Au trecut deja șase ani de când aleea din parcul Cetății a fost pavată pentru prima oară la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu cu stele ale celebrităților. În acel an inaugural pentru Sibiu Walk of Fame, Constantin Chiriac (președintele FITS) și Klaus Iohannis (pe atunci primarul Sibiului) au acordat șase stele pentru a celebra excelența culturală din lume. Artiștii recompensați cu steaua sibiană au fost regizorii Ariane Mnouchkine, Eugenio Barba, Silviu Purcărete, Declan Donnellan, criticul de teatru George Banu şi actorului Kabuki Nakamura Kanzaburo XVII, căruia distincția i s-a acordat post mortem.

An de an, pe lista celebrităților s-au adăugat nume de referință din teatrul și artele mondiale. Aleea Celebrităților a devenit practic linia simbolică prin care Sibiul se leagă de tradiția și actualitatea teatrală mondială, dar și prin care reușește s-o înglobeze între zidurile propriei cetăți, reușind astfel să ofere locuitorilor și iubitorilor de teatru un acces nemărginit către fascinanta lume a spectacolelor.

La fel ca în anul inaugural, tot șase stele vor fi adăugate pe Aleea Celebrităților în cadrul celei de-a XXVI-a ediții a FITS, a cărui temă este A dărui. Vorbind despre arta de a dărui în mesajul său de Ziua Mondială a Teatrului, Eugenio Barba ne amintește că „Teatrul este asemeni unei case cu două uși, una pe care se intră în tradiția noastră, iar cealaltă pentru a evada de acolo”. Prin urmare, vă propunem să priviți noile stele adăugate pe Aleea Celebrităților din această perspectivă a unei renegocieri constante între tradiție și inovație.

Prima stea îi revine regizorului francez Emmanuel Demarcy-Mota, director la Théâtre de la Ville din 2008 și director general la Festival d’Automne din Paris din 2011. Printre multe alte opere, Demarcy-Mota a regizat „Povestea soldatului” de Ramuz (Théâtre de la Commune Aubervilliers, 1993); „Leonce și Lena” de Büchner (1995); „Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello (2001), „Rinocerii” de Ionesco (Théâtre de la Ville, 2004); „Casimir și Caroline” de Horváth (Théâtre de la Ville, 2009); „Wanted Petula” și “Bouli année zero”, ambele de Melquiot (2009-2010); „Rinocerii” de Ionesco (repus în șcenă, 2011); „Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello (repus în șcenă, Théâtre de la Ville, 2015) și „Starea de asediu” de Albert Camus (Théâtre de la Ville, 2017), care se va juca în această ediție a FITS. Demarcy-Mota este recunoscut în Europa pentru reinventarea unui principiu esențial de funcționare teatrală, anume trupa, mijloc prin care Théâtre de la Ville reușește să monteze piese memorabile oriunde ar juca. Repunerea în scenă a piesei „Șase personaje în căutarea unui autor” s-a jucat la FITS în 2015.

Următoarea stea este acordată Maiei Morgenstern, una dintre cele mai cunoscute și apreciate actrițe de teatru și de film din România, care recent a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate. Maia Morgenstern s-a născut în 1962, în București, într-o familie evreiască și după studiile de la Academia de Teatru și Film a colaborat cu Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul Evreiesc de Stat din București. Pe scena Teatrului Evreiesc de Stat, unde este manager din 2012, a interpretat roluri remarcabile în „Astă seară: Lola Blau, „Jocul Regilor”, „Miss Daisy și șoferul ei” sau „Parchează mașina la Harvard”. Pe scena Teatrului Naţional Bucureşti a interpretat roluri în „Visul unei nopţi de vară”, „Vizita bătrânei doamnei”. O putem vedea în filme precum „Secretul lui Bachus”, „Balanţa”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Orient Express”, „Patimile lui Hristos”, „Sfârșitul tăcerii”, „Secretul lui Polichinelle” sau „Domnişoara Christina”. Parlamentul European de la Strasbourg a desemnat-o, în anul 2004, Actriţa şi Femeia anului. În 2017 a primit titlul de Doctor Honoris Causa Artis din partea Universității de Vest din Timișoara.

În cadrul FITS 2019, o regăsim pe Maia Morgenstern în spectacolele „Cu ce vă servesc?”, de Pascal Bruckner în regia lui Chris Simion-Mercurian și „Elixir ” de Eric Emmanuel Schmitt în regia lui Marcel Top.

Pippo Delbono e poate cel mai bun exemplu de regizor și performer care se folosește de cea de-a doua ușă a casei teatrale imaginată de Eugenio Barba, redefinind tot ce înțelegem din teatru și artele performative. Creator deosebit de complex, actor de teatru și de film, regizor și autor, fost membru al legendarei Odin Teatret, Pippo Delbono e cunoscut pentru spectacolele sale autobiografice extrem de non-conformiste care tratează teme precum religia, boala, sănătatea mintală și marginalii societății, adesea sfidând normele morale și etice. Din 1987 de când și-a înființat propria companie de teatru, Delbono a reușit să cucerească un public extrem de variat, care e fascinat de forța emoțiilor și trăirea autentică emanată de spectacolele sale eclectice. Printre piesele sale cele mai cunoscute se numără Dopo la Battaglia (După bătălie), Orchidee (Orhidee), Vangelo (Evanghelie, jucat al FITS în 2017) și La Gioia (Veselia), acesta din urmă fiind spectacolul care se va juca la FITS 2019, pe 20 și 21 iunie.

