de Lidia Marina

Flautul face parte din categoria instrumentelor de suflat de lemn, precum oboiul, clarinetul și fagotul. Este cel mai vechi instrument muzical din lume, fiind documentate exemplare vechi  de peste 40.000 de ani. Denumirea de instrument de lemn a rămas, cu toate că  flautul modern este făcut din diferite materiale: nichel, argint, aur sau platină. Sonoritatea flautului diferă în funcție de registru. În registrul grav, sunetul este mai închis, un pic întunecat, melancolic. În registrul mediu, sunetul flautului este luminos, moale, catifelat, iar în registrul acut sunetul este strălucitor, penetrant.

Rolul flautului în orchestră este foarte important. Putem chiar să facem o analogie și să spunem că este echivalentul viorii I, deoarece are de cântat de multe ori linia melodică a lucrării, iar intervențiile flautului sunt mereu auzite datorită timbrului său specific. În orchestră sunt 3 sau 4 flautiști, în functie de mărimea orchestrei, dar și de repertoriul care se cântă. Cel puțin unul dintre flautiști cântă și la alt instrument, piculina. Aceasta este foarte asemanătoare cu flautul, dar mult mai mică și cu un timbru foarte acut, care se face auzită peste toate instrumentele din orchestră.

Aproape toate lucrările orchestrale au interventii solistice pentru flaut care sunt scrise în mare parte în registrul mediu și acut. Datorită timbrului său cristalin, dar și datorită virtuozității sale, flautul este un instrument potrivit pentru a imita ciripitul păsărelelor. Sunt mulți compozitori care au valorificat sonoritatea acestui instrument și au scris solouri foarte frumoase pentru flaut care ne duc cu gândul la cântecul păsărilor. Se pot enumera câteva exemple.

În celebra lucrare a lui Serghei Prokofiev, Petrică și lupul, flautul întruchipează pasărea printr-un solo plin de virtuozitate.

În linkul de mai jos, Paula Robinson interpretează ”Voliers” din Carnavalul animalelor, scris de Camille Saint-Saens. Și de aceasta dată, flautul reprezintă pasărea.

La începutul părții a treia (de la minutul 18:19 până la 19:52) din Simfonia nr.2 compusă de Aleksander Scriabin, flautul redă cantecul unei păsări printr-un solo plin de coloratură și rafinament.

În 1910, Igor Stravinsky scrie suita simfonică “Pasărea de foc”. În mitologia rusă, Pasărea de foc este o pasăre miraculoasă, cu penele strălucitoare ca aurul și ochii sclipitori precum cristalul. Ea apare la miezul nopții și se spune că o singură pană de a ei poate lumina o cameră întreagă. Pasărea de foc rămâne mereu tânară, frumoasă și nemuritoare datorită faptului că mănâncă mere de aur. Atunci când cantă, din plisc îi cad perle, iar trilul ei îi însănătoșește pe cei bolnavi și le redă vederea celor orbi.

În lucrarea lui Stravinsky, Pasărea de foc este reprezentată tot de flaut, dar de această dată împreună cu piculina, instrumentul pe care l-am menționat mai sus. De la minutul 3.30 până la minutul 4.45 cele două instrumente au un rol solistic și se fac remarcate prin pasajele pline de virtuozitate, dar și printr-un timbru penetrant, strălucitor.

Toate aceste exemple muzicale scot în evidență rolul important pe care flautul îl are în orchestră, un instrument cu o paletă sonoră și coloristică foarte bogată, plin de virtuozitate, strălucire și nu în ultimul rând, rafinament.


LidiaMarina

Lidia Marina este prim flautistă a Filarmonicii de Stat Sibiu și predă la Liceul de Artă. Puteți afla mai multe detalii despre activitatea ei pe adresa de website: fluteandmore.com

sursă foto: uitarifd.deviantart.com