”Cât de fericiți suntem în copilărie! Cum înăbușă vocea rațiunii lumina! Rătăcim prin viață ca o montură fără piatră. Până când, într-o bună zi, la o cotitură, iat-o întinsă pe pământ, dinaintea noastră – o picătură sângerie, licărindă, mai reală decât o nălucă. Dacă ne pripim, s-ar putea să piară. Dacă șovăim, atunci nu vom fi redobândit nimic. Există totuși un răspuns la această ghicitoare. Să-ți spui propria rugăciune. În ce fel, nu are importanță. Căci la sfârșit, acela va poseda singura bijuterie demnă de a fi păstrată. Singurul grăunte demn de a fi dăruit mai departe.”

„Primul exemplar din Torcătoarea de vise i l-am oferit tatălui meu. Timpul trecea, iar el tot nu zicea nimic. Era un om frumos, greu de impresionat, așa că abia dacă am îndrăznit să sper că îmi va citi textul. Totuși, câțiva ani mai târziu, la scurt timp înainte să moară, mi-a spus: «Patricia, ți-am citit cartea».

 Mă așteptam să primesc cine știe ce critici, nicidecum să-l aud numind «carte» modestul meu dar. «Scrii bine», mi-a zis și m-a chemat să bem o cafea. A fost singurul compliment pe care mi l-a făcut vreodată. Am fost întrebată dacă Torcătoarea de vise e un basm. Mereu am îndrăgit poveștile de felul ăsta, însă mă tem că a mea nu le seamănă. Tot ce conține această carte este adevărul adevărat, redat întocmai. Scrierea ei m-a scos din starea aceea ciudată de apatie și sper că îl va umple cumva și pe cititor de o anume bucurie nelămurită și neașteptată.” (Patti Smith).

toc