși vorba de dans contemporan. Dar și performanța tinerilor de pe scenă. Am reușit să vorbesc, după eveniment, cu Daniel Alexandru Dragomir, unul dintre coregrafi, și mi-a povestit puțin despre provocările acestei meserii în România:

„Per total, dansul contemporan în România este privit, pot spune, cu dispreț față de celelalte arte, este marginalizat. Când spun asta ma refer mai ales la cei care conduc în prezent domeniul culturii. Pot spune că este dificil să trăiești din meseria asta dacă nu cauți să perseverezi, dacă nu cauți  soluții noi, dacă nu cauți să aplici la festivaluri naționale și internaționale. Pentru cei la început de carieră, și nu numai, evenimentele care promovează arta coregrafică sunt necesare și cred că numărul lor ar trebui să fie mai ridicat. De asemenea, ca aceste evenimente să aibă un impact mai mare și să crească calitatea dansului contemporan din România, ar trebui organizate mai multe rezidențe de creație, tabere de dezvoltare în dans destinate profesioniștilor sau orice tip de eveniment conex.

În prezent conduc grupul pe care l-ai văzut aseară, Contemporary Creative Dreamers, un grup independent pe care l-am inițiat încă din perioada în care eram student în cadrul Secției de Coregrafie. Eu sunt în căutare de soluții de promovare pentru spectacolele pe care noi le construim aplicând la festivaluri, sunt în căutare de soluții pentru ca performerii să fie respectați și ca munca lor să fie prezentată doar în contexte în care  le este apreciată valorea. Niciodată nu am putut să trec peste factorul financiar în care performerii să danseze doar pentru vizibilitate, acesta fiind un lucru în care eu nu cred. Există diverse evenimente care propun ca un spectacol să fie prezentat doar pentru vizibilitate, artiștii fiind atrași de către organizatori prin cuvântul magic “oportunitate” , evenimente în care artiștii nu sunt plătiți și în care li se asigură doar cazarea și masa. Consider că organizatorii care vin cu astfel de propuneri nu respectă oamenii cu care colaborează și eu refuz să lucrez cu acest tip de persoane. Problema este că sunt mulți oameni însetați de nevoia de a fi remarcați și acceptă astfel de evenimente, organizatorii profitând de această slăbiciune fără să țină cont de calitatea a ceea ce prezintă ci doar de cantitate.. Nu este cazul evenimentului de ieri care a respectat statutul de dansator și chiar a ajutat la promovarea noastră.”

Aleisha Sibhoun Prodea, coregraf la Teatrul de Balet din Sibiu a fost de asemenea prezentă la eveniment, ca spectator și coregraf:

„În lumea baletului, stereotipiile încă sunt o problemă. Un dansator este văzut ca fiind mai greu de înlocuit față de o dansatoare. Un adevăr dureros care persistă. Bărbații coregrafi precum like Christopher Wheeldon, Wayne McGregor, Matthew Bourne sunt faimoși în întreaga lume, cu spectacole deja stabilite pentru mulți ani de acum înainte. Dar femeile coregraf, la fel de talentate și muncitoare, se zbat înzecit pentru a primi aceeași vizibilitate. Așa că atunci când sunt implicată într-un eveniment de o amploare ca cel din sâmbăta trecută, Gala Tinerilor Coregrafi din România, devine clar pentru tine că, în România, există speranță pentru tinerele femei dansatoare și coregrafe în devenire. 7 din cei 10 coregrafi care și-au prezentat compozițiile au fost femei. Iar rezultatul muncii lor a fost fantastic. Interesant și captivant. A fost o adevărată plăcere să fiu invitată cu una dintre coregrafiile realizate de mine la acest eveniment. Este vorba despre Corzi pe muzica lui Ezio Bosso, unul din compozitorii contemporani pe care îi respect foarte mult, avându-i ca dansatori pe doi dintre artiștii Teatrului de Balet din Sibiu, Charlotte Lanning și Antonin Faraut. Am fost norocoasă, în cariera mea de până acum, să am suportul unor oameni precum Ovidiu Dragoman, dar și al publicului sibian și al colegilor mei, dar deseori uit că am muncit din greu să ajung aici. Când vezi un spectacol realizat de mine, nu vezi și orele târzii petrecute în bucătărie încercând să găsesc mișcările pentru ziua următoare la repetiții sau complexitatea matematicii din spatele coordonării coregrafice a corpurilor, când e vorba despre un grup mai mare de dansatori. Ca spectator, vezi doar produsul final, o oră sau două, vii la teatru, îți închizi telefonul și ești transportat într-o altă lume, departe de problemele și stresul zilnic. Îți lași emoțiile să fie purtate de povestea de pe scenă, sau de muzică sau de mușcări. Ăsta este, în final, motivul pentru care munca mea de coregraf mă împlinește.”

Andreea Vălean, coregraful spectacolului „Hold ON” dar și interpret la Nihil Sine Deo:

„Deși au existat unele probleme în ceea ce privește organizarea, în final s-au rezolvat și spectacolul s-a putut desfășura fără probleme într-un mod profesionist. Tehnicienii de la lumini și sunet au fost bine pregătiți, oferindu-ne condițiile necesare creării atmosferei fiecărui moment. Acest gen de evenimente sunt foarte importante pentru promovarea dansului contemporan în România. Publicul larg începe să cunoască și să „guste” un alt stil de dans, diferit de cel promovat la televizor a cărui calitate este îndoielnică. De asemenea, faptul că tineri coregrafi ai U.N.A.T.C. I.L. Caragiale care încă se află în ciclul de studii de licență, au șansa să își prezinte lucrările publicului în afara mediului universitar, este important și înseamna mult. De obicei, doar spectacolul creat în anul al III-lea ca lucrare de Licență are șansa să fie prezentat pe scenă, dar doar în cadrul facultății. Pregătirile, emoția de a fi coregraful unui moment prezentat pe scenă, sunt total diferite față de acelea ale unui interpret, dansator.”

Gala de balet – Seara tinerilor coregrafi români a fost este organizată de Teatrul de Balet în parteneriat cu Asociația „A&A Associated Artist, U.N.A.T.C., Centrul de Cultură „G. Apostu” din Bacău, Direcția Teatrului Municipal „Bacovia” din Bacău, proiect finanțat de Administrația Fondului Național Cultural (A.F.C.N.).