Lightwave Theatre Company, singura companie de teatru independent cu păpuși în mărime naturală din România, revine la Sibiu, în cadrul celei de-a șasea ediții a Maratonului teatral „25 De Ore De Teatru Non Stop”. Ei vor aduce în premieră la Sibiu, spectacolul „Reflection”, care se va juca aproape de miezul nopții, la Hala Unimat, sâmbătă, 16 aprilie.
Cristina Andreeea Ion este regizoare și fondatoarea companiei Lightwave Theatre, în același timp, actriță în spectacolele pe care le realizează. Am întrebat-o cum e să fie singura companie independentă din România, axată pe teatru de păpuși pentru oameni mari.
Cristina Andreeea Ion: Flatant, dar foarte greu. La început te simți bine să știi că ești „cel mai bun”, dar când realizezi că alergi singur în cursa aceasta, dispare mirajul. Din cauza faptului că drumul nu a fost deschis înaintea noastră de alții, a trebuit ca noi să spargem gheața stereotipurilor, care cataloghează teatrul de papuși ca fiind unul destinat exclusiv copiilor. Ne luptăm de trei ani cu această mentalitate și reușim, ușor-ușor.
De ce teatru de păpuși pentru oameni mari?
Cristina Andreeea Ion: Pentru că ne permite să facem orice pe scenă și pentru că asta ne reprezintă. Personajele noastre pot fi mânuite să plutească, să zboare, să sară, să se miște cu încetinitorul, să se fragmenteze pe scenă, pentru ca apoi să se recompună. Nu există limite atunci când creezi ceva cu păpuși. Am ales nișa oamenilor mari, evităm cuvântul „adulți” din motive evidente, pentru că nu s-a mai făcut la nivel independent în România și pentru că ne permite explorarea totală a laturii umane cu bune și rele.
V-au abordat teatre de stat pentru eventuale colaborări? Vă doriți acest lucru?
Cristina Andreeea Ion: Au existat câteva abordări firave, voalate, dar nu a existat nici una concretă care să prezinte un interes clar și un plan pentru Lightwave Theatre Company. Da, ne-ar plăcea ca un teatru de stat din București și nu numai, poate chiar și aici la Sibiu, să ne abordeze pentru a găzdui un spectacol de-al nostru într-o anumită perioadă. Public există pentru ceea ce facem. Anul trecut, la 25 De Ore De Teatru Non Stop, sala a fost arhiplină la Iubitafizica. Anul acesta venim cu Reflection în Hala Unimat, un spațiu neconvențional pe care, suntem siguri că-l vom umple. Trebuie ca și teatrele de stat să vadă potențial în ce facem. De asemenea, au existat discuții pentru a fi incluși în proiecte ale unor teatre de stat, dar au rămas la nivelul discuțiilor.
Vi s-a întâmplat să fiți considerați ciudați?
Cristina Andreeea Ion: Da. Categoric. A venit Poliția la o reprezentație din cauza fumului pe care l-am folosit. În Turcia au venit pompierii după ce a început alarma de incendiu a teatrului să sune tot din cauza acestui efect. Securitatea aeroportului din Izmir a fost alertată, dupa ce în bagajele noastre au fost descoperite „rămășite umane” la verificarea cu raze X, atât la dus, cât și la întors. La un moment dat, am ieșit cu un personaj din Reflection, un bătrân, pe străzile Bucureștiului și i-a fost oferit locul în troleibuz, toată lumea fiind convinsă că este vorba despre o persoană reală. Suntem altfel.
Nu există limite atunci când creezi ceva cu păpuși.
Veți prezenta la Sibiu, în premieră acest spectacol, Reflection, care poartă spectatorii prin stări contradictorii, între amar și bucurie. Cum selectezi temele pentru spectacole?
Cristina Andreeea Ion: Nu am o rețetă anume. Depinde ce mă inspiră. Dacă citesc ceva sau aflu o poveste și mi se pare că spune ceva, are un mesaj de transmis, îl transmit și eu mai departe.
Ești în același timp și regizor, și actor în spectacolele trupei. Cum se face trecerea de la un rol la altul?
Cristina Andreeea Ion: Greu, pentru că regizorul are tot controlul. Privește din față și știe exact cum să dirijeze toată activitatea în scenă. E mult spus că eu sunt regizorul. Eu aduc ideea generală și fiecare își aduce aportul în felul lui. Noi suntem nevoiți să ne filmăm pentru că altfel nu putem avea imaginea de ansamblu. Ca actor în trupă, este la fel de complicat. Într-un fel lucrezi cu un regizor care știe ce e bine. E greu să nu te vezi din afară. E mult spus „regizor”, mai degrabă coordonator de proiect.
Cum a fost prima întânire cu publicul sibian?
Cristina Andreeea Ion: Experiența de anul trecut a fost foarte plăcută. Ne-a uimit ritmul nebun în care se desfășurau activitățile în noaptea aceea, la Sibiu. Am rămas plăcut surprinși și a fost un sentiment foarte frumos, flatant chiar, să vedem mulți oameni care se înghesuiau să prindă un loc la spectacol. Sper ca și în acest an să avem o întâlnire cel puțin la fel de plăcută cu publicul de aici.
