Librari în vremea pandemiei

de Alexandra Coroi

Pandemia Covid-19 a lovit foarte multe sectoare de activitate, însă cel cultural a fost poate printre cele mai afectate. Închiderea centrelor comerciale și a librăriilor a provocat pagube semnificative într-o piață și așa foarte timidă, cum este piața de carte din România. Dar pe lângă efectele economice, prin închiderea librăriilor, au avut de suferit angajați, comunitățile din jurul acestora și, nu în ultimul rând, clienții. Pentru noi cei care lucrăm în acest segment, știm foarte bine că spațiul unei librării oferă o întreagă experiență. Nu mergem doar să cumpărăm cărți. Avem nevoie să ne plimbăm printre rafturi, să răsfoim file proaspăt ieșite din tipografie, să facem schimb de preferințe cu librarii sau pur și simplu să ne împărtășim entuziasmul față de un autor recent descoperit.
Pentru a afla mai multe despre dificultățile întâmpinate de o librărie în perioada pandemiei, am stat de vorbă cu Andreea Tărnăuceanu, manager Cărturești Sibiu și librar dedicat.

Care au fost schimbările implementate la nivel de librărie chiar când s-a declarat starea de urgență?
Andreea Tărnăuceanu: În primul rând s-a decis închiderea ambelor locații din Sibiu. Asta s-a întâmplat chiar cu câteva zile înainte să se declare starea de urgență. La momentul respectiv am renunțat la patru oameni din echipă, deși ne-a fost foarte greu. A fost strict o chestie birocratică, genul acela de decizie pe care trebuie să o iei la rece. Pentru că la vremea respectivă nu știam cât o să dureze, ce o să însemne mai exact, nu știam care e cadrul legal. Ulterior, da, am intrat în șomaj tehnic și ne-am întors la activitate în librărie abia la jumătatea lunii iunie. Și în toată perioada asta a funcționat doar site-ul carturesti.ro.

Deci toate librăriile Cărturești au fost închise?
Andreea Tărnăuceanu: Da, pe o perioadă de aproape 3 luni. Într-adevăr, la mijlocul lui mai cred că s-au deschis librăriile stradale care aveau intrare și din stradă. Și chiar și librăriile de mall care aveau intrare din stradă, cum e la Iași, de exemplu. În rest, nu a fost nicio librărie deschisă, iar site-ul firește că nu a avut cum să acopere pierderile. Deși lumea s-a orientat către online foarte mult, și obiceiurile cumpărătorilor s-au schim­­­bat pentru că și nevoile s-au recalibrat;

Imediat ce ați deschis, evident că exista această incertitudine, nu știați dacă veți avea clienți, clienții probabil erau reticenți. Cum ați venit în întâmpinarea celor care erau mai speriați să pună piciorul în librărie într-o asemenea perioadă? Cu atât mai mult cu cât vorbim de o librărie aflată în mall.

Andreea Tărnăuceanu: Eu aș putea să zic cât de ciudat a fost pentru unii dintre noi. Îmi amintesc că atunci când am văzut primii clienți care au intrat în librărie, imediat după ce am deschis, mi se părea cel mai nefiresc lucru. În perioada carantinei chiar nu mă văzusem cu nimeni, când ieșeam, ieșeam pe un câmp în fața casei și până la supermarket. Pur şi simplu nu mai eram obișnuită. Sigur era și reticența legată de faptul că păstrai distanța, dar nu era o chestie naturală. Relația ta cu clientul era deja mai fragilă, plus masca care îți creează dificultăți în a observa anumite emoții și gesturi, mai ales la început. Ce-am observat chiar în primele zile a fost faptul că oamenii chiar erau extrem de bucuroși. Ne ziceau că abia au așteptat să deschidem, că aveau nevoie să intre în librărie, aveau nevoie să petreacă acel timp cu ei acolo, pentru că ei cred că simt locul ăla, cu atât mai mult acum, ca o evadare din cotidian. Probabil e noțiunea aia de timp al tău pe care unii pur și simplu îl doresc să-l aibă. Și am observat că oamenii parcă au nevoie chiar de mai multă relaționare ca înainte.

