Se spune că arta sunetelor stă sub legi și că muzicianul prescrie reguli pentru a putea aplica aceste legi. Când vine vorba de muzica contemporană, lucrurile nu mai sunt atât de clare și în linie dreaptă. Cât de deschis ar fi „publicul de joi”, de la Filarmonică, să participe la un recital de muzică contemporană pentru saxofon? Întrebarea nu am pus-o pentru că urmează un viitor eveniment, ci pentru că tocmai am asistat la o seară dedicată muzicii contemporane, o seară dedicată experimentului.
În cadrul ediției de anul acesta a „Zilelor Româno-Americane”, a avut loc un recital care promovează muzica contemporană pentru saxofon duo. Noa Even și Phil Pierick au adus Sibiului acel „ceva” mai puțin promovat, mai puțin întâlnit pe scena sălii Thalia. Nu știam nimic despre ei, însă am fost curioasă să-i ascult. La fel ca mine au mai fost și alții care au venit la recital. Unii au stat până la capăt, interesați de tehnica lor, de repertoriul lor, alții au plecat chiar în primele 20 de minute. Înaine de concert, am aflat că Noa și Phil au fost cei care au inițiat această colaborare, contactându-i pe organizatorii Zilelor „Româno-Americane”. Așa au ajuns pe scena sălii Thalia în fața a peste 100 de spectatori, o întâlnire neașteptată și surprinzătoare atât pentru spectatori cât și pentru ei, muzicienii.
Despre OGNI SUONO am aflat mai târziu că s-a format în anul 2009 pentru a extinde și promova muzica contemporană pentru saxofon duo. Colaborează în mod regulat cu compozitori care valorifică ultimele cuceriri ale limbajului șu nu ocolesc experimentul. Unele piese sunt scrise special pentru OGNI SUONO. Cei doi tineri muzicieni au în palmares mai multe premii câștigate și participă la numeroase evenimente și festivaluri atât în SUA cît și în lume. În România se află pentru prima dată, dar Noa se simte legată de țara noatră pentru că bunicii ei au crescut în Maramureș. După recitalul pe care l-au susținut la sala Thalia, am întrebat-o pe Noa câte ceva despre muzica pe care o promovează, despre mesajul pe care vor să-l transmită și despre publicul din România.
Reporter.: Ați ales să promovați muzica contemporană pentru saxofon? Cum vă raportați la ea?
Noa Even.: Exista multe feluri de muzică contemporană, multe stiluri. Prin urmare, fiecare piesă pe care o interpretăm este diferită. E ca și cum fiecare piesă are limbajul ei, iar noi ca și interpreți deslușim intențiile compozitorilor și găsim o modalitate prin care să ne aducem amprenta personală asupra pieselor. Așadar, trebuie să ne adaptăm diferitelor piese, deoarece fiecare compozitor are propriul său stil spre deosebire de muzica mai veche, clasică unde multi compozitori aveau stiluri similare. Era mai simplu să înveți să cânți muzica lui Mozart sau muzica lui Beethoven, pe când, în muzica contemporană sunt atâtea tipuri de muzică încât este imposibil să le înveți pe toate. Astfel, învățăm continuu, cântând fiecare piesă în parte.
Rep.: Cât de importantă este improvizația pe scenă?
Noa Even.: Este foarte importantă pentru noi, așa simțim că aducem o notă personală pieselor. De cele mai multe ori, improvizația e de multe ori dictată de compozitori. De exemplu, ultima piesă pe care am interpretat-o nu a fost atât de strict notată și am avut flexibilitatea să mai adăugăm câte ceva, în funcție de cum am simțit pe scenă. Totul depinde de compozitor și de notația muzicală. Așadar, uneori improvizăm mai mult, iar alteori compozitorul este foarte specific în ceea ce expune.
Rep.: Cum vă alegeți piesele și compozitorii?
