Jobul e un loc de muncă pe care îl părăsești fără regrete pentru ceva mai bun, de care te leagă doar fluturașul de salariu și, poate, câteva prietenii în general pierdute pe traseu.
Copil fiind, adulții o întrebau ce vrea să se facă când va fi mare. Răspundea cu toată seriozitatea, fără ezitare: mamă. Și s-a ținut de cuvânt. Înainte de a termina facultatea avea o familie și primul copil. Se lăsase în voia valului, convinsă că nu își putea dori nimic mai mult de la viață. Singurul lucru care putea fi doar al ei, ceva care să nu-i poată fi refuzat, era familia.
S-a pregătit în epoca trecută pentru o meserie cu care nu avea nimic în comun. O facultate grea, la mare preț, cu repartiții la oraș, nu la țară ca-n meseriile cu studii umaniste. A urmat conștiincioasă, cu ochii închiși ar spune, cinci ani de Politehnică. A avut o tentativă de abandon, dar a depășit criza, a terminat cu o medie în top cinci, convinsă că nu va avea nimic de spus în meseria asta. O privea ca pe un job. Unul mai răsărit, care urma să îi asigure un nivel de trai cu ceva peste medie. Despre satisfacții profesionale nici nu se punea problema. La vremea aceea puțini își permiteau să trăiască din ceea ce le place să facă. Și mai puțini, credea, știau cu precizie ce le place să facă. Așa că un job cu studii superioare era idealul de stabilitate și respectabilitate socială la îndemâna unui om obișnuit, fără proptele, decis să răzbească prin muncă.
JOB, joburi, s.n. Slujbă, serviciu. • Afacere cu caracter privat sau oficial. (cf.DEX)
Meseria e garanția utilității sociale și poate fi o cale spre satisfacția profesională.
Un așteptat moment al istoriei a răsturnat ordinea lumii știute, a făcut tabula rasa din valorile formării ei profesionale și a scos din curricula universitară socialismul științific și economia politică. A răsuflat ușurată, deși nu mai știa cum să-și imagineze viitorul. Diploma a obținut-o cu notă mare, dar nu-i mai folosea la nimic. Căzuse regimul planificării economiei socialiste, dispăruseră repartițiile, fabricile se dezmembrau și meseria nu mai valora mare lucru. S-a simțit trădată, abandonată, lăsată pe dinafară, să înfrunte viața cu mâinile goale, fără nici o soluție de viitor. Era suspendată între două lumi, cu o meserie inutilă, dar și eliberată de datoria de a intra într-un rol pe care îl simțea străin. Atunci a înțeles că și-ar putea dori o profesie, una pe care să o aleagă privind în ea, căreia să i se dedice.
MESERÍE, meserii, s.f. Profesie sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie. Ocupație; preocupare. – Din mesereare (înv. „slujbă, funcție” < lat.). (DEX)
Cu profesiunea ai o legătură, pentru ea ești dispus să riști, să ieși în pierdere, pentru ea faci compromisuri, o urmezi necondiționat. Depinzi de ea știind că te menține vertical.
Așa a schimbat radical macazul. La fel ca întreaga ei generație care a luat-o de la capăt, norocoasă să fi trăit schimbarea la vârsta la care mai avea timp să-și caute și să-și urmeze chemarea. Unii nici nu au încercat, alții au renunțat și s-au pierdut, alții au strâns din dinți și au găsit calea profesiunii. Nu a venit de la sine dar a meritat. A avut și noroc dar privind în urmă, crede că cei ce i-au dat curajul schimbării au fost copiii, prima ei profesiune – cea biologică – al cărei glas l-a recunoscut de fiecare dată și l-a urmat fără rezerve.
PROFESIÚNE, profesiuni, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Pr.: -si-u-. – Var.: profésie s. f.] – Din fr. profession. (DEX)
P.S. Acest fals CV e inspirat din asemănările cu destinele oamenilor cunoscuți, și poate fi util doar angajării în propria viață.
autor: Oana Cristea Grigorescu
foto: Yousef Al Nasser/Unsplash
*articol apărut în Capital Cultural nr. 11