Și atunci ce schimbări a adus librăria pentru cei care totuși nu vor să intre?
Andreea Tărnăuceanu: Este clar că prin faptul că există în continuare aceste restricții, sunt clienți care evită implicit mall-urile sau spațiile închise tocmai pentru a nu purta mască și a evita riscul unei infectări. Noi am dezvoltat mai multe servicii de livrare, ne-am gândit să avem livrare în fața librăriei sau în parcare, dar nu a fost neapărat nevoie de treaba asta, în Sibiu nu a fost o preferință a clienților. În București, cum există partea de curierat când poți primi produsele în aceeași zi, e puțin altceva. Tot așa am încercat să dezvoltăm un sistem prin care clientul să poată vorbi cu un librar care să îi recomande la telefon anumite cărți sau produse, dar este un proces pe care îl vom putea observa în timp cum se dezvoltă. Cred că suntem într-o continuă acomodare și nu cred că vom avea niște soluții, sau o rețetă pentru asta momentan.

La nivelul echipei de librari, ce provocări au existat?
Andreea Tărnăuceanu: Pentru mine și echipă în perioada pandemiei a fost foarte important să fim aproape. Chiar dacă nu ne întâlneam pe internet să vorbim mereu despre librărie, știu că la un moment dat stăteam împreună și unii dintre noi găteau, sau încercam să mai vorbim despre o carte pe care am citit-o, deși mulți dintre noi nu prea au reușit să citească în perioada respectivă. Am încercat să ne întâlnim cât mai des și așa am reușit să ne calibrăm destul de bine în perioada respectivă. Nici nu am simțit într-adevăr că librarii erau chiar atât de stresați, dar cred că greul a fost după ce ne-am întors în librărie. Oamenilor chiar le este foarte greu să se obișnuiască cu purtatul măștii 10-11 ore pe zi, pentru că atunci când eram în izolare purtai masca doar când mergeai la supermarket, sau când ieșeai din casă pentru activitățile fizice. Și apoi dintr-o dată neavând o perioadă de acomodare, purtai masca toată ziua. Și apoi te confruntai și cu faptul că vedeai diferiți oameni care erau în mall și nu purtau masca corespunzător și a devenit așa o luptă a celor care poartă masca și a celor care nu o poartă. Și cred că asta a fost una dintre provocările fizice pe care le-am resimțit când am revenit. Și cu siguranță cred că o să mai dureze o vreme.

Tot în aceeași cheie, pe lângă multe alte lucruri, a fi librar înseamnă în definitiv a furniza un serviciu pentru clienți. Iar în perioada asta lucrul cu publicul a generat anxietăți mai ales în rândul angajaților. Cam care a fost situația la voi? Cât de înțelegători au fost librarii, clienții? Au existat conflicte? Polemici?
Andreea Tărnăuceanu: Da, cred că astea sunt niște provocări constante în perioada asta mai ales că, într-adevăr am observat că există un grad mai mare de irascibilitate, atât în rândul clienților, cât și bineînțeles printre noi, în sensul în care poate nu mai ai neapărat aceeași răbdare pe care o aveai înainte, ești mai puțin tolerant la anumite discuții sau păreri ale unor colegi, este un grad mai mare de sensibilitate cu siguranță, dar cred că este greu să te poziționezi față de clienții pe care îi rogi să poarte mască, sau care imediat după ce au fost rugați, merg într-un colț și și-o dau jos. E adevărat ca mulți poate nici nu-și dau seama, nu o fac neapărat dintr-o răutate, dar a fost cumva obositor să-ți asumi și rolul ăsta de jandarm-librar-paznic. Și este un consum foarte mare de energie mai ales că există aceste reguli interne legate de câți oameni pot sta în depozit sau cum ar trebui să-și ia pauza de masa. Cum acesta era de regulă un moment în care puteau să-și vorbească, acum unii dintre ei simt că au pierdut o ocazie să relaționeze cu colegii. Sibiul a fost și într-un mini lockdown suplimentar, a fost o lună dificilă și cred că e o provocare continuă să îți păstrezi optimismul şi voia bună în condițiile astea. Dar am norocul să lucrez cu oameni încrezători şi solidari şi asta pe mine m-a ajutat mult.

E diferită selecția de carte și de produse din mall față de cea stradală?
Andreea Tărnăuceanu: Da și nu, în sensul în care trebuie să ținem cont și de spațiul pe care îl avem. Dacă ai o librărie stradală de 400 de m pătrați, cu siguranță selecția va fi diferită față de selecția dintr-un spațiu de 100 m pătrați. Dar sigur, acum să vorbim concret. În ceea ce privește Sibiul e clar că ar trebui să existe produse potrivite și pentru vadul turistic pe care îl ai. Sau pe care îl aveai. Având în vedere că te vizitează foarte mulți străini, poate sunt oameni care caută carte în limba engleză, germană, dar concret, eu zic că fiecare librărie Cărturești are specificul ei, dincolo de conceptul deja consacrat. Și specificul este dat de loc și de oameni.

