Am senzația că umplu o lume cu ceea ce văd și trăiesc. Dar de fapt, mă văd pretutindeni și trăiesc câte un pic în toate. Uneori, nu pot să văd și, atunci, o emoție prețioasă se sparge de geamul minții mele. Însă nu moare. Pe obraz apare o lacrimă. Trecătorii citesc că sunt vie… Tot ce se găsește astăzi în lumea mea nu este decât o reflexie a ființei mele în acest univers.

hermannstadt

După fiecare ploaie de vară, câte un dor neșfârșit se prelinge pe asfalt. Și cerul, și păsările, și tu, coborâți într-o pictură de apă. Aș face palma-căuș să vă aduc înapoi în mine… Acel trecător grăbit nu va ști niciodată că a strivit în picioare cerul meu.


Reflexii François-Xavier Poizat

Picătura fierbinte de pe fruntea lui nu îndrăznea să cadă. O notă perfectă tocmai adusese pe scenă un artist. Altul decât acum cinci secunde.


Reflexii balerini

Am închis ochii, iar sub gene, umbra deformată a unor balerini pe o podea – devine o pasăre.


Reflexii fotojurnal

Uneori, frumusețea se naște acolo unde nesfâșitul umbrelor atinge acea singură rază plăpândă. Mintea mea șterge tot ce este omenesc pentru a face această frumusețe fragilă să persiste.


Reflexii fotojurnal

Mă tem că tot ce va rămâne din acel dans va fi țipătul nostru sfâșietor după perfecțiune.


Reflexii fotojurnal

Închisesem strâns pleoapele ca nu cumva abisul meu să te înghită și pe tine. Strălucirea mea era povara ta. Umbrele noastre se vor ține de mână când reflectoarele se vor stinge.


Reflexii

Nu îmi mai amintesc clipa când ochii mei au aruncat în întuneric ultimul strop de culoare. Dar de atunci, o liniște plăcută mă stăpânește.

text: Teia Brînză

foto: Cornel Moșneag