Ce este civilizația? Cum ne raportăm la ea? Cum o identificăm? Cum este posibil să avem o minte universală? Au fost doar câteva dintre întrebările la care scriitorul Horia Roman Patapievici a încercat să le ofere un răspuns sibienilor prezenți la conferința sa. În cadrul săptămânii universitare europene, o serie de conferințe și întâlniri cu oameni importanți ai culturii românești au avut loc la Sibiu. Horia Roman Patapievici a fost unul dintre ei, iar întâlnirea cu sibienii s-a desfășurat într-o atmosferă relaxantă în care accentul s-a pus pe raporturile noastre cu civilizația și cultura europeană.

Civilizația este o mare unitate a istoriei, delimitată în spațiu și timp. Civilizația reprezintă mari ansambluri de societăți a căror viziune asupra lumii, ale căror tehnici, arte și instituții conferă popoarelor care le împărtășesc o coloratură, un stil aparte și a căror dezvoltare în timp urmează o curbă care de la un cap la altul prezintă uimitoare similitudini.

În civilizație există un proces al umanizării, personalitatea umană crește, se umanizează.

Acestea au fost cele două definiții ale civilizației de la care scriitorul a pornit discuția sa. Zilnic auzim discuții despre Europa, despre problemele ei, despre defectele sau punctele forte și suntem atât de obisnuiți cu Europa, încât nu ne dăm seamă cât de obișnuiți suntem cu ea. Scriitorul menționează faptul că există o excepție europeană, ceea ce o diferențiază de altele. Toți avem o noțiune de civilizație și cum o identificăm în specificitate. Europa are o amprentă vizuală foarte diversă. Europa este dată printr-o diversitate care formează o unitate. Cultura europeană e o excepție între toate celelalte culturi. Europa a inventat ceva straniu, instrumentele universale fie de cunoaștere, fie de construcție a unei societăți. Pentru orice civilizație, mersul normal este: apariție, dezvoltare, instalare pe un palier până când civilizația respectivă încetează să mai existe.

Se regăsește și cultura română inclusă în cea europeană? Scriitorul este de părere că da. Cultura română face parte din cultura europeană. Cultura ei de referință este cultura europeană și s-a născut din ea în multe feluri și în mai multe etape. Ne explicăm identitatea prin intermediul identității europene.

Horia Roman Patapievici, la Sibiu

Tradiția se câștigă, nu se moștenește

Termenul de tradiție ne duce cu gândul imediat la ceva vechi care este transmis din generație în generație. Asupra acestei idei, scriitorul a insistat și a subliniat faptul că tradiția nu se moștenește, ci trebuie dobândită. Tradiția în Europa este rezultatul unei anumite raportări a ceea ce primim, iar această raportare modifică tradiția cât și produsle care rezultă din transmiterea ei. Tradiția nu se moștenește, se câștigă. Pentru ea te lupți.

Despre procesul de emancipare, americanii erau de părere că, ne vom emancipa cultural când vom putea vedea primul american care citește Homer într-o fermă. Acel american care va citi Homer într-o fermă va aduce un mare serviciu SUA. Homer este un punct de referință, iar scriitorul este de părere că existența culturii europene depinde de menținerea obsesiei față de Homer. Unde începe cultura europeană? Acolo unde începe obsesia legată de Homer. Începe în Grecia. Noi toți suntem greci, pentru că suntem europeni. Noi toți avem ca poet național pe Homer, alături de alți poeți naționali, ca Goethe dacă suntem germani sau Eminescu dacă suntem români. Dar toți avem mai multe culturi dacă suntem europeni, pentru că asta e formula sufletească a Europei.

Fiecare cultură organizează mintea universală într-un anumit fel, este un mod specific de organizare, care e propriu oricărei culturi. Dar cum putem avea toți o minte universală dacă suntem atât de diferiți? Prin niște dispozitive mentale, adică printr-o anumită funcționare a minții stabile în timp, care produc aceleași efecte. E ca o cutie neagră în care bagi anumite lucruri și întotdeauna prelucrearea este identică. Mintea este universală, nu este etnică, nu este religioasă deși poate fi influențată religios, cultural. Toți oamenii au aceeași minte, spune Horia Roman Patapievici.

Încântat de orașul de pe Cibin

Încă de la începutul conferinței, scriitorul a ținut să menționeze că se bucură că Sibiul întinerește chiar dacă el îmbătrânește. Sfatul prietenesc pe care l-a dat sibienilor a fost acela de a avea grijă de el așa cum au făcut și până acum. Este un superb oraș. Să nu îl pierdeți! Îl puteți pierde dacă îl murdăriți și dacă îl aglomerați cu chestii moderne, construcții noi. Ceea ce ați făcut e foarte bine. Ați recondiționat, ați reconstituit structura de proprietate pentru vechiile case, iar tot centrul respiră viață și frumusețe. Începând cu 2007 când a fost Capitala Culturală Europeană, ați profitat foarte bine de momentul acela și, Sibiul nu numai că s-a recondiționat ca țesut urban, ceea ce e foarte important, dar a reușit să se mențină pe harta culturală a României și, cel puțin prin Festivalul Internațional de Teatru, Sibiul este la vârf în cultura teatrală.

Sursă foto 2: Răzvan Negru