Sunt deosebit de onorat să primesc acest premiu în România, o țară pe care o iubesc pentru că și ea poartă răni și însemne ale durerii. Dar, pe lângă asta, poartă și foarte multă dulceață. Mă simt ca acasă în România. Această distincție mă face foarte fericit, chiar dacă premiile reprezintă întotdeauna momente care te fac să înțelegi unde te situezi, unde te-ai situat înainte și trebuie să-ți dea curajul să o iei de la capăt de la acel punct încolo. Cum obișnuia să spună Pier Paolo Pasolini: „Trebuie să o luăm de la capăt din punctul în care nu mai există certitudine”.

Facem un scurt ocol din lumea actorilor și regizorilor pentru următoarea stea, cea acordată coregrafului Sidi Larbi Cherkaoui. El a debutat în 1999 cu musicalul lui Andrew Wale, Anonymous Society, iar de atunci a câștigat numeroase premii internaționale cu cele peste 50 de coregrafii pe care le-a realizat. Din 2015 este director artistic la Royal Ballet Flanders, iar de-a lungul timpului a colaborat cu numeroase companii de teatru, balet sau operă, inclusiv cu regizorul Joe Wright pentru coregrafia filmului Anna Karenina, cu Damien Jalet și Marina Abramović pentru spectacolul Boléro sau cu Natalia Osipova și Ivan Vasiliev pentru Mercy. În 2014 a regizat pentru La Monnaie Shell Shock o operă cu muzică compusă de Nicholas Lens și text scris de Nick Cave, iar în 2015 a realizat prima sa producție teatrală integrală bazată pe o serie manga multipremiată. La FITS 2019, spectatorii au ocazia să vadă rezultatul colaborării dintre Colin Dunne & Sidi Larbi Cherkaoui în „Izvorul dansului”, un spectacol care-și propune să exploreze granițele relației dintre muzică și mișcare.

Sunt foarte emoționat. Sunt foarte mândru. Nu îmi vine să cred. De asemenea, aceasta este o experiență nouă pentru mine pentru că sunt doar un coregraf de origine marocană din Belgia așa că sunt întotdeauna extrem de impresionat când, deodată, munca mea este recunoscută în alte țări sau în alte locuri. Sunt foarte mândru și mă simt, știți voi, umil și emoționat. Faptul că am fost ales pentru acordarea acestei distincții mă face să mă simt foarte norocos. (Sidi Larbi Cherkaoui despre primirea unei stele pe Aleea Celebrităților)

O altă personalitate marcantă a teatrului european, distinsă în această ediție a FITS cu o stea pe Aleea Celebrităților, este Michael Thalheimer, actor și regizor născut în Germania. Acesta și-a început cariera de regizor în 1997 la Teatrul Chemnitz, dar marea sa șansă a venit în 2000, atunci când a regizat piesa Liliom de Ferenc Molnár la Teatrul Thalia din Hamburg și, apoi, o adaptare după filmul Festen al lui Thomas Vinterberg pentru Staatsschauspiel Dresden, ambele premiate la festivalul berlinez Theatertreffen. La Sibiu, Michael Thalheimer vine cu o adaptare după Peer Gynt de Ibsen, care a avut premiera în 2018 la Teatrul Dramaten din Suedia. Despre arta de a dărui, tema FITS 2019, Michael Thalheimer ne-a spus că „fiecare spectacol de teatru de calitate oferă ceva publicului. În cele mai reușite momente, spectatorii pot simți că nu sunt singuri într-o lume înțesată de probleme. Și un public curios își va transmite întotdeauna energia înapoi pe scenă. De aceea teatrul este de neconceput fără public.”

Cea de-a șasea stea a acestei ediții este acordată lui Stan Lai, „unul dintre cei mai faimoși dramaturgi și regizori de limbă chineză”, după cum consideră New York Times. Lai s-a născut în 1954 în SUA și și-a început cariera în anii 1980 în Taiwan, unde și-a fondat propria trupă de teatru, iar în prezent este dramaturg, scenarist, regizor de teatru și film. Toate piesele sale sunt lucrări originale care abordează într-un mod ludic teme universale, și deși acestea au devenit unele dintre cele mai faimoase scrise vreodată în chineză, până în 2006 multe dintre ele nu au fost disponibile oficial în China continentală. Stan Lai este director artistic al companiei Performance Workshop (Taipei), al Theatre Above (Shanghai) și președinte executiv al Festivalului de teatru de la Wuzhen. Publicul festivalului va avea ocazia să vadă cea mai cunoscută și jucată piesă din China contemporană, „Iubire secretă pe tărâmul piersicilor în floare”, în regia lui Bogdan Sărătean.

Referitor la tema festivalului din acest an, Stan Lai spune astfel:

„Acestea sunt cuvintele mele despre Arta de a Dărui:

Fie ca eu să fiu o lumină pentru cei aflați în beznă,

O călăuză pentru cei ce călătoresc pe drum,

O barcă, un podeț pentru cei care doresc să treacă apa.

Fie ca eu să fiu ca cerul, să ofer spațiu pentru ca toți să poată crește.”

de Alexandra Coroi

Ilustrație: Valentina Bădeanu

for english, click here