Ce preferințe aveau cititorii înainte de pandemie și cum s-au schimbat astea după? Sau mai bine zis în timpul pandemiei?
Andreea Tărnăuceanu: Cred că oamenii se îndreaptă acum mai mult spre zona de non-ficțiune. Chiar am avut clienți care se plângeau că nu reuşesc să doarmă. Avem acum mai multe cereri pentru toată partea asta ce ține de dezvoltare personală, de gestionarea emoțiilor, de înțelegere a sinelui, de wellness.

Oamenii au reflectat la teme metafizice perioada asta. E firesc…
Andreea Tărnăuceanu: Așa se pare și am obsevat că sunt mai interesați și de zona asta de nutriție, alimentație sănătoasă, exerciții fizice. Zilele trecute ne-a întrebat cineva dacă avem coardă pentru sărituri. Și simt o mai mare atenție în ceea ce privește cadourile pe care clienții vin să le caute în librărie. Și asta ține de apropiere umană, de încercarea de a suplini o nevoie umană. Apoi oamenii au cumpărat foarte multe jocuri. De la Catan până la Cards Against Humanity, Scrabble și Remy, și asta pentru că au petrecut mai mult timp acasă. E clar că s-a schimbat conviețuirea.

Ce ți-ar plăcea să se schimbe în lumea librăriilor?
Andreea Tărnăuceanu: Eu m-aș bucura foarte mult dacă meseria de librar ar fi mai cunoscută. Pentru că librarii sunt niște oameni care trebuie să întreprindă mult mai multe procese decât cel de a vinde și atât. Adică sunt librari care curatoriază, librari care au veleități artistice, sunt cei care au o ușurință teribilă în a relaționa cu oamenii și a-i face să descopere niște universuri la care poate nu ar fi ajuns în mod normal. Mi-aș dori ca această activitate să fie văzută mai mult decât o meserie in vânzări. Încerci să te apropii de oameni, să le înțelegi și să le anticipezi nevoile, să le descoperi anumite produse, să reușești să combini anumite produse astfel încât clientul să fie mulțumit în fond. Trebuie să ai și foarte multă răbdare, să-ți placă oamenii, pentru că într-adevăr sunt multe tipuri de clienți. Sunt cei care sunt exploratori și cărora le place să petreacă timp în librărie, să descopere singuri și prin intermediul librarului. Dar sunt și clienți care se duc țintă la masa de noutăți sau la domeniul de care sunt interesați și nu vor neapărat să interacționeze. Deci și clienții se segmentează în mai multe categorii. Și trebuie să te mulezi pe fiecare în parte. Librarul e un îndrumător, un consilier discret, un entuziast al lecturii și un prieten valoros care te ascultă și-ți pune în brațe lumi fascinante care stârnesc interese și curiozități.

Trecând la ce ne interesează cu adevărat, am cerut librarilor din Cărturești Sibiu câte o recomandare de carte:

Ioana: „Inocenții” de Ioana Parvulescu – o serie de întâm­plări din copilărie. O inocență care dispare mult prea repede. O incursiune în aventuroasa lume a copilăriei, unde imaginația joacă un rol principal.

Teo: „Sticletele” de Donna Tartt este o minunăție de roman care ilustrează într-un mod complex experiența traumatică a protagonistului. Descrierile minunțioase şi elementele multiple de artă intrigă cititorul şi îl conduc într-o poveste greu de lăsat din mână.

„Viața secretă a copacilor” de Peter Wohlleben, este un bun îndrumător pentru cei care doresc să descopere tainele naturii, interacțiunea copacilor, a viețuitoarelor şi căile acestora de comunicare.

Andreea: „O educație emoțională” de Alain de Botton – e acea carte pe care pur și simplu trebuie să o ai în „palmares”. Te ajută să te (re)descoperi și să îți înțelegi mai adecvat nevoile, dorințele, emoțiile. Să ne acceptăm confuzia mo­rală comună și să reușim să folosim instrumentele pe care le avem la îndemână pentru a ne face existența cât mai decentă și durabilă.

Foto cover: Grimm

*articol apărut inițial în Capital Cultural nr. 26