Finalul de an ne întoarce la tradiții și obiceiuri pe fiecare dintre noi. Pentru prima dată, de când scriu felicitările de sărbători pentru familie și pentru prieteni, am conștientizat câtă greutate are urarea „Vă dorim un an mai bun!”. Am scris urarea pe foaie cu gândul la îmbrățișările interzise din martie 2020, la întâlnirile cu familia de sărbători, la spectacolele, concertele și evenimentele la care, în anii trecuți, am cunoscut atâția oameni minunați și proiectele lor pentru comunitate, pe care i-am regăsit apoi, în paginile Capital Cultural.
2020 ne-a resetat complet obișnuințele, așteptările, planurile pentru viitorul apropiat, ne-a obligat să fim mai atenți la importanța grupurilor de prieteni. În același timp, am învățat să apreciem mai mult libertatea. Am învățat să trăim cu mai puțin. Și să apreciem eforturile pe care le fac cei din jurul nostru ca să ne fie bine. Am scris despre toate acestea în Capital Cultural de-a lungul întregului an. Am reușit împreună cu echipa de redactori și colaboratori din întreaga țară să edităm cinci ediții tipărite ale revistei. Am înfruntat provocările anului 2020. Am documentat într-o ediție specială a revistei Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, FITS online. Am vorbit cu directori de instituții de cultură, cu medici, artiști sau oameni obișnuiți despre cum s-au adaptat schimbărilor. În toamnă, am scris despre solidaritate iar în numărul de acum, am căutat poveștile revoluțiilor interioare ale schimbării cu care suntem confruntați. Ne-au răspuns scriitori, muzicieni, regizori, manageri culturali etc. care propun soluții pentru comunitate, în probleme de poluare, regenerare urbană sau în imaginarea unei noi normalități a vieții în pandemie. Pentru că asta facem de cinci ani: aducem oamenii mai aproape unii de alții, le arătăm că există speranță tocmai prin materialele pe care le scriem.
cover foto: Unsplash/Sayan Nath
material publicat în Capital Cultural nr. 25