Noa Even.: Bună întrebare. De multe ori, am prieteni care sunt compozitori sau mă întâlnesc cu compozitori a căror muzică îmi place și ajung să colaborez cu ei. Se întâmplă să am relații de durată, atât eu cât și Phill, cu același compozitor, astfel încât să ne poate scrie câteva piese pentru un duet, un solo sau un cvartet sau chiar și o piesă de cameră mixtă. Avem și varianta când găsim un compozitor pe internet sau mergem la un concert și ascultăm piese care ne plac și ne adresăm compozitorului respectiv să ne compună piese. Unii ne răspund afirmativ, alții negativ și câteodată ne taxează, iar noi trebuie să venim cu bani de undeva sau să aplicăm pentru o bursă, ceea ce poate fi foarte dificil. În multe cazuri, dacă le promitem să difuzăm piesa lor de mai multe ori, ne-o scriu gratis.
Rep.: Care sunt riscurile cu acestă muzică experimentală?
Noa Even.: Este dificil să aducem audiență la concertele noastre. Prin urmare, trebuie să fim foarte creativi în cea ce privește publicitatea și să încercăm să găsim un concert unde există deja un public, de exemplu concertul din seara aceasta. Oamenii care știu despre festival, o să vină la festival, deoarece le-au plăcut concertele din trecut neștiind la ce să se aștepte, astfel o să ne asculte și pe noi. Câteodată, e bine să păcălești audiența pentru că în final o să le placă dar la început poate sunt indeciși în privința venirii la concert. Este un mod de a atrage atenția ascultătorilor cu privire la acest nou tip de muzică, muzica contemporană. Pentru prima dată când ascultă acest gen de muzică poate le place și vor asculta din nou și, astfel, putem spune că se obișnuiesc. Este un tip aparte de muzică.
Rep.: Cum ați ajuns la Sibiu, în cadrul Zilelor Române-Americane?
Noa Even.: Eu mi-am susținut doctoratul, la Universitatea de Stat Bowling Green, în Ohio, SUA unde sunt foarte mulți studenți români. Unii dintre ei au venit aici anul trecut. Mai mult, soția profesorului meu a scris o piesă care a avut premiera la acest festival, iar violonista Ioana Galu a fost în același program de doctorat ca și mine cu câțiva ani înaintea mea. De aici am știut despre România, despre festivalul de la Sibiu și așa m-am hotărât să vin aici. L-am sunat pe domnul Bojin, i-am trimis înregistrări cu muzica noastră, iar el a acceptat propunerea de a cânta în cadrul festivalului.
Rep.: Știi ceva despre muzica contemporană românească?
Noa Even.: Nu am cântat niciodată o compoziție scrisă de un român, însă mă interesează muzica voastră. Am vrut sa îmi scriu teza de dizertație despre muzica românească, dar nu am reușit. Am legături cu România, bunicii mei au crescut în Maramureș, astfel mă simt puțin conectată cu oamenii de aici. Știu că foarte mulți compozitori români au scris piese pentru saxofonistul francez Daniel Kientzy. Unele dintre ele sunt piese foarte reușite și ar fi interesant să le interpretăm și în SUA.
Rep.: Cum ai ales să să studiezi saxofonul?
Noa Even.: Am început de la 9 ani să cânt la saxofon pentru că era un instrument zgomotos și mie mi-a plăcut. La început, am cântat la pian, dar nu m-am descurcat așa de bine cu el. Apoi, prin saxofon mi-am regăsit propria voce. Poate să cânte foarte încet și foarte tare și poate cânta toate aceste sunete diferite. Odată ce am realizat că îmi place muzica contemporană cred că saxofonul este instrumentul ideal pentru o astfel de muzică și este capabil de atât de multe lucruri.
Rep.: Care este mesajul muzicii voastre?
Noa Even.: Niciodată nu m-am gândit la un anumit mesaj. Cred că e foarte important să explorăm arta zilelor noastre, nu doar ce s-a scris acum două sute de ani. Este foarte important ca oamenii care nu ascultă în mod obișinuit muzică contemporană să fie expuși acestui tip de muzică, e important ca ei să vrea să descopere teatrul modern, arta modernă, muzica modernă, deoarece asta ne definește prezentul. În multe cazuri, arta sau muzica modernă exprimă politicile actuale, cultura din zilele noastre, ce se întâmplă în lume, astfel e important ca oamenii să vadă asta chiar dacă nu este întotdeauna plăcut, e important să vadă ce exprimă alți oameni.
